Romfilatelia propune colecționarilor o nouă temă filatelică dedicată Faunei, prin emisiunea de mărci poștale Cucuvele.
Cucuvelele fac parte din familia Strigidae, care cuprinde circa 130 de specii de păsări răspândite aproape pe tot globul. Prezintă adaptări variate și, spre deosebire de păsările de pradă, strigiformele nu au gușă, penajul este moale și înfoiat, fapt ce le permite un zbor ușor fără nici un pic de zgomot. Gâtul este scurt, capul voluminos, ochii mari, orientați frontal și înconjurați de câte un disc de pene dispuse radiar, așa numitul „disc facial”. Ciocul este relativ scurt, mult curbat, îngropat la rădăcină în pene modificate, aspre, numite vibrize. Pot roti capul la 180°.
Pe timbrul cu valoarea nominală de 1,90 lei este ilustrată Glaucidium passerinum (Linnaeus, 1758) – Cucuveaua pitică – ciuvică, care aparține familiei Strigidae, cea mai mică specie a acestei familii, abia de mărimea unui graur. Penajul este de culoare maronie, cu pete fine albe și dungi. Sprânceana este albă și scurtă.
Habitatele preferate sunt reprezentate de pădurile de molid din zonele montane, nu neapărat dense, dar și de păduri de amestec. Cuibărește în scorburi și, mai ales, în cuiburi părăsite de ciocănitori.
Ponta este formată din 4-5 ouă, pe care femela le depune la interval de 2 zile, în lunile aprilie-mai. Clocitul este asigurat în exclusivitate de către femelă, care este hrănită în acest timp de către mascul. Incubația durează 28-29 de zile, iar puii sunt apți să părăsească cuibul la vârsta de 29-32 zile. Hrana este formată din mamifere mici, păsărele, insecte mari. Vânează seara și dimineața în perioadele de crepuscul. Este lipsită de guşă, iar penajul este moale şi înfoiat, pentru care fapt nu face nici cel mai mic zgomot în zbor. Gâtul este scurt, capul voluminos iar ochii mari, orientaţi frontal şi înconjuraţi de câte un disc de pene dispuse radiar, aşa-numitul „disc facial”. Ciocul este relativ scurt, mult curbat, îngropat la rădăcină în pene aspre, de formă păroasă, numite vibreze. Baza mandiulei superioare are un înveliş membranos – ceroma – în care se deschid nările. Este o pasăre adaptată la viaţa nocturnă, cu simţul vederii foarte dezvoltat. Auzul este excepţional, conductele auditive fiind foarte dezvoltate şi se deschid la exterior prin nişte pliuri de piele, ce se desfac ca nişte adevărate pavilioane auditive. Se hrăneşte cu rozătoare sau insecte, pe care le vânează noaptea sau în crepuscul şi pe care le înghite de obicei întregi. Resturile de la hrană sunt eliminate sub formă de cocoloaşe, ingluviile.
Principalele amenințări sunt reprezentate de tăierea pădurilor și extragerea de masă lemnoasă din molidișuri, care produce o restrângere a habitatului corespunzător. Igienizarea pădurilor prin eliminarea arborilor bătrâni și uscați duce, de asemenea, la scăderea numărului de potențiale cuiburi.
În România este specie protejată prin Legea 13/1993 (Convenția Berna, anexa 2), Legea 13/1998 (Convenția Bonn, anexa II), Directiva Păsări 2009/147/EC, Legile 407/2006 și 197/2007 (Legea vânătorii, anexa 2 – vânătoarea interzisă), OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice (anexa 3). La nivel național este considerată ca fiind o specie rară.
Athene noctua (Scopoli, 1769) – Cucuvea este reprezentată pe timbrul cu valoarea nominală de 3,30 lei. Este una dintre cele mai comune specii de păsări răpitoare de noapte, întâlnită și în România, în mod special pe lângă locuințele omenești, dar destul de frecvent și în habitate naturale. Este larg răspândită în centrul și sudul Europei, unde ocupă zonele cu păduri, cu maluri lutoase în care își poate găsi adăposturi, stâncării cu locuri descoperite în vecinătate etc.
