Monedă Argint
Valoare nominală: 10 lei;
Metal: Argint 999/1000;
Greutate: 31,103 grame;
Dimensiune: diametru 37 mm;
Margine: zimțată;
Calitate: proof;
Tiraj: 300;
Avers: clădirea Universității de Vest din Timișoara, inscripţia în arc de cerc „ROMANIA”, stema României, valoarea nominală „10 LEI” și anul de emisiune „2019”.
Revers: aula Universității de Vest din Timișoara, inscripţiile în arc de cerc „UNIVERSITATEA DE VEST” și „TIMISOARA”, sigla „UVT”, anii „1944-2019” și numărul de ani aniversat ,,75 ANI”.
Universitatea de Vest a fost întemeiată oficial prin Decretul-lege nr. 660/30 decembrie 1944, promulgat de regele Mihai I. Acest act prevedea ca institutul nou înființat să funcționeze începând cu anul universitar 1944–1945 cu următoarele specializări: Drept, Litere și Filosofie, Științe, Medicină umană, Medicină veterinară, Farmacie și Teologie. Aplicarea Decretului-lege a fost abandonată, cu excepția înființării Facultății de Medicină. În anul 1948 se pun bazele Institutului Pedagogic, prin Facultatea de Matematică–Fizică, în 1956 se adaugă Facultatea de Filologie, cu cinci specializări (română, franceză, engleză, germană și rusă), iar din anul universitar 1959–1960 și facultățile pedagogice de trei ani (istorie–geografie, biologie, chimie, muzică, arte plastice și educație fizică). Institutul Pedagogic de cinci ani funcționa, din punct de vedere structural, cu planul de învățământ și programele analitice ale disciplinelor, la același nivel cu universitățile de tradiție din România.
De abia prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 999/27 septembrie 1962, Institutul Pedagogic de cinci ani (Facultățile de Matematică–Fizică și Filologie) se transformă în Universitatea din Timișoara. În același an, demarează lucrările la noua clădire a universității, pe bulevardul Vasile Pârvan, sub coordonarea arhitectului Hans Fackelmann. În anul 1967–1968 se adaugă Facultatea de Științe Economice, nou întemeiată, apoi facultățile Institutului Pedagogic de trei ani. După o perioadă de funcționare hibridă cu specializări având cicluri de studii de trei, patru și cinci ani (1962–1967), integrarea într-o structură universitară unitară este finalizată. În anul 1970 existau 12 facultăți, cu 20 de specializări.[10] În perioada anilor 1962–1989, evoluția universității a fost condiționată, sub controlul strict al activităților din învățământul românesc, actului educativ și de formare profesională, prin ordine și decizii ministeriale marcate ideologic. Incoerența programului, cu pretinsă orientare spre modernizare, a determinat nesiguranță și instabilitate în structurile și activitățile universitare. S-au înființat și desființat facultăți, secții, specializări, catedre și discipline, cel mai adesea fără nicio motivare temeinică.
Începând cu anul 1990, Universitatea din Timișoara și-a asumat o direcție de dezvoltare similară cu modelele clasice ale universităților europene, ajungând în scurt timp un important centru de învățământ, știință și cultură. Prin Ordinul Ministerului Învățământului nr. 9874/9 octombrie 1994, Universitatea din Timișoara dobândește actuala sa denumire de Universitatea de Vest din Timișoara. Structura instituției se diversifică prin înființarea de noi facultăți, secții și specializări.
De la două săli de curs (150 m²) în anul 1948, universitatea deține în prezent 17 amfiteatre, 25 de săli de cursuri, 74 de săli de seminar și laboratoare.
Activitățile de cercetare, creație artistică și performanță sportivă sunt gestionate de Departamentul pentru Cercetare Științifică și Creație Universitară (DCSCU). Domeniile științifice cele mai productive în 2017, cu cele mai multe publicații indexate în Scopus, au fost: fizică, matematică, inginerie, științe sociale, chimie și știința mediului. Tot în 2017, Universitatea de Vest din Timișoara a fost desemnată câștigătoare a Elsevier Scopus Award for Excellence in International Collaboration.
