Din dorința de a sprijini eforturile de protejare a mediului înconjurător, parte din avuția națională, care trebuie conservat pentru generațiile viitoare, Romfilatelia a introdus în circulație emisiunea de mărci poștale Flori protejate din România.
Pe timbrul cu valoarea nominală de 1,90 lei este ilustrat Degetăruțul pitic alpin (Soldanella oreodoxa). Genul Soldanella (Primulaceae) este caracterizat prin cele cinci petale violete unite în formă de pâlnie, cu lobii crestați, fiind endemic în mediul alpin european. Specia Soldanella oreodoxa se găsește în Muntele Băișoarei, rezervația Scărița-Belioara și Munții Vlădeasa, la cca 1.000-1.400 m altitudine. Plantele au 8-22 cm înălțime la înflorire. Rizomii sunt ascendenți, de 2-3 cm lungime. Tulpina este scapiformă, cu 2-6 flori. Frunzele sunt pețiolate, cu pețioli de 2-8 cm lungime. Lamina frunzelor are baza cordată, iar marginea întreagă, ușor ondulată. Corola este albastru-violetă, cu peri glandulari bruni; tubul corolei este de aceeași lungime sau mai lung decât laciniile. Stilul este de 8-13 mm, mai lung decât corola. Fructul este o capsulă brună, de 0,6-1,2 mm lungime, cu 10-14 dinți. Soldanella oreodoxa preferă locurile umbrite până la moderat umbrite, solurile moderat umede până la jilav umede, moderat acide. Morfologic, specia este foarte asemănătoare cu Soldanella major și Soldanella hungarica.
Papucul doamnei (Cypripedium calceolus), fam. Orchidaceae este reprezentat pe timbrul cu valoarea nominală de 3,30 lei. Este o plantă erbacee, perenă, ocrotită prin lege, geofită, mezofită, mezotermă, acid-neutrofilă, sciafilă, întâlnită pe soluri calcaroase, în pădurile umbroase din județele Maramureș, Bistrița-Năsăud, Sălaj, Cluj, Mureș, Harghita, Covasna, Brașov, Sibiu, Alba, Hunedoara, Bihor, Caraș-Severin, Mehedinți, Gorj, Argeș, Buzău, Bacău, Neamț, Iași, Suceava. Se mai numește blabornic, clonțon, condurul-doamnei, floarea-cucului, gluga-ciobanului, papuc.
Prezintă rizom repent, acoperit cu solzi, cu numeroase rădăcini adventive, relativ groase. Tulpina este cilindrică, pubescentă, înaltă de 15-70 cm. Frunzele sunt alterne, sesile, eliptice sau ovate, cu nervuri proeminente, scurt-păroase. Florile sunt zigomorfe, solitare, uneori câte două, cu o foliolă a perigonului în forma unei cupe, galbenă, celelalte purpurii, brune, mai mari. Înflorirea are loc în lunile mai-iunie.
Floarea este o adevărată bijuterie și pentru că frumusețea ei și pășunatul au dus planta în pragul extinției, în 1938 prin Decret Regal floarea a fost declarată monument al naturii și pusă sub paza și protecția legii. Chiar și așa mica orhidee a rămas să se descurce singură, pe creste, iar azi, Papucul doamnei este o apariție cu totul excepțională.
Frumusețea și parfumul florii i-au determinat pe excursioniști să o culeagă în mod excesiv, fapt ce a dus la dispariția ei din anumite zone și rărirea considerabilă în multe alte părți.
Pe timbrul cu valoarea nominală de 5 lei este redat Bujorul românesc (Paeonia peregrina), fam. Paeoniaceae. Plantă erbacee, perenă, geofită, xeromezofită, mezotermă spre moderat termofilă, este întâlnită în poienile și marginile pădurilor din sudul orașului București și în Dobrogea.
Se mai numește bujor de pădure, rânjioară, rujie, rujioară, smârdar și este declarat monument al naturii. Prezintă fibre radicale tuberizate, oblong-elipsoidale și tulpină erectă, neramificată, glabră, înaltă de 50-80 cm. Frunzele și foliolele sunt adânc și dens-sectate, pețiolate. Florile sunt mari, solitare, de culoarea sângelui. Au caliciu cu 5-6 sepale inegale, subfoliacee, iar corola este formată din 7-11 petale libere, obovat-cuneiforme, lungi de 5-7 cm, iar înflorirea are loc în perioada mai-iunie. Se înmulțește prin semințe și desfacerea tufelor.
În Europa i se spune şi „trandafirul fără spini”. Bujorul a fost dintotdeauna asociat cu frumuseţea, feminitatea şi vitalitatea, dar şi cu onorurile şi bogăţia, cu romantismul, prietenia, echilibrul sufletesc sau cu o căsnicie fericită. La noi, despre o fată frumoasă se spune că este „un bujor de fată”, iar roşeaţa din obraji, care denotă sănătate şi vitalitate, este numită „bujori în obrăjori”. Despre un om frumos se spune că este „frumos ca un bujor”. În folclor, bujorul este legat de Lună, întrucât se crede că a fost creat de zeiţa Lunii, pentru a reflecta pe timpul nopţii razele Selenei.
Ghințura galbenă (Gentiana lutea), fam. Gentianaceae este ilustrată pe timbru cu valoarea nominală de 19 lei. Plantă erbacee, perenă, medicinală, ocrotită prin lege ca monument al naturii, geofită, mezofită, microtermă, la pH amfitolerantă, calcifilă, heliofilă, este întâlnită pe pajiști din regiunile montană și alpină, bogate în humus. Se mai numește abrămească, cahincea, dunțură, fierea-pământului, strigoaie, stegeră, țintură.
Este cultivată pentru scopuri medicinale, rezistentă la temperaturile foarte scăzute din timpul iernii, vegetează bine pe soluri bogate în calciu, pe pante luminate, însorite. Tulpina plantei este fistuloasă, cilindrică, neramificată, glabră, frunzoasă, înaltă de 40-140 cm. Frunzele sunt lat-ovat-eliptice, lungi până la 30 cm, late până la 15 cm, cu 5-7 nervuri arcuite proeminente. Florile sunt galbene, mari, lung-pedicelate, dispuse în cime corimbiforme, iar înflorirea are loc în perioada iunie-august. Fructul este de forma unei capsule conice, uniloculare, lungă de 6 cm, ce conține până la 100 semințe lat-aripate pe margine.
Rizomul și rădăcina plantei au utilizare terapeutică în medicina umană și veterinară. Planta este recomandată în anorexii, convalescență, dischinezii biliare, pentru tratarea gripei, stimularea funcției ficatului și a sistemului nervos. Înmulțirea se realizează prin desfacerea tufelor și prin semințe.
M. S.
