Alegerile parlamentare din decembrie 1937 în judeţul Sălaj

Alegerile parlamentare din decembrie 1937 au adus câteva noutăţi în viaţa politică românească. A fost pentru prima dată în întreaga perioadă dintre cele două războaie mondiale când partidul aflat la guvernare, cel care organiza alegerile şi de obicei le câştiga, nu a obţinut 40% din numărul total de voturi exprimate, ceea ce îi asigura majoritatea în Parlament, prin „prima electorală”. Ea a fost introdusă prin legea electorală din anul 1926, cu scopul de a asigura o anumită stabilitate în Parlament.
O altă premieră a fost aceea că la guvernare a fost desemnat partidul care s-a clasat abia pe locul 4, cu doar 9% din numărul total de voturi. Este vorba de Partidul Naţional-Creştin, condus de Octavian Goga, desemnat de regele Carol al II-lea să alcătuiască noul guvern.
Cea de a treia premieră nedorită era aceea că partidul Totul pentru Ţară, partid de extremă dreaptă, condus de Corneliu Zelea Codreanu, s-a clasat pe locul 3, cu 15% din numărul total de voturi, după PNL şi PNŢ.
Într-un astfel de context politic tensionat, atât pe plan intern, cât şi extern, în anul 1937 au avut loc în România atât alegeri locale cât şi parlamentare.
Pe data de 25 iulie 1937 au avut loc alegerile judeţene. În judeţul Sălaj, ele au fost câştigate de către organizaţia Partidului Naţional Ţărănesc (P.N.Ţ.), care a obţinut o victorie categorică în faţa Partidului Naţional Liberal (P.N.L.), partid aflat la guvernare din noiembrie 1933. Liberalii lui Gheorghe Tătărescu, care fusese desemnat prim-ministru al României, deşi nu era preşedintele partidului, dar era omul regelui Carol al II-lea, au obţinut, în Sălaj, doar 10.111 voturi şi s-a situat pe locul trei. Pe primul loc s-a situat P.N.Ţ., care a obţinut 19.140 de voturi, iar pe locul al doilea Partidul Maghiar, care au obţinut 12.130 de voturi. Astfel, P.N.Ţ. Sălaj a întrunit 61% din numărul total de voturi şi a obţinut 18 mandate de consilieri judeţeni, iar partidul maghiar 39%, respectiv 12 mandate1.
Preşedinte al noului Consiliu Judeţean Sălaj a fost ales vicarul Petru Cupcea, vicepreşedinţi, Vasile Indrean şi Traian Mihalca, secretari, Vasile Şimon şi Erdeli Romul, iar în funcţia de chestori au fost aleşi Gheorghe Filep şi Ioan Raţiu2.
La nivel de ţară au ieşit învingătoare tot listele P.N.Ţ., în marea majoritate a judeţelor. Astfel, P.N.Ţ. a obţinut 152.000 de voturi, liberalii – 143.000, Vaida – 42.000 şi Gogo-cuziştii – 61.000 voturi.
Ziarul clujean „Patria”, oficiosul ardelean al P.N.Ţ. sublinia, la rândul lui, victoria şi semnificaţia acestor alegeri, în special în judeţele lui Iuliu Maniu şi I. Mihalache, „cari s-au situat şi de astă dată în locul de cinste al celei mai strălucite victorii. Tâlcul marilor majorităţi din Muscel şi Sălaj este limpede: ţara s-a rostit încă o dată, masiv şi hotărât. Concluzia este una singură: guvernul trebuie să plece, pentru că e alungat. Succesiunea legitimă este cea a partidului naţional-ţărănesc”.
Preşedintele organizaţiei judeţene a P.N.Ţ. Sălaj, Victor Deleu, fost primar al Clujului în perioada iunie 1932, până la venirea liberalilor la putere în noiembrie 1933, era felicitat „din toate părţile”. La fel, întreaga organizaţie sălăjeană, care anunţa astfel strălucita victorie: „Organizaţia partidului naţional-ţărănesc din judeţul nostru, condusă de d-l dr. Victor Deleu este în măsură să anunţe o frumoasă izbândă electorală. Cu toate abuzurile şi şiretlicurile guvernului cari nu au lipsit nici în judeţul nostru, cu toată propaganda demagogică şi deşănţată a partidelor de dreapta extremă reunite sub semnul vaidist, cu toate că foarte multe cărţi de alegător nu au putut fi ridicate de ţărănimea naţional-ţărănistă fiindcă pentru un duplicat s-a cerut suma de Lei 50 (fapt absolut ilegal), p.n.ţ. a întrunit aproape 20.000 de voturi”3.
