Noutăţi filatelice: Revoluţia lui Tudor Vladimirescu – 200 de ani

Romfilatelia a introdus în circulație emisiunea de mărci poștale Revoluția lui Tudor Vladimirescu, 200 de ani, dedicată unui moment istoric și unei personalități de excepție: Revoluția din 1821 și conducătorul acesteia, Tudor Vladimirescu.
Deși a fost înfrântă de forțele militare otomane, mișcarea revoluționară din 1821 a avut o importanță capitală pentru istoria modernă a României, întrucât a pus capăt domniilor fanariote în Moldova și Țara Românească. Istoricii definesc Revoluția din 1821 drept începutul procesului de renaștere națională a României.
Tudor Vladimirescu s-a născut în satul Vladimir, județul Gorj într-o familie de moșneni. A învățat carte și limba greacă în casa boierului Ioniță Glogoveanu, din Craiova, care a făcut din inteligentul și destoinicul băiat administrator de moșie și care l-a folosit în afacerile de negoț, mai ales la exportul de vite. În 1806 a fost numit vătaf de plai la Cloșani, adică administrator al unui district de munte, funcție pe care o va deține până în 1820. În perioada 14 iunie-26 decembrie 1814 a efectuat o călătorie la Viena, în perioada Congresului de Pace de la Viena (1814-1815), pentru a lichida moștenirea soției lui Nicolae Glogoveanu (fiul lui Ioniță Glogoveanu), decedată la Viena, și pentru a-i aduce în țară fetița. Tudor Vladimirescu și-a constituit o avere prin cumpărare de pământ, făcând comerț pe cont propriu. S-a emancipat din slujba lui Glogoveanu intrând în rândurile pandurilor – armată cu obligații semipermanente – și participă la războiul ruso-turc din 1806 – 1812, recompensat de oficialitățile ruse cu Ordinul Sfântului Vladimir, clasa a III-a.
Cunoscător al limbii germane, Tudor Vladimirescu a putut să urmărească problemele politice care se dezbăteau în presă în capitala Imperiului Austriac. Întors în țară la începutul anului 1815, Tudor a aflat că garnizoana otomană din Ada-Kaleh, care cutreierase județele Mehedinți și Gorj, distrusese și gospodăria lui de la Cerneți și îi luase toate bucatele.
Prezent apoi în capitala țării pentru susținerea unui proces de moșie în fața Divanului, Tudor află de hotărârea Eteriei de a porni mișcarea de eliberare a Greciei. Considerând momentul prielnic pentru a ridica poporul la luptă, are unele discuții cu reprezentanții Eteriei pentru cooperare militară, pentru ca „pandurii să înlesnească trecerea lui Ipsilanti peste Dunăre“.
A semnat o înțelegere cu Comitetul de oblăduire prin care Tudor urma să ridice „norodul la arme“, având drept obiectiv înlăturarea regimului fanariot. Conținutul prea revoluționar al „Proclamației de la Padeș“ i-a speriat pe boieri, care trimit corpuri de oaste pentru a-l opri. Adresându-i-se lui Nicolae Văcărescu, unul dintre cei însărcinați cu înfrângerea oștirii pandurilor, Tudor arată că „pesemne dumneata pă norod cu al căror sânge s-au hrănit și s-au poleit tot neamul boieresc, îl socotești nimic, și numai pe jefuitori îi numeri patrie… Dar cum nu socotiți dumneavoastră că patria se cheamă poporul, iar nu tagma jefuitorilor“. Diplomat, Tudor asigură în permanență pașalele de la Dunăre și Poarta Otomană că poporul s-a revoltat din cauza „cumplitelor patimi ce suferă din partea unirii pământenilor boieri, cu cei după vremi trimiși domni și ocârmuitori acestui norod“. Intrând în București în fruntea „adunării poporului“, este primit cu entuziasm de către masele populare din capitală. Preia de fapt, în primăvara anului 1821, conducerea țării, fiind numit de popor „Domnul Tudor“. Prezența lui Alexandru Ipsilanti la București în fruntea unei armate nedisciplinate, după ce acțiunea lui fusese dezavuată, ca și a românilor de altfel, de către Rusia, l-au pus într-o situație dificilă. Tudor îi cere conducătorului Eteriei să treacă Dunărea, așa cum promisese inițial, pentru ca Țara Românească să nu fie transformată în teatru de război. Conducătorii eteriștilor au pus la cale un complot pentru a-l îndepărta. Ridicat prin trădare de la Golești la 21 mai, Tudor a fost ucis de șefii eteriștilor la Târgoviște, în noaptea de 27 spre 28 mai, învinuit probabil de colaborare cu otomanii împotriva eteriștilor.
