Noutăţi filatelice: Emisiune comună România – Malta: Palate

Romfilatelia a introdus în circulație emisiunea comună de mărci poștale România-Malta intitulată „Arhitectură, Palate”, ilustrând Palatul Mogoșoaia din România și Palatul Verdala din Malta.
Relațiile diplomatice dintre România și Republica Malta au fost stabilite la 7 iunie 1968, la nivel de ambasadă nerezidentă.
Pe timbrul cu valoarea nominală de 1,70 lei este reprezentat Palatul Mogoșoaia, situat la 15 km de București. Acesta reprezintă, practic, un complex istoric armonios constituit din palatul propriu zis și curtea sa, turnul de veghe, casa de oaspeți, ghețăria și biserica „Sfântul Gheorghe” aflată în vecinătate.
Palatul Mogoșoaia a fost în posesia familiei Brâncoveanu timp de aproximativ 119 de ani, trecând apoi în proprietatea familiei Bibescu. Palatul a fost construit până în 1702 de către Constantin Brâncoveanu în stil brâncovenesc, stil utilizat anterior și la un alt palat al voievodului, construit de acesta la Potlogi. Lucrarea a fost terminată în ziua de 20 septembrie 1702, conform pisaniei de pe latura de răsărit a palatului. Data începerii construcției nu este cunoscută, dar se știe că Brâncoveanu a început să cumpere pământ în zonă din 1681. După 1714, când Constantin Brâncoveanu a fost executat la Constantinopol împreună cu fiii săi, toată averea familiei a fost confiscată de otomani iar palatul a fost transformat în han. Răscumpărat de domnitorul Ștefan Cantacuzino, el a revenit apoi marelui ban Constantin Brâncoveanu, nepotul domnitorului, și a rămas în posesia familiei până la începutul secolului al XIX-lea. Palatul a fost devastat de otomani în timpul războiului ruso-turc din 1768-1774, deoarece marele ban Nicolae Brâncoveanu ținuse partea rușilor în conflict. O nouă distrugere a palatului a avut loc cu ocazia revoluției din 1821 când ultimul urmaș al Brâncovenilor, Grigore Brâncoveanu, a fugit la Brașov și clădirea a fost ocupată de panduri.
După moartea lui Grigore în 1832, proprietatea de la Mogoșoaia a rămas moștenire fiicei sale adoptive, Zoe Mavrocordat și, prin căsătoria acesteia cu domnitorul Gheorghe Bibescu, încheiată în 1826, a trecut în familia acestuia. Palatul a fost renovat între 1860–1880 de Nicolae Bibescu, care a construit și cavoul familiei în parcul palatului, și vila Elchingen din apropiere. Palatul a fost administrat în continuare de familia Bibescu care, însă, s-a mutat în vila cea nouă iar clădirea veche a rămas nelocuită. Aceasta până în 1911, când Maria-Nicole Darvari a vândut palatul vărului ei George-Valentin Bibescu, care l-a oferit drept cadou de nuntă soției acestuia, Martha. Martha Bibescu s-a ocupat cu renovarea palatului începând cu anul 1912. În timpul Primului Război Mondial, lucrările de renovare au fost frânate de alte distrugeri suferite în urma bombardamentelor germane. În perioada ocupației germane a Bucureștiului și a sudului României, prințesa Martha Bibescu a rămas în capitală, ocupându-se de spitalul reginei Maria și locuind o vreme chiar în palat.
Revenită în țară după ce plecase la Londra, acuzată fiind de colaborarea cu trupele germane, Martha Bibescu a reluat lucrările de renovare după 1920, cheltuind mare parte din averea adunată din cărțile pe care le-a scris. Palatul a fost reinaugurat, astfel, în 1927, unele lucrări interioare continuând, însă, până în 1935. Cât timp a fost în proprietatea Marthei Bibescu palatul a fost vizitat de pesonalități precum August von Mackensen, Charles de Gaulle, Marcel Proust, Nicolae Iorga, Regele Alfonso al XIII-lea al Spaniei, Regele Carol I al României, Regina Maria a României, Regele Ferdinand I al României sau Winston Churchill.
În timpul celui de Al Doilea Război Mondial, palatul a fost loc de întâlnire al diplomaților aliați, fiind, pentru câteva luni, închiriat legației elvețiene din România.
După 6 martie 1945, moșia a fost naționalizată forțat de guvernul comunist, Martha Bibescu obținând de la autorități declararea ca monument istoric a palatului, pe care încă îl mai deținea. Prințesa a plecat însă definitiv din țară în septembrie 1945, lăsând palatul fiicei sale Valentina și soțului ei, Dimitrie Ghika-Comănești, fiul lui Eugen Ghica-Comănești. În 1949, palatul a fost și el naționalizat, Valentina și Dimitrie Ghika-Comănești fiind arestați. Până în 1957, clădirea a fost devastată și devalizată, colecțiile de artă fiind furate și dezmembrate. Abia în 1957 palatul a devenit sediul secției feudale a Muzeului Național de Artă, fiind restaurat începând cu 1977.
În prezent, Palatul Mogoșoaia adăpostește Muzeul de Artă Brâncovenească și este un important punct de atracție turistică.
Palatul Verdala este ilustrat pe timbrul cu valoarea nominală de 8,50 lei. Palatul, inaugurat în 1586, este în prezent edificiul în care se află reședința oficială de vară a președintelui Maltei. Arhitectul a fost Girolamo Cassar, recunoscut pentru proiectarea majorității clădirilor din Valetta. Structura prezintă elemente de arhitectură renascentistă și se presupune că designul posibil să fie influențat de Villa Farnese din Caprarola.
Clădirea principală dispune de două etaje, în timp ce turnurile de colț dispun de cinci etaje, iar întreaga structură este înconjurată de un șanț amenajat. Deși aspectul său exterior denotă elemente ale unui fort, nu a fost menit să reziste niciodată unui atac, elementele fiind simbolice și estetice. Clădirea a fost complet restaurată în timpul guvernării lui Sir William Reid în 1850, deși lucrările de restaurare au fost începute de guvernatorul Frederik Cavendish Ponsonby.
De-a lungul anilor, edificiul a fost folosit ca închisoare militară pentru soldații francezi capturați de britanici și maltezi în timpul blocadei din perioada 1798-1800. Mai apoi, a fost folosit ca fabrică de mătase până în anul 1850, când guvernatorul Sir William Reid a dispus restaurarea lui completă. Ulterior, a devenit reședință oficială de vară a guvernatorilor britanici și un loc de referință în care s-au aflat oaspeți de onoare, printre care se regăsesc Împărăteasa Rusiei (1909), Împăratul Germaniei (1919) și Regele Angliei (1943).
În timpul Primului Război Mondial, Palatul a fost folosit ca spital de campanie, iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a adăpostit valoroase opere de artă de la Muzeul Național al Maltei.
M. S.