„Un popor care nu-și cunoaște istoria e ca un copil care nu-și cunoaște părinții” afirma istoricul roman Nicolae Iorga. Pornind de la acest adevar se poate afirma că nu există preocupare mai nobilă decât aceea de ne cinsti înaintaşii pe umerii cărora stă ţara „ca pe umerii unor uriaşi ” (Apus de soare de B.St.Delavrancea).
Prin urmare, tinerii aflaţi pe drumul cunoaşterii, au participat la acţiunea „Istoria – leagăn străbun” organizată în cadrul proiectului „Studenţii în spaţiul spiritual al Sălajului”, realizat de către Universitatea de Vest ”Vasile Goldiș” din Arad Filiala Zalău în colaborare cu Centrul de Cultură și Artă Sălaj. Deşi judeţul nostru este redus ca suprafaţă sau ca număr de locuitori în rândul judeţelor ţării, fiecare palmă de pământ poartă în ea suflul unor vremuri eroice străbune, din care generaţii de-a rândul şi-au construit prezentul şi viitorul. Studenţii de la Facultatea de Științe Economice, specializarea Marketing, au pornit din Zalău pe un itinerar, pe cât de frumos, pe atât de încărcat de istorie.
Au urcat dealul în serpentine până la monumentul de la Guruslău, ce comemorează victoria oştirii conduse de Voievodul Mihai Viteazul în faţa principelui Bathory. Aici au adus un omagiu domnitorului nostru, care în urmă cu peste 400 de ani a realizat unirea celor trei ţări româneşti medievale.
Drumul a continuat până la Centrul Cultural din Bocşa, care poartă numele lui Simion Bărnuţiu, născut în această localitate şi ale cărui rămăşiţe trupeşti se află în mousoleul Bisericii greco-catolice. A fost evocată figura acestui mare patriot român, cărturar şi om politic, jurnalist, istoric, filosof , profesor universitar, unul dintre promotorii Revoluţiei de la 1848 din Transilvania.
Studenţii sălăjeni au fost impresionați de erudiția și mândia patriotică a doamnei bibliotecare. Au aflat că Simion Bărnuţiu a fost cel care a conceput şi distribuit celebrul manifest: „Proclamaţia din 24 – 25 martie 1848, în care a enunţat principiile generaţiei sale cu privire la naţiunea română şi la soarta românilor din Transilvania. Ceea ce a impresionat este că oamenii din acest sat sunt mândri de Simion Bărnuţiu al lor, nu l-au uitat şi-l comemorează an de an, deşi au trecut aproape 150 de ani de la moartea lui.
Nu se putea să fie omisă din itinerar Casa Memorială a lui Corneliu Coposu, fiu de preot unit, protopop şi doctor în teologie, prieten şi colaborator cu Iuliu Maniu, născut în satul Bobota. Personalitatea copleşitoare a lui Corneliu Coposu, i-a impresionat pe studenţi, mai ales că a fost evocată de elevii scolii din localitate, mândri de înaintaşul lor. Felicităm pe această cale pe d-na director de școală și pe d-nul profesor de istorie care nu lasă să se stingă flacăra iubirii de neam, a mândrii naționale, pe care o transmit elevilor lor. Acest mare intelectual şi om politic al cărui mentor spiritual a fost Iuliu Maniu, a fost un copil supradotat. La 16 ani a devenit student al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii din Cluj, după ce a absolvit liceul cu dispensă de vârstă. A fost condamnat la muncă silnică pe viaţă de către sistemul comunist pentru convingerile sale politice şi pentru lupta în folosul democraţiei şi prosperităţii naţionale. A executat 17 ani de temniţă grea, de unde a ieşit cu sanatatea şubrezită. In anul 1995 a fost numit Ofiţer al Legiunii de Onoare, distincţie acordată de Republica Franceză cetăţenilor străini. Vorbind despre această personalitate politică exemplară, gândul se duce mai departe, la un alt mare om de stat român de pe aceste meleaguri, mentorul lui Corneliu Coposu, alt mare om politic, deputat român de Transilvania în Parlamentul de la Budapesta, de mai multe ori Prim-Ministru al României (noiembrie 1928-iunie 1930; iunie 1930-octombrie 1930; octombrie 1932-ianuarie 1933), preşedinte al Partidului Naţional-Ţărănesc (1926-1933, 1937-1947), deţinut politic după 1947, decedat în închisoarea Sighet. A fost membru de onoare (din 1919) al Academiei Române.
Itinerarul stabilit trebuia să aibă un punct culminant şi acesta a fost Casa memorială a lui Iuliu Maniu, din Bădăcini. Studenții au păstrat un moment de reculegere la „locul în care trebuia să odihnească” acest simbol al nemuririi, după care au ținut să imortalizeze momentul lângă bustul lui Iuliu Maniu.
Casa memorială este impunătoare dar se află intr-o stare deplorabilă. Am aflat că preotul greco-catolic și soția acestuia, profesoara de limba si literatura romana, au făcut demersuri pentru reabilitarea clădirii la multe foruri cu responsabilităţi în domeniu şi sperăm că aceste demersuri vor fi încununate de success,iar colţişorul acesta de istorie va recăpăta strălucirea de altădată.
A fost o zi de toamnă minunată și o lecție de istorie „pe viu” care a creat încă un argument autentic pentru a fi mândri de ceea ce suntem.
„Cine nu-si cinstește străbunii este un copac fără rădăcini, pus la pământ de cea mai slabă adiere de vânt”
Mulţumim pe această cale d-nei profesor Silvia Bodea Sălăjanu, invitata noastră specială care a însoţit delegaţia de studenţi în excursia documentară, încălzind sufletele animate de cunoaştere a istoriei, cu prezentări calde izvorâte dintr-o inimă sensibilă de poet.
Director Filiala Zalău a UVVG Arad,
Prof.univ.dr. Aurica GREC
E bine ca tinerii să ştie că Sfinxul de la Bădăcin a fost aruncat în închisoare silnică pe viaţă, de judecătorii regelui, în 1947 România era Regat. Regele l-a înhăţat pe Maniu pentru fuga de la Tămădău, îi purta sâmbetele pentru că Maniu a refuzat să participe la încoronarea de la Alba Iulia, sfidând casa regală !