Romfilatelia dedică pasionaților de Faună o nouă emisiune intitulată Faună polară. Tematica Fauna se află în topul preferințelor colecționarilor de mărci poștale, ce își vor completa colecțiile cu 4 specii polare.
Lupul arctic (Canis lupus arctos), redat grafic pe timbrul cu valoarea de 1,80 lei, face parte din familia Canidae şi este o subspecie a lupului care trăiește în partea septentrională a Americii de Nord. Subspecia echivalentă din nordul Asiei este lupul siberian (Canis lupus albus). Se distinge prin blana sa albă. Începând cu anul 1930, s-a constatat o scădere a dimensiunii craniului acestei specii, probabil din cauza încrucișării cu câinii domestici. Culoarea blănii asigură un bun camuflaj în zăpadă. Are 63-79 cm în înălțime la greabăn. Cântărește aproximativ 45 de kg și este de până la 1,5 m în lungime. În sălbăticie, lupii arctici se hrănesc, în primul rând, cu ierbivore mari, precum boul moscat, dar şi cu iepuri arctici (Lepus arcticus). Se pot hrăni, de asemenea, cu lemingi, vulpi arctice, păsări și gândaci, iar în unele cazuri au fost văzuţi căutând printre gunoaie, dacă au la dispoziţie această sursă. Există studii care sugerează că lupii arctici depind într-o mare măsură de populaţia de iepuri arctici şi se sugerează că populația matură de lupi este fluctuantă în strânsă relaţie cu cea a iepurilor polari, cât şi cu populaţia de bou moscat.
Bufnița polară (Bubo scandiacus) sau bufnița albă, ilustrată pe timbrul cu valoarea de 2 lei, face parte din ordinul Strigiformes, familia Strigidae. Este răspândită în ținuturile polare nordice de tundră. Femelele au o lungime a corpului de 55-73 cm, ajungând la o greutate de 1,6-3 kg și o anvergură a aripilor de până la 170 cm, iar masculii sunt mai mici, lungimea corpului variind între 51-65 cm. Greutatea poate varia între 1,4 – 2 kg, iar anvergura aripilor este de 125-150 cm. Femela este mai mare, albă, cu striuri și pete negricioase. Masculul este mai mic, aproape complet de culoare albă. Prada lor constă din lemingi și alte rozătoare polare, dar și potârnichi de zăpadă sau iepuri arctici. Spre deosebire de majoritatea bufnițelor care vânează noaptea, bufnițele de zăpadă sunt, de asemenea, diurne și vânează în timpul zilei și noaptea. Cuibărește în regiunile mlăștinoase, pe movile de pământ. Iarna, în căutarea hranei, migrează spre sud. Ca adaptare la clima rece, are penajul foarte dens și picioarele îmbrăcate în pene. Coloritul alb permite camuflajul în zăpadă extrem de ușor si rapid.
Vulpea polară (Vulpes lagopus), a cărei imagine este reprodusă pe timbrul cu valoarea de 7 lei, este un animal carnivor, din ordinul Carnivora, familia Canidae. Vulpea polară trăiește în regiunile polare de tundră. Animalul este adaptat la clima rece, având o blană deasă, iar talpa labelor fiind acoperită cu blană. Lungimea vulpilor este între 65 și 90 de cm, având înălțimea de circa 30 cm și o greutate de 5 kg. Femelele sunt aproape la fel de mari ca masculii. Vulpile polare au botul și urechile scurte. Culoarea vulpilor diferă după anotimp, vara având culoarea blănii neagră pe spate, cu picioarele de culoare brună, pe când iarna, culoarea este de camuflaj, albă sau alb-cenușie. Blana deasă le permite să supraviețuiască la temperaturi foarte scăzute. Vulpile polare trăiesc, de obicei, în emisfera nordică, la nord de cercul polar (Scandinavia, Insula Spitzbergen, Islanda, Rusia de Nord, Canada de Nord, Alaska și Groenlanda). Habitatul lor fiind în regiunile de tundră, putând fi văzute și pe gheața Oceanului Arctic, se presupune că în căutare de hrană, vulpile pot parcurge distanțe de peste 2000 km. Hrana vulpilor constă din lemingi (Lemmus lemmus) sau alte rozătoare polare (Lemmus sibiricus, Microtus oeconomus, Myodes rufocanus). Mai consumă și insecte, fructe, ouă și pui de păsări, ca și cadavre de animale, fiind un însoțitor al urșilor polari.
