Daniel Mureşan
Om politic influent, avocat, critic literar, eseist, filosof şi pedagog, Titu Liviu Maiorescu, a jucat un rol important pentru cultura românească, fiind fondatorul criticii literare româneşti moderne.
Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la trecerea în nefiinţă a lui Titu Maiorescu, personalitate emblematică a vieţii culturale şi politice româneşti de la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX.
Membru al Academiei Române şi una dintre figurile remarcabile ale epocii, conducător al Societăţii literare „Junimea” şi al revistei „Convorbiri literare”, a dezvoltat la Iaşi o carieră didactică impresionantă la Şcoala Normală „Vasile Lupu” şi Universitatea „Al. I. Cuza”, unde a fost şi rector.
Activitatea pentru care Titu Maiorescu rămâne cunoscut, este că a pus bazele societăţii culturale „Junimea”, alături de Petre P. Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti şi Iacob Negruzzi, în anul 1863. Acestora se vor alătura personalităţi precum Alecsandri, Eminescu, Creangă, Caragiale, Slavici, dar şi reprezentanţi ai altor domenii decât cel literar, cum ar fi memorialistul Gh. Panu, lingvistul Al. Philippide, filozoful Vasile Conta, istoricul A.D. Xenopol, conform devizei „intră cine vrea, rămâne cine poate”. Ceea ceîi unea pe membrii Junimii era orientarea culturii române spre o nouă etapă, de eliminarea mediocrităţii şi promovarea scriitorilor de certă valoare. Rolul Junimii impunea noii direcţii în literatura română încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Titu Maiorescu se va consacra ca îndrumător şi critic literar prin studiile şi articolele sale, iar lucrarea sa „O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867” este considerată o operă de re ferinţă pentru estetica românească.
Personalitatea sa impresionantă a influenţat domeniile cele mai importante ale vieţii culturale, sociale şi politice ale României, Titu Maiorescu fiind recunoscut ca autorul celebrelor teorii sociologice a „formelor fără fond” şi „piatra de fundament” pe care s-au construit operele lui Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale sau Ioan Slavici. Datorită recunoaşterii calităţilor sale intelectuale, traiectoria lui Maiorescu este impresionantă: profesor universitar la 22 de ani, decan la 23 şi rector la aceeaşi vârstă, academician (membru al Societăţii Academice Române) la 27 de ani, deputat la 30, ministru la 34 de ani.
Ideile despre procesul de desăvârşire a limbii române literare formulate de Maiorescu, au fost acceptate şi de Academia Română între anii 1880 – 1881, care îşi însuşeşte aceste principii, contribuind în mare măsură la unificarea limbii române moderne.
La mijlocul sec al XIX lea, odată cu Unirea Principatelor, România se afla în mijlocul schimbărilor politice, ceea ce a dus la cucerirea şi recunoaşterea independenţei deschizând calea modernizării statului.
Susţinător convins al unităţii tânărului stat român, Titu Maiorescu a desfăşurat o activitate politică intensă ca jurnalist, în paginile ziarului „Vocea Naţională” în anul 1866.
De orientare conservatoare, Titu Maiorescu, a ocupat funcţia de prim-ministru şi ulterior ministru de externe (1912 – 1914), atunci când s-a semnat Tratatul de Pace de la Bucureşti. Cu toate că nu a reuşit să treacă prin Parlament nici unul din proiectele sale de lege a învăţământului, printre realizările sale ca ministru amintim: dezvoltarea învăţământului la sate prin înfiinţarea de noi şcoli, iniţierea de anchete şi statistici privind învăţământul, construirea de şcoli tip, selectarea celor mai bune cărţi de studiu al limbii române în liceu, proiecte de înfiinţare a Şcolii politehnice, a grădinilor botanice, a unei catedre de limba română, conservarea patrimoniului naţional, sprijinirea şcolilor româneşti din Transilvania.
Timbrul cu valoarea nominală de 4,50 lei ilustrează pe lângă marele critic literar, o filă din revista „Convorbiri Literare”, publicaţie de marcă a Societăţii literare Junimea.
Timbrul cu valorea nominală de 8 lei înfăţişează portretul marelui om de cultură şi politician, Titu Maiorescu.
Prin întreaga sa activitate, care a cuprins practic toate domeniile vieţii culturale, sociale şi politice, Titu Maiorescu a avut contribuţii remarcabile la dezvoltarea societăţii româneşti în contextul valorilor civilizaţiei Occidentale.
Numismatică
• La 21 octombrie 2013, Banca Națională a României a pus în circulație, în intenția colecționarilor, o monedă de aur, cu valoarea nominală de 100 de lei, cu ocazia împlinirii a „150 de ani de la constituirea Societății literare Junimea”. Titlul aliajului din care a fost excutată moneda este de 900‰; moneda este rotundă, cu diametrul de 21 mm, marginea ei este zimțată, iar greutatea sa este de 6,452 grame. Întregul tiraj de 250 de exemplare a fost emis de calitate proof. Pe reversul monedei este gravat portretul lui Titu Maiorescu, alături de „obiecte care-i definesc activitatea în domeniul literaturii: cărțile și pana de scris”. Sub portret, a fost gravat numele savantului: TITU MAIORESCU, iar circular, a fost gravată inscripția SOCIETATEA LITERARA JUNIMEA – 150 ANI.
• La 16 februarie 2015, Banca Națională a României pune în circulație, în intenția colecționarilor, „un set de trei monede (din aur, din argint și din tombac cuprat)”, cu prilejul împlinirii a 175 de ani de la nașterea lui Titu Maiorescu. Setul cuprinde o monedă de aur, cu valoarea nominală de 100 de lei, o monedă de argint, cu valoarea nominală de 10 lei și o monedă de tombac cuprat, cu valoarea nominală de 1 leu. Toate monedele au fost emise de calitate proof. Sunt emise 150 de seturi, monedele fiind ambalate în capsule de metacrilat.