Victoria P.N.Ţ. însemna respingerea de către electorat a tendinţelor liberalilor de a mai rămâne la putere şi respingerea extremismului de dreapta, în mod categoric (ceea ce nu a mai fost valabil la alegerile parlamentare, unde legionarii s-au clasat pe locul 3). De asemenea, era o indicaţie fermă a preferinţei electoratului pentru ţărănişti, în vederea schimbării regimului politic din ţară, în toamna acelui an.
Încheindu-se mandatul de patru ani al guvernului liberal, regele a avut consultări cu preşedintele P.N.Ţ., Ion Mihalache, pentru formarea unui nou guvern, dar a impus condiţia ca acesta să colaboreze cu Vaida Voevod, ceea ce conducerea partidului nu a acceptat. Nici nu a primit bine refuzul lui Mihalache, că, la 20 de minute de la plecarea acestuia, regele Carol l-a chemat din nou pe Tătărescu să formeze tot el noul guvern, care a şi depus jurământul pe data de 17 noiembrie. La data de 19 noiembrie a fost dizolvat Parlamentul şi stabilită data noilor alegeri. Astfel, pentru Adunarea Deputaţilor alegerile urmau să aibă loc pe data de 20 decembrie, iar pentru Senat, 23-28 decembrie4.
În aceste condiţii, Iuliu Maniu soseşte în Capitală, pe data de 21 noiembrie, fiind primit cu entuziasm de zeci de mii de cetăţeni, în frunte cu Nicolae Lupu, preşedintele organizaţiei Bucureşti a P.N.Ţ.5
Pe data de 23 noiembrie 1937 a avut loc şedinţa Comitetului Central Executiv al P.N.Ţ. Preşedintele partidului I. Mihalache îşi dă demisia şi se adresează lui Iuliu Maniu cu următoarele cuvinte: „Îţi dau ultima poruncă pe care o mai pot da ca şef: Domnule Maniu, preia comanda, iar soldatul Mihalache dela Topoloveni te va urma necondiţionat”6. Astfel, după patru ani de la momentul în care s-a retras din funcţia de preşedinte, Iuliu Maniu revenea la conducerea P.N.Ţ.
Cartelul electoral încheiat de liberali cu iorghiştii şi vaidiştii a dus la demisia din „Frontul Românesc” a fruntaşilor politici Emil Haţieganu7, Dionisie Roman, Bohăţiel şi Gavril Iuga, şefii organizaţiilor din judeţele Cluj, Târnava Mare, Satu Mare şi Maramureş. De asemenea, avocatul Teodor Giurgiu, fost deputat liberal de Cluj îi adresează o scrisoare lui Octavian Prie, preşedintele organizaţiei judeţene a P.N.Ţ. Cluj, prin care cerea înscrierea în partid. O astfel de scrisoare o adresează lui Ion Mihalache, printre altele, generalul Sichitiu, fost şef al Marelui Stat Major al Armatei8.
Urma o campaniei electorală decisivă pentru viitorul României. Principalul obiectiv urmărit de către Maniu a fost acela de a dejuca planurile regelui Carol al II-lea şi a metresei sale, Elena Lupescu, care doreau discreditarea totală a întregii clase politice şi instaurarea unui regim autoritar personal.
La data de 25 noiembrie 1937, Iuliu Maniu, Corneliu Zelea Codreanu şi Gheorghe Brătianu semnau un pact de neagresiune electorală, pentru care liderul P.N.Ţ. a fost aspru condamnat la proces şi apoi de către istoriografia comunistă. Însă, după cum afirmă şi unul dintre biografii lui Iuliu Maniu, Apostol Stan, „pactul de neagresiune electorală a asigurat alegerilor din 20 decembrie 1937 legalitate, limitând ingerinţele guvernamentale şi făcându-l pe Tătărescu să eşueze în faţa urnelor”9.
Iuliu Maniu explică mai târziu şi motivele care l-au determinat să încheie acest pact cu legionarii: „Eu prin acţiunea mea faţă de legionari urmăream două lucruri pe care le-am şi atins. În primul rând să trântesc în alegeri pe d. Tătărăscu; în al doilea rând să scot la suprafaţă acele forţe care până atunci lucrau subteran, în mod ascuns, din întuneric şi deci să ne putem cunoaşte, să ne măsurăm ideile şi pe urmă să vedem ce spune opinia publică românească”10.
