Manualele de religie din şcoli au reprezentat, ani la rand, subiect de discuţii aprinse şi adânci controverse. Părinţii s-au plâns dascălilor despre aberaţiile pe care le-au sesizat în multe din lecţiile prezente în aceste manuale, iar copiii au realizat şi ei, atât cât au fost capabili, că nu tot ce e scris în cărţile menite să-i formeze şi să-i educe sunt lucruri de care ei chiar au nevoie sau reprezintă informaţii cu adevărat sănătoase. Deşi o parte din aceste manuale a dispărut din şcoli, acest lucru nu s-a întâmplat peste tot, iar manualele greşit elaborate nu au fost înlocuite cu ediţii revizuite, regândite, şi care să nu deţină doar “girul sfânt” ci şi pe cel al ministerului de resort şi, de ce nu, al unor psihologi şcolari ori profesori reputaţi.
„Copilul care minte este lovit de maşină iar surdo-muţii îşi recapătă simţurile sărutând o raclă cu oase”
Găsim încă în multe şcoli manuale de religie în care copiilor de opt ani le sunt prezentate lucruri pe cât de aberante, pe atât de traumatizante. I-am auzit duminica trecută pe preoţii din bisericile Zalăului vorbind despre cumpărături, E-urile din alimente şi alte subiecte pe care le putea auzi întreaga urbe prin boxele cu mulţi waţi, care urlau în toate cartierele Zalăului şi în centru, un alt obicei cel puţin discutabil la nivel de municipiu. Dar niciun preot nu făcea referire la ceea găsim în aceste manuale de religie, dacă sunt sau nu normale, fireşti, cu adevărat educative şi nu cumva, în loc să educe şi să dezvolte într-un spirit de liberă consimţire şi alegere a unor lucruri, de libertate, de evoluţie, multe din conceptele pe care le regăsim în aceste manuale par venite din Evul Mediu târziu.
Dogme numai bune de spălat creierul sau, mai bine spus, de format – pentru că vorbim despre suflete şi minţi în plină formare – viitori adulţi care se târăsc pe coate şi genunchi şi pupă tot ce găsesc în calea lor. Decât să vorbească despre ce produse să cumpărăm sau ce alegeri să facem în viaţă, o idee mai bună şi în acelaşi timp salutară atât pentru părinţi cât mai ales pentru copii, ar fi ca preoţii noştri să îşi pună serioase semne de întrebare asupra acestor manuale care pot produce nu doar traume psihice, aşa cum s-a întâmplat în multe cazuri, ci pot produce transformări grave, ireversibile de multe ori, în evoluţia şi viitorul copiilor noştri.
Doar câteva din exemplele pe care le întâlnim într-un manual de Religie de gimnaziu ne pot demonstra aceste pericole. Unul dintre ele este cel cu copilul surdo-mut pe care mama îl ia în braţe şi îl aşează deasupra raclei cu presupusele moaşte ale unei sfinte. Copilul – potrivit celor scrise de autorii manualului – îşi recapătă pe loc glasul şi auzul. Acest exemplu aberant, pe lângă faptul că reprezintă o minciună grosolană, este o adevărată traumă pentru copiii care s-au născut cu aceste dizabilităţi şi sunt informaţi cum că această sfântă, nici nu mai contează care, le poate readuce aceste simţuri înapoi. Epică rămâne însă imaginea copilului „răstignit” pe autoturism după ce a fost accidentat, fiindu-ne exemplificat în imagini ce păţeşte un băieţel care a minţit voit ori poate forţat de împrejurări, la un moment dat. „Pedeapsa” aceasta trebuie să fi fost inventată de o minte cel puţin schizofrenică, pentru că este de neconceput să citeşti doar, nu mai adăugăm fotografia explicită, despre faptul că unui copil i se poate întâmpla aşa ceva dacă bate mingea pe afară cu băieţii, sau spune o minciunică aşa cum fiecare copil mai procedează cel puţin până realizează că minciuna nu este ceva care poate aduce reuşită ori evoluţie în viaţa lui.
