Romfilatelia continuă seria tematicilor filatelice dedicate costumelor populare, prin emisiunea de mărci poștale Port popular de nuntă (I). În cadrul primei părți dedicate acestei tematici, sunt prezentate costume populare de nuntă, în pereche, din zonele Bucovina, Oaș, Vlașca și Banat.
Costumul tradițional este în primul rând un element al culturii materiale, iar varietatea sa este influențată și de alți factori generali, pentru toate zonele, cum ar fi: ocupație, anotimp, ocazii, vârstă, sex. Grija pentru ornamentarea cât mai bogată, frumoasă și inedită a cămășilor, cu variate broderii, era mare. Motivele noi se căutau peste tot, se furau, se lucrau pe ascuns.
Ornamentele diferențiază mult cămășile de la un sat la altul, de la o arie la alta, prin particularitățile lor de formă, culoare, realizare tehnică. Varietatea desenului, fantezia asamblării, conferă o deosebită armonie întregii compoziții. În acest sens, compoziția decorativă a cămășilor este, în același timp, largă, degajată, plină de alegorie în alegerea simbolurilor pentru motive, dar sobră și aproape canonică, în organizarea acestora.
Cămășile de nuntă, de mireasă, erau păstrate de către femei până la moarte, erau îngropate cu aceste cămăși, considerându-le ca având un caracter ritual.
Costumele tradiționale de nuntă din Bucovina sunt ilustrate pe timbrul cu valoarea nominală de 1,90 lei. Costumul de mireasă este alcătuit din cămașă încrețită la gât cu „brezărău”, realizată din pânză de casă de bumbac, cu trupul alcătuit din trei stani de țesătură, cu altițe și mâneci. Decorul este foarte bogat în altițe și pe mâneci, unde este organizat în râuri costișate. Partea de jos a trupului este acoperită cu poale din pânză de cânepă și o fotă țesută în patru ițe din lână și fir metalic, cu vergi din mătase policromă. Fota era prinsă în talie cu un brâu țesut în 5 ițe din lână policromă, fiind decorat cu motive geometrice. Peste cămașă, mireasa purta pieptarul cu poale, realizat din 7 piei de oaie, garnisit pe margini cu blană de miel, iar pe dinainte și mâneci cu blană „șofrănită” de jder. Piepții pieptarului sunt brodați cu motive fitomorfe policrome. Marcă a costumului de mireasă, cununa și batista de întovărășire sunt piesele de rezistență ale costumului, alături de salba de taleri din argint.
Costumul de mire este alcătuit dintr-o cămașă dreaptă din pânză de in, cu broderie monocromă în poale și la mâneci. Pantalonii sunt simpli din pânză de bumbac și in, confecționați dintr-un singur lat de pânză. Cămașa este susținută de un brâu de lână lat, policrom, țesut în 5 ițe cu motive geometrice. Peste cămașă se purta un cojoc lung cu poale, fără mâneci, din 7 piei de oaie, garnisit cu blană de oaie. Decorul pieptarului bărbătesc este mult mai simplu decât în cazul pieptarelor femeiești. Marcă a costumului de mire este batista de întovărășire și pălăria „cu gang” și floare.
Pe timbrul cu valoarea nominală de 2,20 lei sunt redate costumele de nuntă din Oaș. Costumul de mireasă, specific zilelor de sărbătoare, ce prezintă cămașa din pânză țesută în casă în două ițe, cu urzeala din bumbac și băteala din cânepă, se încadrează tipologic cămășilor cu „platcă”. Broderia este bogată, și mărginește platca dar și manșetele, ornamentele sunt stilizări fitomorfe. Poalele și șortul sunt din același tip de pânză cu cămașa. Poalele sunt decorate cu cercuri din material, iar șortul prezintă ornamente fitomorfe bogate. Specific costumului de nuntă este folosirea culorii roșu din belșug pe cămașă, poale și șort. Podoaba specifică mireselor era cununa de lână și zgarda din corali și monede de argint.
Costumul bărbătesc este alcătuit din cămașă scurtă cu „platcă” din pânză de casă, țesută în două ițe, cu urzeala de bumbac și băteala de cânepă. Ornamentele sunt repartizate în câmpi ornamentali la guleri și la capătul mânecii. „Gacii” sunt largi, alcătuiți din 8 stani de pânză din cânepă, țesută în casă, repetând câmpii ornamentali de pe cămașă. Marcă a costumului de nuntă este pălăria de paie cu pană de struț și batistă brodată de mireasă. Un alt accesoriu nelipsit al costumului de mire era traista brodată, care era purtată peste umăr.
Pe timbrul cu valoarea nominală de 3,30 lei sunt reprezentate costumele populare de nuntă din zona Vlașca. Costumul de mireasă este alcătuit din cămașă cu altiță și poale, realizată din pânză de bumbac în două ițe, cu un decor bogat dispus pe mâneci, piepți și poale, dominantă fiind culoarea roșu carmin. Pe lângă broderia cu mătase naturală apar și paietele, prinse cu mărgele de sticlă. Partea de jos a costumului este alcătuită dintr-un vâlnic creț în spate, numit peșteman, și un șorț în față, realizat în tehnica karamani, cu lână policromă. Aceste doua piese sunt fixate în talie cu un brâu îngust de lână, care se prinde cu o pereche de paftale. Podoaba de nuntă specifică era marama de borangic și fesul cu bani vechi otomani.
Costumul bărbătesc de nuntă este alcătuit din cămașă dreaptă, lungă, din pânză de bumbac țesută în două ițe, cu o broderie bogată la gât, pe piept și mâneci, realizată cu mătase naturală și paiete. Pantalonii largi, din doi stani de pânză, repetă la capăt broderia de pe poalele cămășii. Mijlocul este încins cu un brâu roșu din lână, țesut în patru ițe. Pe cap purtau căciulă de miel cu floare.
Costumele tradiționale de nuntă din Banat sunt ilustrate pe timbrul cu valoarea nominală de 20,50 lei. Costumul de mireasă este alcătuit din cămașă încrețită la gât, cu mâneca prinsă în brățară cu „fodori”. Mâneca are decorul de tip tablă, brodată în punct bizantin cu fir metalic. Atât poalele cât și fodorii cămășii au broderie și „cipcă” de bumbac. Catrința din față și „opregul”, piesa dreptunghiulară cu franjuri din spate, sunt țesute din lână cu motive geometrice, alese peste fire, cu fir metalic și lână policromă. Catrința și „opregul” sunt prinse în talie cu un brâu de catifea brodat în punct bizantin, cu fir metalic. Pieptarul este specific zilelor de sărbătoare, având broderie de lână și oglinzi. Marca costumului de nuntă din zonă este „căpița de bani”, alcătuită din monede austro-ungare de tip taler.
Costumul bărbătesc este alcătuit din cămașă dreaptă din pânză de casă „în cinari”, cu broderie la manșete și guler realizată „la fir”, iar în poale „în ciur”- broderie spartă. Gulerul înalt al cămășii este marcă a costumului de mire. Pantalonii largi din două foi de pânză repetă ornamentele din poala cămășii. Cămașa este prinsă în brâu de piele, cu broderie în punct bizantin, realizată din fir metalic. Laibărul este din aba albă, cu ornamente realizate prin aplicarea de șnururi colorate. Pe cap se purta în general cușmă din blana neagră de miel, țuguiată.
M. S.
Noutăţi filatelice: Port popular de nuntă (I)