Pentru a vedea că afirmaţiile făcute de către Iuliu Maniu erau sincere, redăm şi noi, în continuare, textul integral al pactului de neagresiune electorală11: „Se încheie între partidele subsemnate o înţelegere cu scopul de a apăra libertatea şi asigura corectitudinea alegerilor. Aceste partide încheie pentru timpul alegerilor actuale în vederea scopului propus un pact de neagresiune.
Pactul de neagresiune înseamnă înconjurarea actelor şi limbajului de violenţă şi de denigrare; dar nu împiedică afirmarea ideologiei proprii şi discuţia de bună credinţă. Se va aduce un cuvânt de chemare şi celorlalte partide să se alăture acestei înţelegeri. O comisie comună va stabili modul de procedare şi demersurile care vor trebui puse în aplicare în cazul infracţiunilor ce ar fi să se producă.
Corneliu Zelea Codreanu – Şeful Mişcării Legionare; Iuliu Maniu – Preşedintele Partidului Naţional-Ţărănesc; Gh. I. Brătianu – Preşedintele Partidului Naţional-Liberal”.
În aceeaşi zi, în cadrul unei conferinţe de presă, ţinută la Atenee Palace, Iuliu Maniu anunţă încheierea acordului electoral în vederea asigurării libertăţii şi corectitudinii alegerilor parlamentare care urmau. Subliniază că fiecare partid îşi păstra nealterată ideologia sa şi că la baza înţelegerii nu a stat decât gândul de a salva „demnitatea naţională, dând posibilitatea liberei şi egalei afirmări a glasului ei, zădărnicirea eventualelor tentative de a falsifica voinţa naţională”12.
Conducerea P.N.Ţ. publică un manifest-program, semnat de Iuliu Maniu şi Ion Mihalache. În manifestul electoral era expusă esenţa Programului partidului adoptat în anul 1935, în care se prevedea primatul ţărănimii, a agriculturii şi muncii, în ordinea socială; de asemenea, respectarea cererii poporului român de a se da ideii naţionale „un conţinut real nu numai în concepţia şi organizarea de stat, ci şi în organizarea economică, socială şi culturală”. În domeniul politicii externe, P.N.Ţ. se pronunţa credincios alianţelor tradiţionale ale ţării şi considera un imperativ categoric intangibilitatea frontierelor. Totodată, se poziţiona categoric împotriva Camarilei, definită ca „elemente iresponzabile”, care se interpuneau între Naţiune, Coroană şi guvernul Tătărescu13.
Pe data de 30 noiembrie 1937, la Cluj, are loc şedinţa Comitetului Executiv al organizaţiilor P.N.Ţ. din Ardeal şi Banat, la care participă şi Iuliu Maniu. Scopul întrunirii era definitivarea listelor de candidați în judeţele din Ardeal şi Banat. La şedinţă au participat fruntaşi politici din toate judeţele transilvănene. Şedinţa a fost deschisă de Valer Moldovan, vicepreşedintele P.N.Ţ. din Ardeal şi Banat, în lipsa lui Mihai Popovici, preşedintele organizaţiei provinciale şi a lui Victor Moldovan, secretar general, care erau bolnavi. Valer Moldovan arată scopul întâlnirii şi dă cuvântul lui Emil Haţieganu, revenit în P.N.Ţ.14, care vorbeşte despre rolul istoric pe care soarta l-a hărăzit lui Iuliu Maniu. La rândul lui, Iuliu Maniu face un excurs al activităţii politice a lui Emil Haţieganu, pe care îl cunoştea de mic copil, când vizitase Bădăcinul. Vorbeşte despre durerea sufletească pe care a simţit-o în momentul când a plecat din P.N.Ţ. împreună cu Alexandru Vaida-Voevod, dar că a ştiut că plecase dintr-un „sentiment nobil de prietenie faţă de un om mare care a greşit”. Apreciază că E. Haţieganu nu „perzistă” în greşeală ca şi Vaida şi că s-a reîntors în sânul P.N.Ţ. Dar, spune el, „ne revedem din nou la luptă, nu la masa cu bunătăţi, cu măriri, cu onoruri şi cu plăceri”. Tot acum, Emil Haţieganu a fost ales ca vicepreşedinte al organizaţiei provinciale a P.N.