Grație rubricii ”Opinia cititorului”, la adresa redacției cotidianului Magazin Sălăjean sunt semnalate nu doar neregulile cu care se confruntă cetățenii acestui județ, ci și actele de solidaritate la care mulți suntem părtași și peste care trecem cu vederea. Gesturile de oamenie ale unui factor poștal din municipiul Zalău au fost remarcate de un cetățean. Acesta a trimis pe adresa redacției o scrisoare cu rugăminte de a o publica. ”Deoarece sunteți un cotidian pe care îl urmăresc, cu articole bune, în care prezentați evenimente din județ, aș dori să vă împărtășesc un episod mai puțin obișnuit în aceste vremuri cu care nu credeam că o să mă întâlnesc la cei 41 de ani ai mei. Mă numesc Lascu Onorica și vineri, 10 aprilie 2020, am venit la Zalău la mătușa mea să îi fac curat și cumpărături de sărbători. Am ajuns la magazinul din apropiere și m-am așezat la rând ca toată lumea, deoarece intra doar câte o persoană, iar circa la un metru în spatele meu s-a așezat o doamnă: la aproximativ 45-48 de ani. Avea mască, mănuși, iar la gât, cu șnur, un ecuson de la Poșta Română. Și-a pus ochelarii, a scos telefonul dintr-o geantă roșie și mare care era plină de hârtii și a început să dea câteva telefoane. Până aici nimic deosebit, dar am rămas plăcut surprinsă că fiecare convorbire începea la fel cu: ”Bună ziua! Sunt poștărița. Sunt la Europan și am sunat să vă întreb dacă aveți nevoie de ceva”. Toate convorbirile se terminau la fel: ”Bine, bine, Doamne ajută!”. Acest aspect m-a emoționat până la lacrimi. Am făcut cumpărăturile și m-am întors la mătușa mea, unde am povestit despre cele auzite și văzute. Mătușa mi-a spus că, în zonă, au de câteva luni o poștăriță mai nouă, o femeie tare de omenie, dar nu știe cum se numește. Cam după o oră, poate mai bine, am hotărât să mă întorc acasă, iar în drumul meu m-am apropiat de casieria unui operator de cablu, în zona cunoscută sub denumirea de Galeriile Meseș. Acolo, surpriză! Era așezată la rând, în fața mea, aceeași poștăriță. Am intrat înăuntru câte două-trei persoane. Femeia a luat din nou telefonul și a început să sune persoane pentru a le achita utilitățile. Să vezi așa ceva, astfel de oameni, mai rar! Vă rog din suflet să publicați scrisoarea mea pentru că, deși nu o cunosc personal, doar din ceea ce am văzut, această femeie cu suflet mare m-a impresionat enorm. M-a impresionat în primul rând calmul și răbdarea cu care vorbea la telefon și, desemenea, m-a impresionat gestul ei, acela de a ajuta semenii. Văzând la televizor că s-a găsit un poștaș bolnav de Covid-19 m-am gândit că și poștașii sunt foarte expuși. Ei merg din ușă în ușă și în aceste vremuri grele sunt în mare pericol și din cauza hoților. Mătușa mi-a spus că în blocul vecin au fost sparte două boxe. Așadar să ne așteptăm la ce este mai rău. Siguranța factorilor poștali în timpul muncii este una periclitată. Nu știu alte detalii despre această doamnă, doar că este cam plinuță. Însă, merită să fie cunoscută și să-i promovăm faptele ei de omenie”.
Onorica Lascu