Dormitul în diminețile de duminică și joaca în zilele de sărbătoare – păcate scump plătite
Răsfoind manualul de clasa a IV-a aparţinând editurii Sf. Mina (!) observăm reproduceri după picturi şi fotografii cu draci, copite, ţepuşe ori scene de spital cu copii bolnavi în fază terminală sau părinți pe patul de moarte, cu copiii la cap; poveşti cu bebeluşi morţi în somn sau furturi de copii, suliţe înroşite în foc, abisuri mărginite de luciferi, cazane cu clocoteli negricioase și lista poate continua. Exact ce-i trebuie unui copil să vadă, să bage la cap şi să folosească în drumul său prin viaţă. Copiii sunt îndoctrinaţi într-o manieră primitivă, astfel încât este de neimaginat cum unii părinţi nu se întreabă dacă cei care au editat astfel de manuale, sunt, înainte de toate, sănătoşi la cap.
Ne sunt prezentate imagini cu copii care stau încă în pat duminica, la 10 dimineaţa, care se joacă împreună, se mai hârjonesc, un copil care se agaţă de o bară sau face câteva piruete etc. Toate acestea sunt catalogate drept păcate grave care trimit copilul direct în iad. Se exemplifică mereu cu ilustraţii ce bagă în sperieţi chiar și un adult. Aşadar, observăm că aceşti copii păcătuiau doar pentru că dormeau duminica mai mult sau se jucau în loc să se roage. Copiilor li se spune,de asemenea, că dacă vor să reuşească la un examen, trebuie să se roage insistent şi cât mai des. Le arată cum o fetiţă se roagă cu o seară înaintea unui concurs şi a doua zi ia locul întâi. La rubrica de fixare a cunoştinţelor sunt întrebaţi: „Ce a făcut fetiţa? Ce rugăciune spunea? I-a ascultat Dumnezeu rugăciunea?” La fel şi la copilul lovit de maşină, întrebări care te bulversează pe loc: „Priviţi imaginea de mai jos” (copii jucând fotbal în loc să se roage) „Urmarea – fotografia cu copilul schilodit de Dacia Logan.
Tot în clasa a treia li se mai povesteşte copiilor cum seceta şi inundaţiile sunt consecinţa păcatelor oamenilor şi cum sunt trimise exclusiv asupra celor păcătoşi. În alte clase li se predă despre un sfânt chinuit cu o ţepuşă cu trei dinţi până își dă duhul sau de un alt înger-martir agățat cu capul în jos până a murit. Un alt manual îţi spune că eşti păcătos şi ajungi în cazanul cu smoală dacă porţi alte “semne” decât sfânta Cruce. Se exemplifică prin fotografii și se verifică la final dacă elevul a înțeles, prin întrebări venite din noaptea minţii: ” -Ce trebuie să purtăm la gât? Dacă purtăm altceva, ce se întâmplă?” Deci, o fetiță poartă o floricică, o potcoavă, o ţestoasă, la gât, ca pandativ sau pe mână, flăcările iadului o vor nimici. Peste tot sunt imagini cu diavoli, flăcările iadului şi copii care îngenunchează în faţa preoţilor, sărutând mâinile acestora. Problema şi mai mare este faptul că unii dascăli au achiesat la aceste concepte bolnave şi continuă să le bage pe gâtul copiilor cu de-a sila. Este cunoscut cazul învățătorului care îi obliga pe copii să citească psalmi şi îi bătea sau îi punea la colţ pe coji de nucă, dacă greşeau.
Un profesor de Istorie le povestea celor mici despre domnul Iisus Hristos în loc să le spună cine a fost Mihai Viteazul. O profesoară de biologie era mai preocupată să ducă copiii la biserică decât să le dezlege copiilor tainele apariţiei vieţii pe Pământ, din punct de vedere biologic. Şi exemplele pot continua. Manualul de religie merge mai departe cu aberaţiile şi se ocupă şi de educaţia sexuală a copiilor aflaţi la pubertate, îndoctrinând cu nişte concepte oribile şi strâmbe despre ceea ce înseamnă viaţa sexuală şi începutul acesteia, copiilor le va fi frică să-şi cunoască şi să-şi înţeleagă trupul şi propria sexualitate. Autosatisfacerea, un lucru absolut normal, este grav condamnată, mai făţiş sau mai voalat, de unele dogme.
Începerea unei vieţi sexuale fireşti, ca să nu mai vorbim de cazurile în care – asta e – copiii se mai nasc şi cu alte “opțiuni” sexuale, lucru care se întâmplă la nivel cromozomial şi dovedit de savanţi prin explicaţii ştiinţifice, deci nu dobândit ca obicei prost sau “fiţă”, cum lasă de înţeles unele concepte şi dogme religioase, toate acestea şi multe altele pot face din copilul de astăzi adolescentul traumatizat, frustrat, neîncrezător în ceea ce este, un adult care va bate mereu în retragere indiferent ce face sau în ce loc se află.