Ţ. din Ardeal şi Banat. De asemenea, Comitetul provincial a ales pentru perioada alegerilor un Comitet electoral, cu misiunea de a dirija propaganda, presa şi a conduce alegerile. Din Comitet făceau parte următorii fruntaşi politici: Valer Moldovan, Emil Haţieganu, Octavian Prie, Ionel Pop, Valentin Poruţiu, sălăjeanul Victor Deleu, Simion Nemeş, Victor Jinga, Gheorghe Dragoş, Valeriu Moldovan şi Emil Marincaş ca secretar15. În Comitet mai sunt cooptaţi fruntaşii politici: Simion Haţieganu, Cornel Bianu, Flaviu Laurenţiu, Gheorghe Dragoş, Nicolae Buta, tânărul jurnalist şi om politic sălăjean Corneliu Coposu şi Gheorghe Giurgiu. În vederea repartizării muncii, Comitetul s-a constituit în următoarele secţii: 1) Secţia pentru conducerea şi apărarea libertăţilor alegerilor, condusă de Valer Moldovan şi Emil Haţieganu; 2) Secţia contencios, condusă de Flaviu Laurenţiu; 3) Secţia informaţii, condusă de Simion Haţieganu; 4) Secţia de presă, condusă de jurnalistul Nicolae Buta. Comitetul electoral provincial funcţiona în Cluj la Clubul P.N.Ţ.16
În județul Sălaj au existat divergențe în momentul fixării candidaturilor naţional-ţărăniste. Pe data de 24 noiembrie 1937 are loc, la Zalău, ședința Comitetului județean al P.N.Ț., organizată cu scopul de a fixa candidaturile. La Cameră lista îl avea în frunte, la fel ca la toate alegerile parlamentare, pe Iuliu Maniu, urmat de Victor Deleu, președintele organizației județene, I. Gheție, Ioan V. Pop și învățătorul Gligor Pop. La Senat, sufragiul universal au fost desemnați Vasile Oros și protopopul Valentin Coposu, tatăl lui Corneliu Coposu. La Senat-consilii a fost desemnat Iuliu Coroianu. Au existat nemulțumiri din partea unor fruntași politici care nu s-au regăsit pe listă. Din această cauză, protopopul Valentin Coposu, președintele P.N.Ț. din plasa Supur și paroh-protopop în localitatea Bobota, nu se mai regăsește pe noua listă de candidați. Pe data de 5 decembrie, Valentin Coposu îi scria lui Iuliu Maniu. El declara că nu era supărat pentru că nu se regăsește pe listă și că a fost informat de fiul său, care era secretarul lui Maniu, că la viitoarele alegeri va fi pe listă, conform asigurărilor făcute de președintele P.N.Ț.17
Lista definitivă a P.N.Ţ. Sălaj avea următoarea componenţă: Iuliu Maniu, Virgil Solomon, I. Gheţie, Gh. Văleanu, Ionel Pop şi Eugen Şimonca, la Cameră; Gheorghe Fodoreanu şi Iuliu Coroianu la Senat; Vasile Oros la Consiliile comunale. Iuliu Maniu mai candida în judeţele Cluj şi Alba18.
Referitor la acordul electoral încheiat cu partidele „Totul pentru Ţară” şi P.N.L. (Gh. Brătianu), pe data de 26 noiembrie 1937, preşedintele P.N.Ţ. Iuliu Maniu şi Virgil Madgeau, secretar general, trimit o circulară organizaţiilor judeţene. Pentru ducerea la îndeplinire a acordului, la Centru s-a constituit un Comitet compus din câte un reprezentant al celor trei partide. La nivel de judeţ se cerea preşedinţilor organizaţiilor să ia contact cu conducătorii partidelor respective şi să delege un reprezentant, constituind astfel un comitet judeţean de coordonare. De asemenea, preşedinţii de organizaţii erau avertizaţi ca „pentru a nu se tulbura raporturile cu partidele care fac parte din acord”, pe timpul campaniei electorale să nu răspândească manifeste care conţin atacuri violente împotriva celor două formaţiuni. Cele pregătite până în acel moment să fie retrase. Le mai cerea să semnaleze dacă şi partidele semnatare ale acordului electoral respectau înţelegerea19.