Departamentul de Relații Internaționale (DRI) este responsabil de activitățile UVT orientate spre îndeplinirea obiectivelor strategice de internaționalizare ale universității. În cadrul DRI operează Biroul Erasmus+ care are ca principală sarcină dezvoltarea și implementarea programelor de mobilități și a proiectelor de cooperare internațională care se derulează la UVT sub umbrela Erasmus+ și Mecanismul Financiar SEE și Biroul de Cooperare Internațională și Studenți Străini care oferă suport instituțional și informațional studenților internaționali și cadrelor didactice străine care doresc să studieze, respectiv să desfășoare activități de predare, la UVT. Universitatea de Vest din Timișoara este membră a Agence Universitaire de la Francophonie, European University Association și International Association of Universities. De asemenea, UVT este parte a Magna Charta Observatory, organizație non-profit fondată de Universitatea din Bologna și European University Association. UVT a încheiat acorduri de colaborare cu 105 universități din 34 de țări din Europa, Africa, America de Nord, America de Sud și Asia.
Crearea unei biblioteci universitare la Timișoara s-a stabilit prin Decretul-lege nr. 660/30 decembrie 1944, emis de regele Mihai I. Evenimentul s-a produs însă abia în toamna anului 1948, odată cu înființarea Institutului Pedagogic de cinci ani din Timișoara. La început, fondul de publicații al acestei biblioteci era alcătuit mai ales din cărți și reviste de matematică și fizică. După ce a luat ființă, în 1956, Facultatea de Filologie din Timișoara, biblioteca Institutului Pedagogic a dobândit profil enciclopedic și s-a îmbogățit continuu. Din 1962, odată cu transformarea Institutului Pedagogic în Universitate, Biblioteca Centrală a Universității din Timișoara s-a dezvoltat rapid. Din anul 1992, când, prin Ordinul ministrului învățământului nr. 6237/14 septembrie 1992, Biblioteca Universității din Timișoara a devenit Bibliotecă Centrală Universitară, instituție de interes național, cu personalitate juridică, similară cu cele din București, Cluj-Napoca și Iași. Cu sprijinul Fundației Soros, în 1995, pe baza proiectului TiLINE (Timișoara Library Network), BCU „Eugen Todoran” a achiziționat, împreună cu biblioteca Universității Politehnica, programul integrat de bibliotecă ALEPH (Automated Library Expandable Program), instalat pentru prima dată în România. În 2005 s-a trecut la versiunea ALEPH 500, unul dintre cele mai performante instrumente software destinate bibliotecilor, pe care-l utilizează și bibliotecile renumitelor universități Harvard, MIT, ETH Zürich, Sorbona sau biblioteci naționale precum British Library. În 2008, biblioteca a implementat, pentru prima dată în țară, sistemul RFID (Radio Frequency Identification) într-o soluție integrată cu programul ALEPH 500. Biblioteca își desfășoară activitatea într-un sediu central, situat în bulevardul Vasile Pârvan, nr. 4A, care este compus din două corpuri de clădire: A – corpul vechi și B – corpul nou. În sediile unor facultăți ale Universității de Vest sunt organizate biblioteci filiale. Biblioteca dispune de un fond de carte de peste un milion de exemplare. Accesul la colecțiile și serviciile BCU „Eugen Todoran” se face pe baza legitimației de cititor. Pe lângă aceasta, în cadrul UVT funcționează o editură și o tipografie proprii. Înființată în 2001, editura acoperă numeroase domenii de studiu și de cercetare: Antropologie, Etnologie, Filologie, Filosofie, Fizică, Matematică, Psihologie, Sociologie, Studii Culturale, Științe ale Comunicării, Științe ale Educației, Științe Economice, Științe Politice, Teologie, Traductologie. Editura Universității de Vest este recunoscută de CNCSIS.
Universitatea de Vest din Timișoara acordă următoarele titluri onorifice: Doctor Honoris Causa Artis (pentru domeniile arte vizuale, artele spectacolului și muzică), Doctor Honoris Causa Litterarum Humaniorum (pentru domeniile limbă și literatură, istorie, filosofie, comunicare și jurnalism), Doctor Honoris Causa Legum Scientiae (pentru domeniile drept și științe administrative), Doctor Honoris Causa Beneficiorum Publicorum (acordat personalităților din afara lumii academice pentru contribuții la binele societății), Doctor Honoris Causa Scientiarum (pentru domeniile matematică, fizică, chimie, biologie, geografie, informatică și științele mediului) și Doctor Honoris Causa Socialium Scientiarum (pentru științe sociale: economie, sociologie, psihologie, științe politice, educație fizică și sport).
M. S.