Un copil educat religios folosind aceste anomalii şi nu ceea ce trebuie să înveţe cu adevărat, va ajunge un adult incapabil să-şi cunoască potenţialul, calităţile dar şi defectele, nu va şti ce se petrece cu el în anumite situaţii, care îi sunt punctele slabe şi care sunt căile prin care poate ajunge la performanţă. Ce îi place, ce îi displace, nu va fi capabil să spună nu sau să îşi declare plenar nemulţumirile, să-şi apre singur drepturile. Nu ai cum să te aştepţi la ceva bun atunci când citeşti, tu, ca părinte, iar micuţul tău învaţă că, bolnav fiind, trebuie chemat de urgenţă preotul şi nu un medic, iar el nu trebuie dus sub nicio formă la spital pentru a primi medicamente şi tratament ci trebuie uns cu ulei de floarea-soarelui, acasă. Nu ai cum să ajungi un om cu mintea întreagă, curajos, stăpân pe el şi pe alegerile, deciziile şi plăcerile lui, dacă înveţi de mic ceea ce îţi spune Prea Fericitul şi anume că „doar cei crescuţi în credinţă şi vieţuire creştină pot deveni buni cetăţeni ai Patriei pământeşti”. Restul sunt sau vor fi toţi, nişte rataţi!
Până şi un fost ministru al Educaţiei – Mircea Miclea, un reputat profesor de psihologie, a declarat că a avut la cabinet cazuri patologice de copii traumatizați de poveștile despre Iad şi despre pedepsele aberante ilustrate sau prezentate în fotografii de toată groaza, în aceste manuale.
Curăţenia printre manuale nu a ajuns şi în mediul rural
Deşi o mare parte din manualele de religie de acest gen au fost scoase din şcoli, acest lucru nu s-a întâmplat în totalitate. Şcolile din mediul rural, cu precădere, merg înainte folosind manualele editate între anii 2005 şi 2013, care, în majoritate, conţin astfel de fotografii şi învăţături. Caietele de religie existente acum pe piață și folosite de cei mai mulți dintre elevi nu mai conţin sau conţin într-o măsură mai mică astfel de dogme greşite, care au stârnit reproșuri în ultimii ani. Cu toate acestea, limbajul folosit este în continuare foarte greoi și dogmatic – ceea ce reprezintă un pericol la fel de mare pentru o educaţie sănătoasă. Laitmotivele materialelor didactice sunt mersul la biserică și rugăciunea. Elevii nu învață, aşa cum ar trebui în primul rând despre religie, ci mai ales cum s-o pună în practică. Copiii au nevoie de ora de Religie în măsura în care, în primul rand şi-o doresc, rezonează sincer cu ea şi constată că pot învăţa lucruri folositoare, benefice, din religie.
O oră de religie normală, sănătoasă, care să cuprindă elemente de istorie, să explice cultele, toate şi nu doar cel ortodox, care să îndrume la citit, la cumpătare şi la găsirea de soluţii în sinceritate, muncă, studiu, învăţătură, nu doar în zdrelit genunchii şi coatele în rugăciuni şi aşteptând să iei bacalaureatul sau evaluarea naţională rostind la nesfârşit „înger, îngeraşul meu”. Ar trebui să ne crucim și când vedem că o simplă simulare a Bacalaureatului ne înspăimântă cu o promovabilitate de sub 30 la sută aşa cum s-a întâmplat anul trecut în judeţul nostru.
Rugăciunea este bună, benefică, atâta timp cât nu devine nădejdea supremă şi este dublată de muncă, de o conştientizare neforţată a necesităţii studiului, de sesizarea pericolelor reale şi mai puţin a celor fantasmagorice care vin în calea lui pe diferite căi. Fie că apar din mediul online, fie în anturaje ori din aşteptările prea mari pe care copiii sunt tentaţi să le aibă bazându-se prea mult pe divinitate şi mai puţin pe forţele proprii şi ambiţia de a deveni un adult responsabil, stăpân pe el, capabil să-şi ofere şi să ofere şi celor dragi un viitor sigur şi sănătos clădit.
