Incredibila poveste a lui Eduard, elevul din Bozna care învață, muncește și studiază robotica

Este elev, se trezește la ora 6, vine zilnic la Zalău cu autobuzul. Vreo 20 de kilometri are de parcurs din Bozna până la Colegiul Tehnic „Alesandru Papiu Ilarian”, școală în care învață. Cu toate acestea, Eduard Stanciu are și puterea de a practica voluntariatul, este membru al echipei de robotică „Brainstorms” de la API, iar în timpul liber, în special la sfârșit de săptămână și doar atunci când are timp, muncește ca ospătar la diferite evenimente.

Nu știam povestea lui Eduard, dar într-o seară, la un eveniment privat pe care îl prezentam, un tânăr ospătar s-a apropiat de mine, m-a salutat și m-a întrebat dacă mă poate servi cu ceva. L-am rugat să îmi aducă o cafea și i-am mulțumit. Tânărul m-a servit ca la carte. Cu emoție în glas mi-a spus că este fiul lui Virgil Stanciu. M-am bucurat, nu știam că cel care sculptase  în curtea casei din Bozna o copie în mărime naturală a celebrei Pietà are un copil atât de mare. M-am bucurat să văd un astfel de tânăr harnic, dornic să reușească în viață. Lunile au trecut, iar recent am ajuns în laboratorul de informatică de la API Zalău.

Acolo, printre mulți tineri harnici și talentați l-am zărit pe Eduard. Ne-am strâns mâna, ne-am bucurat de revedere. Mi-a spus că este membru al echipei de asamblare a roboților educaționali. Voiam să îmi povestească, să îmi acorde un scurt interviu și a acceptat. Edi se trezește zilnic la ora 6, urcă în autobuz și vine la Zalău, pentru a merge la școală.

După ore, de câteva ori pe săptămână, rămâne până seara în Zalău, pentru a participa la pregătirea cu echipa de robotică, echipă în care este voluntar. L-am întrebat de muncă. Da, muncește și acum, dar numai în sezonul evenimentelor private. Acolo câștigă niște bani. Mi-a crescut inima ascultându-l pe acest copil ce, cred eu, poate fi o lecție și pentru noi, adulții, pentru cei care se plâng mereu pe Facebook că este greu, că este mult de muncit, că banii sunt puțini.