Noutăţi filatelice: Animale tip leopard

Romfilatelia introduce în circulație emisiunea de mărci poștale Animale tip leopard, o tematică în premieră dedicată Faunei.
Aspectul animalelor tip leopard este datorat coloritului de dezagregare, o formă foarte răspândită de camuflaj, întâlnită la numeroase grupe de animale, de la nevertebrate până la vertebrate. Se bazează pe jocul de lumini, culori și desene extrem de variate, care duc la pierderea liniei de contur a corpului și permit astfel animalelor să se ascundă în mediu. Corpul își pierde conturul și face parte integrantă din mediu, scăzând detectabilitatea vizuală a acestuia. Condiția principală este ca, după ce animalul și-a găsit poziția cea mai avantajoasă, să nu se miște. Această culoare de camuflaj este întâlnită atât la prădători, cât și la celelalte grupe. Fiecare are interesul să nu fie văzut: prădătorul încearcă să se apropie de pradă cât mai mult, fără a fi văzut, pentru a declanșa un atac prin surprindere; prada încearcă să se contopească cu mediul și să dispară din fața prădătorului.
Pe timbrul cu valoarea nominală de 1,90 lei este reprezentată Țestoasa-leopard – Stigmochelys pardalis (Bell, 1828). Este o țestoasă de talie mare, răspândită în savanele Africii de Est și de Sud, din Sudan până în sudul Capului. Este singurul reprezentant al genului Stigmochelys, în trecut fiind plasat în mod regulat în genul Geochelone. Această țestoasă este o specie erbivoră care preferă habitatele semi-aride, cu vegetație spinoasă. În condiții meteo extreme, cu vreme foarte caldă sau foarte rece, acestea pot ocupa vizuinile abandonate de vulpe, șacal sau ale altor mamifere. Țestoasele-leopard nu sapă altceva decât cuiburi în care își depun ouăle. Având în vedere preferințele pentru habitatele de pajiști, specia este întâlnită într-o varietate mare de habitate cu vegetație mixtă, dar și cu plante suculente și ciulini. Este un animal cu o longevitate remarcabilă, țestoasa-leopard atingând maturitatea sexuală la vârste cuprinse între 12 și 15 ani.
Are numeroși prădători ai ouălor și puilor, printre care șopârlele, șerpi, șacali și ciori. Adulții au puțini prădători naturali, dar, ocazional, au fost raportate cazuri de prădători din partea leilor și a hienelor.
Pe timbrul cu valoarea nominală de 5 lei este ilustrată Foca-leopard – Hydrurga leptonyx (de Blainville, 1820). Este o specie larg răspândită în apele polare și subpolare ale Emisferei Sudice, din Antarctica – spre nord, până în apele din zonele temperate. Cele mai mari aglomerări de foci-leopard sunt întâlnite pe banchizele de gheață, dar urcă și pe ghețarii plutitori și ies pe plajele nisipoase sau stâncoase. Când ies pe banchiză sau pe țărm, cea mai mare parte din timp o petrec dormind.
Culoarea blănii este argintie până la cenușiu-închisă pe spate, ceva mai deschisă pe laturile corpului și pe gât, până la nivelul ochilor, și gălbui-cenușiu-deschisă pe abdomen. Buza superioară este crestată, de culoare cenușiu-rozie. Pe tot corpul există pete dispuse neregulat, dar dimensiunea lor este mai mare pe laturi și pe abdomen. Și puii au asemenea pete, dar acestea sunt mai puțin evidente din cauza blănii groase.
Au corpul hidrodinamic și membrele transformate în înotătoare. Sunt mamifere carnivore, secundar marine, care își duc viața atât în apă, cât și pe uscat. Vânează aproape numai în apă, dar se odihnesc, nasc și alăptează puii pe uscat sau pe banchize. Focile, pe cât de iuți sunt în mediul acvatic, pe atât de stângace par pe uscat și pe gheață. În apă, ating o viteză de 25-30 km/oră și se pot scufunda până la 300 m. Pot rămâne sub apă, fără să respire până la 20 minute. Atunci, animalele consumă de 5 ori mai puțin oxigen decât la suprafața apei. Pentru a-și menține temperatura corpului (37°C) și a evita pierderile de căldură, ele s-au adaptat printr-un raport suprafață/volum mai mic, un metabolism foarte accentuat și un strat gros de grăsime sub piele. În plus, ele pot să reducă pierderea de căldură prin piele micșorând cantitatea de sânge care o irigă.