Manualele de religie nu îndoctrineaza pe nimeni atat timp cat elevii fac religie fiecare in cultul lui. Ca părinte sunt de acord ca elevii sa faca religie, sa mai învețe reguli de buna purtare, sa se ferească de viciile si patimile care ii pândesc pe copiii noștri.
Ori n-ati citit articolul, ori l-ati citit si nu ati inteles la ce se refera!
Scoateti din programele actuale orele de religie. Sa se introduca studiul istoriei religiei, dar predata de adevarati profesori, nu de niste pretinsi profesori, care incaseaza bani pe degeaba (acesta este un pacat).
Bine ca nu-i traumatizeaza pe copii activitatile de Halloween!
Stiam ca nu o sa lasati Sfantul Post fara un „atentat” la credinta ortodoxa!
Am vrut sa nu zic nimic, dar nu ma pot rabda in fata obrazniciei duse la extrem a D-lui Florin Negoita. D-le de unde ati scos-o pe asta cu iadul, iad in sus si in jos, este doar o lectie care vorbeste despre realitatea de dincolo de moarte> rai si iad. In ceea ce priveste imaginea cu copilul pe capota masinii, nu e pt a spala creiere, ci este o analogie intre faptul ca asa cum daca te joci(un lucru firesc pt copii) intr-un loc nepotrivit unde te poate lovi o masina, la fel si pacatul care poate fi un lucru ce pare firesc dar asezat intr-un cadru nepotrivit atrage urmari pe care nu le dorim.
Ati vazut vreodata moaste sau ati vazut doar la televizor? Cand ajungi sa pui mana pe Cuv Paraschiva sau stai in fata Sf Ioan Hozevitul ai alta perceptie asupra realitatii… pana atunci insa denigrati ca doar e liber sa faceti aceasta! Dumnezeu nu se supara pe nestiutori dar badarania si tupeul exagerat nu le rabda mult.
Daca nu as fi vazut reproducerile din acedte manuale poate ca as fi fost tentat sa cred ce spuneti. Astept un comentariu asupra fotografiei explicite in care se spune ca un copil minte iar apoi e calcat de masina. Odioase lectii, asta nu e religie! Articolul prezinta o realitate tiparita, daca ati cautat vreo obraznicie, nu e aici, ci in alta parte!
FLORINE ma intreb cand problemele ridicate de tine in acest articol vor fi intelese de cei la care te adresezi ?,eu cred ca nu vei trai sa ai aceasta satisfactie , desi articolul se bazeaza absolut pe realitatile zilnice din scolile romanesti ,cred ca stradania ta este in zadar daca nu te adresezi oficial varfului piramidei si nu la baza ei .As fi curios daca articolul va fi analizat de cineva din inspectoratul scolar judetean, macar daca constientizeaza domnii profesori gravitatea situatiei si tot ar fi un pas inainte. Si ca sa nu ajungi in iad singur,roaga-l pe d-l Petroniu sa te ajute si sa trimita articolul sus de tot poate ajunge unde tebuie. Acest fel de educatie era valabil acum doua secole, mare pacat pe acest popor Nu credeam ca o sa vad un asemenea articol realist , in judetul nostru eu iti doresc succes in demersul tau pentru constientizarea parintilor si nu numai .
Probabil ca in numele libertatii de opinie blocati comentariile care nu va sunt pe plac.
Stimate autor,
Generalizarile va discrediteaza. Nu la toate bisericile din oras s-a vorbit duminica despre E-uri, cumparaturi si altele asemnea acestora. La catedrala Sfinta Vineri a vorbit, spre exemplu, academicianul Ioan Aurel Pop despre nevoia de unitate.
Ma mir ca daca tot vorbiti de deformari si traume nu amintiti nimic de barurile din jurul scolilor, de salile de jocuri de noroc, de sarcinile la varste precoce si de traumele produse de avorturile ce le insotesc, de manipularea prin presa, de lipsa de profesionalism, de libertatea religioasa.
