Cu ocazia Sfintei Sărbători a Crăciunului, Romfilatelia a introdus în circulație emisiunea de mărci poștale Crăciun 2021.
Emisiunea este formată dintr-un timbru, cu valoarea nominală de 2,60 lei, o coliță dantelată, cu valoarea timbrului de 31,50 lei, un plic „prima zi a emisiunii” și un bloc filatelic de colecție inserat într-o mapă filatelică specială.
Crăciunul marchează o mare sărbătoare a creștinătății. În această zi se prăznuiește nașterea Mântuitorului Iisus Hristos și împlinirea făgăduințelor pe care Dumnezeu, în grădina raiului, inițial, apoi prin proorocii și profeții Vechiului Testament, le-a făcut neamului omenesc – de a le trimite pe Mesia, cel Uns, care avea să mântuiască lumea din robia păcatului și a morții.
Emisiunea filatelică dedicată Crăciunului are ca sursă a imaginilor reproducerea unor icoane aflate în patrimoniul Bisericii Bucur Ciobanul din București: Nașterea Domnului și Maica Domnului, care au aparținut catapetesmei bisericii pictată în anii 1704 și 1705 de către un iconar pe nume Ioan.
Blocul de colecție, inserat în mapa filatelică, adaugă la grafica produsului a doua icoană a Maicii Domnului datând din anul 1704 și dăruită bisericii în anul 1938, cu ocazia redeschiderii și resfințirii bisericii la sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul.
Referitor la ctitoria bisericii, pisania, păstrată și astăzi, menționează: „Io, Mircea I Basarab, Domnul Țării Românești, Duce al Făgărașului și biruitor al ținutului Dobrogei de peste Dunăre, la anul 6924 (1416) am zidit biserica de zid, în locul celei de lemn a lui Bucur, în pădure, pe movila de lângă Dâmbovița, cu hramul Sf. Atanasie și Chiril, unde am pus oasele morților căzuți în tabăra ce am avut cu turcii, la Giurgiu, iulie, 12.”
Textul pisaniei confirmă astfel ceea ce se cunoaște despre istoricul bisericii și primul ei ctitor. Potrivit tradiției acesta a fost Bucur Ciobanul, legendarul întemeietor al Bucureștiului. Strămoșii noștri își ridicau sfinte locașuri de închinare atunci când începeau a-și întemeia așezările. Tot astfel a procedat și ciobanul Bucur, despre care marele istoric Nicolae Iorga spunea: „Dacă legenda îi așază locuința pe dealul de la Radu-Vodă, numind Biserica lui Bucur paraclisul de cimitir al călugărilor mănăstirii lui Alexandru Vodă Mircea și a nepotului de fiu, Radu, aceasta înseamnă siguranța populară, păstrată prin viu grai, de la o generație la alta, că acolo e leagănul cetății”; iar un alt istoric, Ionnescu-Gion, în a sa Istorie a Bucureștilor, afirmă: „Bucur ciobanul – povesteau unii cu emoțiune – păscându-și oile, pe colinele păduroase ale Dâmboviței, a durat aici, în malul gârlei, o bisericuță de lemn, ca să-i fie sieși și moștenitorilor săi, un locaș de rugăciune către Bunul Dumnezeu”.
În jurul anului 1595, turcii conduși de Sinan Pașa, după ce au ocupat Bucureștiul, au incendiat biserica ce fusese construită din porunca domnitorului Mircea cel Bătrân în 1416 și au înălțat cu 2 metri de pământ colina acesteia, pentru a apăra mănăstirea Radu-Vodă, locul din care își conduceau oastea. Biserica a fost rezidită apoi de monahii mănăstirii Radu-Vodă în timpul unui egumen pe nume Atanasie (1626 și 1632-1645), pentru a fi gropniță (osuar) și capelă a cimitirului mănăstirii. A fost reconstruită pe fundațiile ei mai vechi, respectându-i-se dimensiunile anterioare, dar cu doi metri mai sus decât nivelul inițial. Astfel, în prezent, credincioșii care doresc să se roage în străvechea biserică a ciobanului Bucur, situată pe strada Radu-Vodă la numărul 33, trebuie să urce cele 33 de trepte care ne amintesc de cei tot atâția ani la care Mântuitorul Hristos a fost răstignit, a înviat și S-a înălțat la ceruri. De la începutul secolului al XIX-lea până la 24 iunie 1938, biserica, aflată într-o avansată stare de degradare, a fost închisă de Comisiunea Monumentelor Istorice. În anii 1909 și 1910, cu sprijinul arhitectului Grigore Cerchez, s-a restaurat pridvorul bisericii (renunțându-se la micul pridvor din lemn, ce servea și drept clopotniță), turla și bolta, păstrându-se însă stilul arhitectural brâncovenesc. Tot atunci a fost împodobită biserica prin adăugarea ancadramentelor din piatră sculptată de la ușă și de la ferestre și totodată a ușii din stejar sculptat de la intrare. Între anii 1931 și 1938 au fost efectuate reparații (cu sprijinul familiilor Ștefan Palaghiță și Ioan Udroiu) cu binecuvântarea primului patriarh al României dr. Miron Cristea și sub îngrijirea dr. I. Matei și a preotului dr. I. Felea. Cu sprijinul membrilor Frăției Patriarhului Miron, dar mai ales al domnului Octavian I. Dobrin, prim-epitrop și ctitor al bisericii, sfântul locaș de închinare a fost redeschis și redat cultului, slujba de resfințire fiind oficiată de Preasfințitul Veniamin Pocitan Ploieșteanul la sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul din anul 1938. Astfel, „străvechea biserică a lui Bucur, care a stat ani nenumărați pustie și ferecată pe delușorul înverzit din preajma Dâmboviței – după cum se relata în presa din vremea aceea –, printr-o fericită inițiativă de cucernicie, și-a redeschis porțile”. Din vara anului 2007 au fost începute ample lucrări de consolidare și restaurare a bisericii și a colinei pe care biserica este amplasată. Întrucât colina, de aproape 7 metri înălțime se afla în pericolul de a se prăbuși spre răsărit (spre Splaiul Unirii), s-a impus consolidarea ei prin efectuarea a 160 de foraje, în care au fost turnați 150 de piloni de beton, restul forajelor fiind umplute cu pietre pentru drenarea apelor pluviale.
Cu prilejul împlinirii a 80 de ani de la precedenta resfințire, cu Înalta Binecuvântare a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pe data de 24 iunie 2018, la sărbătoarea Nașterii Sfânului Ioan Botezătorul, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a oficiat, însoțit de un ales sobor de preoți și diaconi, slujba de târnosire a sfintei biserici despre care Johann Filstich în cartea Încercare de Istorie Românească, scrisă între anii 1728-1740 la îndemnul domnitorului Constantin-Vodă Mavrocordat, spunea: „Numele acestui oraș, București, cum i se zice în Țara Românească, se trage de la un schit așezat pe un muncel, spre Dunăre, ridicat de un cioban care hălăduia acolo și avea numele de Bucur, nume dat mai apoi întregului târg, care se umplu de locuitori, adică, București.”
De menționat este faptul că biserica, care aparține Protoieriei Sectorului IV Capitală, deține o impresionantă colecție muzeistică, având expuse icoane de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului XIX.
M. S.
