Elevii au constat, acum şi la modul oficial, că educaţia nu este gratuită în ţara noastră. „Celebrul” fond al clasei loveşte din nou, acum apărând într-un act oficial. Asociaţia Elevilor din Constanţa (AEC), Asociaţia Elevilor din Bucureşti şi Ilfov (AEBI), Asociaţia Elevilor din Maramureş (AEM), Asociaţia Vâlceană a Elevilor (AVE) condamnă ferm includerea cheltuielilor cu fondul şcolii şi al clasei în coşul minim de consum pentru un trai decent al unei familii.
Săptămâna trecută a fost publicată în Monitorul Oficial al României legea 174/2020 privind aprobarea coşului minim de consum lunar, unde sunt menţionate cheltuielile privind after school-ul, fondul clasei, rechizitele, manualele, serbările, excursiile şi contribuţia la paza şcolii, deşi o parte dintre acestea ar trebui să fie acoperite de stat, potrivit Legii educaţie naţionale nr.1/2011. Potrivit unui comunicat al asociaţiilor de elevi citate mai sus: „Fondul şcolii şi fondul clasei sunt fenomene ilegale, dar bine împământenite în sistemul educaţional românesc, devenite o normalitate în rândul părinţilor. Cum ajung aceste sume să fie colectate de la părinţi în condiţiile în care educaţia este gratuită? Conform art. 105 din Legea educaţiei, cheltuielile menţionate anterior se asigură din bugetele consiliilor locale, direcţionând banii unităţilor de învăţământ prin finanţarea complementară, dar de cele mai multe ori banii ajung să vină din buzunarele părinţilor. Conform legislaţiei în vigoare, în momentul în care o şcoală necesită renovări sau fonduri suplimentare pentru pază, unitatea de învăţământ trebuie să trimită o adresă către consiliul local prin care să solicite banii necesari. Solicitările făcute de directorii şcolilor şi liceelor, de cele mai multe ori numiţi politici, sunt foarte rare, întrucât aceştia pleacă de la premisa că vor deranja oamenii din conducerea autorităţii locale, punând astfel considerentele politice în faţa interesului elevilor şi a educaţiei. În lipsa fondurilor provenite de la consiliile locale, managerii unităţilor de învăţământ apelează la modalitatea cea mai simplă de a face rost de bani, anume părinţii, ajungând astfel la colectarea unor sume uriaşe, în mod ilegal. La nivelul primăriilor există două situaţii: în bugetele locale au fost alocate fonduri în acest sens, dar nu care nu ajung la şcoli, sume ce urmează a fi realocate la rectificările bugetare ulterioare şi situaţia în care localităţile sărace, în principal din mediul rural, nu dispun de aceste fonduri în primă instanţă. La nivel central problema este reprezentată de faptul că, niciun Guvern din anul 2011 şi până în prezent, nu a alocat fonduri suplimentare pentru finanţarea complementară care să ajungă în bugetele localităţilor menţionate anterior. Solicităm ferm Parlamentului să excludă fondul şcolii şi clasei din legea 174/2020, în sensul de a reveni asupra legii, astfel încât să sprijine accesul gratuit la o educaţie de calitate.”
Andreea Sabina Spătariu, preşedinte AEC a vorbit despre corupţia din învăţământ: „Educaţia din România este gratuită şi nu ar trebui condiţionată de sumele pe care părinţii le pot sau nu le pot aloca, drept pentru care trebuie să existe un mecanism de monitorizare şi sancţionare în cazul colectării de bani şi prin care autorităţile locale să aloce banii necesar fără drept de apel, iar Guvernul să sprijine combaterea fenomenului prin alocarea fondurilor necesare. Menţionarea în lege a banilor colectaţi din fondul şcolii/clasei sunt practici care sprijină corupţia din unităţile de învăţământ. Realitatea dură în care colectarea ilegală a banilor este introdusă în lege de autorităţi, în ce punct am ajuns? Autorităţile locale se jură că asigură toate cele necesare, iar directorii că nu cer sume de bani de la părinţi. Legea trebuie modificată de urgenţă, iar în locul unor aberaţii de acest gen, autorităţile ar trebui să vină cu fonduri suplimentare şi modalităţi prin care să combată aceste situaţii, nicidecum să le promoveze.” Alex Rădulescu, preşedinte AEBI se declară revoltat de această situaţie: „Se pare că, după ani întregi în care reprezentaţii elevilor au semnalat caracterul nelegal şi imoral al sumelor oferite de părinţi pentru fondul clasei, al şcolii, ş.a.m.d, statul forţează societatea să accepte ca o normalitate aceste sume într-o ţară în care, conform Constituţiei, educaţia este gratuită. Este penibil mai ales în condiţiile actuale să vorbim de alte cheltuieli, acestea trebuie să fie interzise sub orice formă şi să ne dezobişnuim de această formă de dezinteres care ne face să aruncăm cu banii fără să ne gândim la faptul că aceşti bani ar trebui asiguraţi de către stat. Sunt familii care nu îşi permit să plătească copiiilor serbări sau sume pentru diverse achiziţii la clasă şi ajung să fie batjocoriţi de către diriginţi, colegi, etc. Fac un apel către societate: Nu normalizaţi ilegalitatea!” Mai multe întrebări îşi pune şi Paula-Livia Buda, preşedinte AEM: „Cum este posibil ca în anul 2020, în afara faptului că s-au făcut discriminări în rândul elevilor cu privire la şcoala online, să se introducă fondurile clasei şi al şcolii în lege? Conform legii, educaţia este gratuită, orice natură de strângere de fonduri cerute de către unităţile de învăţământ sunt ilegale. Cum va fi posibilă respectarea legii dacă legea educaţiei şi legea 174/2020 cu privire la obligaţia strângerii de fonduri din partea părinţilor/elevilor se bat cap în cap?”
Mitul învăţămâtului gratuit a căzut definitiv, abia acum se poate face ceva pentru ca elevi care provin din familii fără posibilităţi să beneficieze de un ajutor real.