A urmat o campanie electorală plină de acte de violenţă şi ilegalităţi comise de către guvernanţi. Astfel, satele cu tradiţie naţional-ţărănistă au fost declarate zone afectate de boli contagioase şi în jurul lor s-au înfiinţat bariere sanitare. Oamenii nu aveau voie să iasă din aceste sate şi, în aceste condiţii, nu puteau să participe la vot. În ziarul „Patria” se afirma că în mai multe judeţe s-a dezlănţuit „teroarea cea mai sălbatică”. În Sălaj, se spune că prefectul a convocat pe toţi notarii şi primarii judeţului şi le-a ordonat „să facă în aşa fel ca nici un naţional-ţărănist să nu-şi ridice cărţile de alegător”. Chiar dacă reuşeau să le ridice, trebuiau „să fie opriţi de a pătrunde la secţiile de votare şi deci împiedecaţi prin toate mijloacele de a-şi exprima votul”. Pentru aceasta s-a luat măsura ca primarii şi notarii „să vizeze cu un sigil special, liberal, cărţile alegătorilor guvernamentali, sigil pe baza căruia aceşti alegători vor putea trece prin cordoanele de jandarmi cărora li s-au dat dispoziţii în acest sens”20. Astfel, Sălajul, „cetatea inexpugnabilă” a lui Iuliu Maniu era „terorizat de agenţii venetici ai guvernului liberal”. A fost numit un nou prim-procuror, care îi arestează pe fruntaşii ţărănişti, „în dispreţul legilor şi a promisiunilor făcute de ministrul de interne”21. Aşa s-a întâmplat cu fostul primar al oraşului Carei (care la vremea respectivă făcea parte din judeţul Sălaj), Valer Câmpeanu, care a fost arestat pe data de 19 noiembrie şi pus în libertate, doar după intervenţia deputatului naţional-ţărănist, Virgil Solomon, la ministrul de Interne22. Dar, se sublinia faptul că „vrednica populaţie românească a Sălajului sub nici un motiv nu va admite să retrăiască clipele de teroare, determinate în trecutul nu prea îndepărtat, de nemeşul strein de legea noastră strămoşească”23.
Cu toate ilegalităţile şi actele de teroare invocate de presa naţional-ţărănistă, organizaţia P.N.Ţ. din Sălaj a reuşit să înfrângă lista guvernului liberal. Astfel, P.N.Ţ. a obţinut 16.241 de voturi, P.N.L. – 14.875, Partidul Maghiar – 10.308, Totul pentru Ţară (legionarii) – 6.423, georgiştii (P.N.L. – Gh. Brătianu)-1.703, Gogo-cuziştii – 1.17724. La Senat, lista P.N.Ţ. din Sălaj a obţinut 10.005 voturi, cea liberală – 6.625, iar pe locul 3 s-au clasat maghiarii, cu 5.511 voturi.
În urma desfăşurării alegerilor au primit mandatele de deputaţi din partea P.N.Ţ. Sălaj, Virgil Solomon şi V. Gheţie, deoarece Iuliu Maniu, care era primul pe listă a câştigat şi în judeţul Alba. El a optat pentru acesta din urmă, pentru ca judeţul lui natal să aibă cât mai mulţi reprezentanţi în Parlamentul ţării. La Senat, datorită faptului că a câştigat lista P.N.Ţ. au primit mandatul Gheorghe Fodoreanu şi Iuliu Coroianu25.
La nivel naţional, P.N.L. s-a situat pe primul loc cu un procentaj de 35,92%, dar nu a obţinut 40% din numărul total de voturi, condiţie necesară acordării primei electorale. Pe locul 2 s-a situat P.N.Ţ. cu 20,40%, obţinând 86 mandate de deputaţi. În condiţiile în care extrema dreaptă era în plină ascensiune, pe locul trei s-a situat partidul Totul pentru Țară, cu un procentaj de 15,58% din numărul total de voturi26.
Din păcate, pe data de 10 februarie 1938, regele Carol al II-lea a reuşit să instaureze un regim personal autoritar. Prin Decretul regal din 30 martie 1938 a desfiinţat partidele politice, iar la 15 aprilie 1938, într-un alt decret regal se prevedea închiderea sediilor partidelor politice27.
Au urmat anii tulburi ai celui de al Doilea Război Mondial, în timpul căruia Sălajul şi întreaga ţară a avut de suferit, în special după Dictatul de la Viena din 30 august 1940.

Marin Pop
(articol publicat în ultimul număr al revistei “Caiete Silvane”)