Daca dumneavoastra nu credeti in rugaciune, sfinti sau moaste de ce ma jigniti pe mine pentru ca cred. Oare in virtutea libertatii de opinie nu am dreptul sa imi exprin credinta. Violenta de limbaj nu va transforma in deontolog, iar discursul patimas anuleaza insasi principiile pe care le clamati. Oare nu ar fi fost normal sa solicitati un punct de vedere avizat despre manualele vechi si noi. V-as aminti versurile unui cantec contemporan, ca doar nu suntem toti din evul mediu – te-ai transformat in instanta morala …, continuarea o stiti.
ce puncte de vedere avizate visati cant Ministerul educatiei nici nu a dat aprobare pt aceste manuale. Mai am nevoie de „puncte de vedere” dupa ce deschid manualul si vad prostiile astea? Aveti mai sus in articol punctul de vedere al unui fost ministru al educatiei care este si psiholog, recititi articolul daca v-a scapat. Cate opinii mai doriti ca sa va convingeti ca tot ce cititi sunt adevaruri si reprezinta niste INEPTII cu care copiii nu au voie sa fie indoctrinati.
Florine, felicitări pentru articol. Poţi să fii convins că, cu cât sar mai tare hababotnicii să te muşte de cur, cu atât ai lovit mai bine unde trebuie. Observi tupeul şi neobrăzarea lor , cică, părintele hotărăşte să îndoctrineze elevul, dacă vrea. Aşa a ajuns ăla din Canada şă-şi omoare propriul copil, i-a refuzat asistenţa medicală, cică, numai domnul îl va ajuta. Iar în Canada acel ticălos părinte a fost aruncat în închisoare. la noi, biserica este în cârdăşie cu politicienii, deşi suntem un stat laic. Aşa-i îndoctrinează de mici, să nu meargă la doctor şi să se roage pentru minuni. Florine, rupe-le gura îndobitociţilor ăstora. De ce să omoare ei un copil că aşa-i religia lui ?
Grav e altceva. Dacă BOR are practici fundamentaliste și corupătoare, e treaba ei și a credincioșilor ei să trăiască în Evul Mediu, dar, pentru cine nu știe, manualele sînt aprobate în niște comisii de la ministerul învățămîntului (nu la BOR) – așadar, de ce nu au respins grozăviile și imbecilitățile acelea?
În țările din vest religia nu este obligatorie, cum minte Patriarhia BOR într-un comunicat recent, ci întotdeauna este la alegere cu Etica (cu conținut laic, nu confesional). Iar în Franța religia nici nu este admisă în învățămîntul de stat!
Acei părinți din Canada,si-au lasat copilul sa moara, erau penticostali. Nicidecum ortodocși , pe care ii blamați mereu.
Irina, nu blameaza nimeni ortodoxia, de ce generalizezi? Chiar nu vezi ce prostii sunt in aceste manuale, pentru Dumnezeu! Despre asta e vorba!
eu zic sa nu ii catalogam pe toti crestinii de o anumita doctrina ca sunt toti la fel…orice am zice fiecare dintre noi, religia are o mare importanta in vietile fiecaruia. de mic trebuie invatat copilul ca peste toate Dumnezeu priveste si el este Creatorul! si referitor la oamenii care se nasc cu alte inclinatii sexuale, ei doar doresc alta distractie in plus fata de cea normala…
este greu sa mai convingi un copil,cu atat.mai putin un tanar,sa pupe mana unui preot care se scalda in lux si huzur, umbla cu limuzine de ultima generatie si cerseste bani la nesfasit. Condamnati degeaba acest articol cei cativa care o faceti. Este foarte bine scris, dovedit cu fotografii din manual si argumentat! Si eu am.copii si ii cresc invatandu i despre religie si Dumnezeu insa daca voi constata ca de la toamna copilul va avea sub ochi asemenea dogme cretine, care nu inseamna religie ci cu totul altceva, nu va participa la aceste ore! Prefer sa stie de la.mine aceste lucruri asa cum sunt si nu tampeniile astea pe care le vad aratate si demonstrate aici. Felicitari Magazin Salajean pentru acest gen de articole care deschid ochii pe care altii ii vor mereu inchisi….
Autosatisfacerea sexuala si inceperea vietii sexuale inainte de casatorie; sunt daunatoare, fizic si spiritual! Acum ca Dv numiti binele ca fiind rau si raul ca fiind bine, va recomand sa va pregatiti pentru intalnirea cu Dumnezeu, Creatorul Dv!
Sper ca ati gumit cu acest comentariu, ca ma prapadesc de ras. Daca ati vorbit serios, nu pot sa spun decat fereasca Dumnezeu de asa mentalitate….
De-aia ramanem la stadiul de târâș pe coate si genunchi…