Hrana constă în principal din pinguini, dar este diferită în funcție de anotimp și de regiunea în care se află. Astfel, pe lângă pinguini, mai consumă și pești, caracatițe, pui ale altor specii de focă etc.
Pe timbrul cu valoarea nominală de 8,50 lei este redat Rechinul-leopard – Triakis semifasciata Girard, 1855. Este o specie de rechin din familia Triakidae, care trăiește de-a lungul coastei Pacificului din America de Nord, din statul american Oregon până la Mazatlán din Mexic. Măsoară 1,2-1,5 m lungime, fiind un rechin cu corpul zvelt, ușor de identificat datorită modelului marcant de pete mari de pe spate, de la care derivă numele său comun.
Grupurile mari de rechini-leopard sunt întâlnite în mod obișnuit în golfuri și estuare, înotând pe apartamente nisipoase sau noroioase, sau în zone cu stânci în apropiere de recifuri. Acestea sunt cele mai comune în apropierea coastei, în apă sub mai puțin de 4 m adâncime.
Prădătorii activi, grupurile de rechini-leopard se hrănesc în principal cu scoici, viermi marini, crabi, creveți, pești și alte animale marine. Majoritatea rechinilor-leopard tind să rămână într-o anumită zonă, mai degrabă decât să efectueze mișcări îndelungate către alte zone, ceea ce a dus la divergență genetică între populațiile de rechini care trăiesc în regiuni diferite. Această specie este aplacentă vivipară. Din martie până în iunie, femela dă naștere până la 37 de pui, după o perioadă de gestație de 10-12 luni. Aceștia cresc relativ lent și se maturizează după câțiva ani. Este inofensiv pentru oameni, fiind adesea pescuit în scop comercial și de agrement, precum și pentru acvarii.
Pe timbrul cu valoarea nominală de 12 lei este redat Șarpele-leopard – Zamenis situla (Linnaeus, 1758). Acesta face parte din familia Colubridae și este o specie neveninoasă, răspândită în Europa, Asia Mică și Caucaz. Prezintă un colorit cenușiu sau nuanțat, cu o serie de pete transversale dorsale, de culoare roșiatică sau maro, care au margini negre. Pe fiecare parte este o serie de alte pete negre, mai mici, care alternează cu petele dorsale. Prezintă un marcaj întunecat în formă de Y pe cap și ceafă, o bandă întunecată în formă de semilună de la ochi la ochi, peste frontale, și o alta din spatele ochiului, în diagonală, până la colțul gurii. Pântecele este alb cu negru, sau aproape în întregime negru. Adulții pot atinge 90 cm lungime totală, din care coada are până la 16 cm.
Pe plicul „prima zi” a emisiunii este ilustrat Leopardul – Panthera pardus (Linnaeus, 1758). Populează cele mai diverse biotopuri din Africa și Asia, putând fi întâlnit în păduri ecuatoriale, dar și zone de deșert, stâncoase sau cu vegetație țepoasă. Poate urca până la 4.500 m altitudine.
Blana are peri scurți, subțiri și moi în zonele călduroase și peri mai lungi în cele răcoroase. Culoarea este cenușie-gălbuie, sau alternează cu cenușie-cafenie pe spate, pe acest fond fiind evidente rozete de câte 2-4 pete de culoare negriciosă, cu marginile mai închise. Pieptul, abdomenul și părțile superioare ale membrelor sunt cenușii-albicioase sau albe-gălbui. Petele de pe piept tind să se unească și să formeze dungi transversale. Asemenea dungilor apar și petele de pe coadă, vârful acesteia fiind întotdeauna negru. Coloritul este deosebit de variat, mergând până la negru, astfel de indivizi melanici fiind cunoscuți sub numele de pantere-negre.
Leoparzii trăiesc de obicei în regiuni stâncoase și se adăpostesc în peșteri sau printre stânci, iar în regiunile împădurite își fac culcușuri în vegetația deasă. Sunt solitari, dar uneori se pot asocia în grupe de 4-6 indivizi, în special în perioada de reproducere. Teritoriul individual este de 1-10 km2. Sunt activi atât ziua, cât și noaptea. Hrana este formată practic din tot felul de mamifere, incluzând antilope, pui de lei, gorile, cimpanzei, babuini, dar și păsări, șerpi, raci etc. Longevitatea este de 20 ani. Deși omoară și animale domestice, leoparzii sunt mamifere folositoare, controlând înmulțirea babuinilor, care altfel ar provoca pagube însemnate în culturi.
M. S.