Anul 2021, în care celebrăm împlinirea a două secole de la acest eveniment, a fost instituit drept „Anul Tudor Vladimirescu”, printr-un proiect de lege adoptat de Parlamentul României, iar Tudor Vladimirescu a fost declarat Erou al națiunii române.
Emisiunea de mărci poștale Revoluția lui Tudor Vladimirescu, 200 de ani, alcătuită dintr-o marcă poștală, o coliță dantelată, un bloc special aniversar și un plic „prima zi”, se înscrie în seria proiectelor menite să îl omagieze pe erou și să celebreze Anul Tudor Vladimirescu.
Pe timbrul cu valoarea nominală de 9 lei este reprodus portretul lui Tudor Vladimirescu, după o gravură de Theodor Aman.
În compoziția coliței emisiunii sunt reproduse următoarele elemente: Tudor Vladimirescu, gravură de Theodor Aman, și o tipăritură din sec. XIX, ce ilustrează Trupele de panduri conduse de Tudor Vladimirescu trecând Oltul la 10 martie 1821. Pe timbrul coliței, cu valoarea nominală de 31,50 lei, este redat portretul lui Tudor Vladimirescu, după o litografie din sec. XIX.
Pe plicul „prima zi” a emisiunii este înfățișat Tudor Vladimirescu, reproducere după o pictură în ulei, realizată de Theodor Aman, considerată cel mai cunoscut portret al eroului.
Theodor Aman este cel care a fixat în memoria populară înfățișarea lui Tudor Vladimirescu, deși toate variantele de portret au fost realizate postum, întrucât Aman s-a născut în 1831, la zece ani după moartea lui Tudor. Chipul său a fost reconstituit de pictor cu ajutorul mărturiilor unor veterani panduri, supraviețuitori ai Revoluției din 1821, și mai ales cu ajutorul informațiilor și certificarea autenticității din partea unuia dintre apropiații lui Tudor Vladimirescu, Petrache Poenaru (1799–1875), bine-cunoscutul inventator al stiloului. La 22 de ani, a intrat în slujbă la Cancelaria lui Tudor, redactând documente și luând parte la misiuni diplomatice. Spre sfârșitul vieții, l-a ajutat pe Theodor Aman să prindă pe pânză înfățișarea „Domnului Tudor” în tabloul realizat probabil în perioada 1874-1876, la peste o jumătate de veac de la moartea acestuia. Mai recent, au fost descoperite la Viena, unde Tudor Vladimirescu călătorise, litografii care îl reprezintă (cu o expresie aprigă, dură), dar e puțin probabil ca Aman să le fi cunoscut. Portretul realizat de el seamănă destul de bine cu litografiile menționate, dar prezintă o versiune idealizată: un bărbat chipeș, demn, cu o expresie calmă, sigur de el, capabil să domine oamenii și situațiile – portretul unui adevărat erou național, foarte necesar în contextul acelor vremuri, când România avea să-și proclame independența față de Imperiul Otoman și să o cucerească printr-un război. Iar imaginea aceasta a rămas încrustată pentru totdeauna în mentalul colectiv: pentru toți românii, „așa arăta” Tudor Vladimirescu – omul din portretul pictat de Aman.
Lucrările de grafică și pictură reproduse în cadrul acestei emisiuni de mărci poștale fac parte din patrimoniul Muzeul Municipiului București.
M. S.