Vara, are blana ușor maronie, maro deschis sau galbena, iar iarna blana este groasă şi albă. Culoarea blănii permite ca aceasta să se ascundă de prădători (urşi polari, jderi, vulturi de aur), dar foametea la care se expune în timpul iernii este probabil cea mai importantă cauză a mortalității.
Vulpile polare trăiesc în vizuini largi cu mai mult de o intrare, care ar pot fi utilizate mai mulți ani. Uneori, tinerii non-reproducători (în special femele) pot trăi în aceeaşi vizuină şi pot ajuta la creşterea puilor. În timpul iernii, vizuina poate fi făcută într-un morman de zăpadă. Împerecherea are loc din februarie până în aprilie. Puii se nasc în vizuină în luna mai sau iunie.
Vara şi toamna, vulpile polare depozitează mâncare suplimentară sub pământ în vizuinile lor sau chiar în găuri săpate în permafrost. Mâncarea suplimentară este folosită iarna când hrana e greu de găsit. Vulpile polare trăiesc în medie 3-4 ani (în Svalbard cea mai lungă durată de viața înregistrată pentru o vulpe a fost de 16 ani).
Iepurele arctic (Lepus arcticus) sau iepurele polar, ilustrat pe timbrul cu valoarea nominală de 19 lei, este o specie adaptată în mare măsură la habitatul rece, montan. În trecut, era considerată a fi o subspecie a iepurelui montan, însă oamenii de știință au decis că trebuie privită ca o specie separată. Acest animal supraviețuiește condițiilor aspre de mediu datorită blănii sale dese și a modului de viață – își construiește gropi sub pământ sau sub zăpadă pentru a dormi si pentru a se încălzi. Iepurele arctic are un aspect foarte asemănător iepurilor obișnuiți, cu deosebirea că are urechile mai scurte, poate fi mai înalt și rezistă la temperaturi scăzute. În medie măsoară între 55 și 70 cm lungime și poate ajunge la o greutate de 5,5 kg. Iepurii din această specie trăiesc uneori în grupuri, indivizii strângându-se laolaltă într-un număr foarte mare, însă, de regulă, pot fi întâlniți singuri. În unele cazuri au mai mult de un partener. Femelele nasc în medie opt pui, care stau împreună cu mama lor până când devin apți să supraviețuiască singuri. Iepurele polar poate alerga cu 65 km pe oră, principalul său dușman natural fiind lupul arctic. Este distribuit în regiunile de tundră ale Groenlandei, în majoritatea zonelor de nord ale Canadei și Alaska. La fel ca și ierunca alpină, iepurele arctic prezintă un camuflaj sezonier. În nordul îndepărtat, blana iepurelui, cu excepția urechilor care au vârful negru, devine în întregime albă iarna, pentru a se confunda cu zăpada; în timpul lunilor de vară, capul și corpul animalului sunt acoperite de o blană de culoare brun-cenușie, la fel ca terenul și rocile din mediul ambiant, în timp ce picioarele rămân albe. Blana deasă de iarnă a iepurelui arctic este de un alb aproape pur, cu vârfurile urechilor negre. Aceasta asigură atât căldură, cât şi camuflaj pe zăpadă şi gheață. În majoritatea regiunilor, năpârlirea de primăvară determină apariția blănii maronii-cenușii de vară, deși în unele zone aceasta este, de asemenea, albă. Momentul năpârlirii depinde de numărul de ore ale zilei, detectat de ochi şi apoi controlat prin intermediul sistemului hormonal (endocrin) al corpului. Alimentația este compusă dintr-o diversitate de ierburi şi tufișuri scunde, printre care licheni, mușchi şi majoritatea părților de salcie arctică pitică. Cu toate acestea, acești iepuri oportuniști pot să mănânce şi animale mici sau leșuri mai mari. În timpul curtării agresive din primăvară, masculul urmărește femela şi o poate mușca de gât atât de tare încât sângerează. Un rând de pui are între 1 şi 8, cu câte 3 fătări pe an. Iepurii tineri (vătui) stau în cuib, o groapă în apropierea stâncilor, căptușit cu iarbă, mușchi şi blană. Mama îi vizitează pentru a-i alăpta numai 2 minute la fiecare 18 ore.
M.S.