Corpul este îndesat, capul lat cu creștet plat, iar picioarele sunt relativ lungi. În repaus postura nu este la fel de dreaptă ca în cazul celorlalte specii de răpitoare nocturne. Când este agitată se arcuiește și face „plecăciuni”. Folosește adesea stâlpii și sârmele de electricitate ca posturi de observație.
Cuibărește de obicei în scorburi, dar și pe stâncării, în găuri din zonele cu maluri înalte sau faleze, dar și pe clădiri. Ponta este depusă de obicei în cursul lunii aprilie și este formată din 5-7 ouă de culoare albă, pe care femela le clocește singură, timp de 28 de zile. La noi este o specie strict sedentară.
Se hrănește cu rozătoare, păsări de talie mică și insecte, putând fi activă atât ziua, cât și noaptea.
Pe timbrul cu valoarea nominală de 5 lei este reprodusă Athene cunicularia (Molina, 1782) – Cucuveaua cu picioare lungi, sau cucuveaua de vizuină, o specie comună, larg răspândită în regiunile deschise din America de Nord, până în America de Sud.
Cucuveaua de vizuină are picioare mai lungi decât ale altor specii de cucuvele și este adaptată la viața terestră din preeria din America de Nord și pampasul din America de Sud. Se hrănește cu nevertebrate, șoareci, șobolani, păsări, broaște, șopârle, șerpi ș.a.
Sunt păsări monogame și cuibăresc în colonii. Habitatul de reproducere este reprezentat de pășuni deschise de tipul preeriilor, dar se adaptează bine și în zone antropizate ca aeroporturi, terenuri de golf, terenuri agricole, parcuri, ferme etc. Cuibul este amplasat într-o vizuină subterană, de unde și numele speciei de „cucuvea de vizuină”. În timpul cuibăritului aceste păsări colectează bălegar de vite, pe care îl lasă în jurul intrării în vizuină. Bălegarul ajută la controlul microclimatului din interior și atrage insectele, pe care păsările le mănâncă. Femela depune o pontă formată din 4-12 ouă, pe care le clocește timp de 3-4 săptămâni, timp în care masculul aduce hrană. După ecloziune, puii sunt hrăniți de către ambii părinți, iar după patru săptămâni de la ieșirea din ou, puii sunt capabili de zboruri scurte și părăsesc vizuina. Părinții îi hrănesc în continuare până la vârsta de 1-3 luni.
Statutul de ocrotire este diferit de la o țară la alta. Populația din Canada este în pericol, iar cea din Mexic și Colorado (SUA) este considerată amenințată. La nivel mondial, efectivul populației acestei specii este considerat stabil pe Lista Roșie IUCN (Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii). Este protejată de Migratory Bird Treaty Act în Canada, Statele Unite ale Americii și Mexic și este inclusă în Anexa II a Convenției CITES.
Ninox theomacha (Bonaparte, 1855) – Cucuveaua Guineză este ilustrată pe timbrul cu valoarea nominală de 19 lei. Este o specie de cucuvea care trăiește în pădurile insulei Noua Guinee, unde se întâlnește până la altitudini de aproximativ 1.500 m. Este o cucuvea de talie medie, cu colorit cafeniu roșcat, cu ocru la cap, bărbie și partea inferioară a corpului și, precum majoritatea suratelor sale, prezintă un disc facial cenușiu-închis, cu sprâncene colorate mai deschis. Cuibăreşte în scorburi, peşteri sau cuiburile părăsite ale altor păsări. Ouale sunt albe, aproape sferice, şi clocitul începe după depunerea primului ou. Puii, acoperiţi de regulă de un puf des, au o dezvoltare nidicolă.
