Noutăţi filatelice: Brăila, 650 de ani de atestare documentară

Romfilatelia a introdus în circulaţie emisiunea de mărci poștale Brăila, 650 de ani de atestare documentară, alcătuită din cinci timbre care ilustrează obiective reprezentative ale orașului de la Dunăre.

În 2018 se împlinesc 650 de ani de la prima atestare documentară a târgului medieval Brăila (20 ianuarie 1368). Până la cucerirea otomană din 1538, orașul a fost un centru comercial și meșteșugăresc foarte important al Ţării Românești. Turcii au construit o cetate și au inclus Brăila în sistemul de apărare al Dunării. În 1828, noii cuceritori ruși au demolat cetatea și au întocmit un plan urbanistic modern. Urbea avea un parfum special, prin clădirile sale publice sau particulare, ori prin lăcașurile de cult, fiind loc de convieţuire pașnică între mai multe religii și culturi.

Brăilenii se mândresc cu bogata istorie locală, fiindu-le foarte greu să facă o ierarhie a obiectivelor care dau identitate orașului. Călător fiind, poţi vizita Ceasul baroc din centrul istoric, Catedrala „Nașterea Domnului”, Fântâna cinetică, Teatrul „Maria Filotti” sau Casa memorială „Panait Istrati”.

Pe timbrul cu valoarea nominală de 2,20 lei este ilustrat Ceasul baroc din centrul istoric al Brăilei, monument remarcabil, realizat în anul 1909 de Carol Sakar din Praga. Scopul realizării și amplasării lui, în centrul orașului, fiind unul decorativ, care completa perfect monumentele care existau deja: fântâna arteziană și monumentul împaratului Traian (realizate în 1906). Astfel de piese se regăsesc în unele orașe din Europa Centrală și Occidentală, și reprezintă semnele modei acelei vremi în domeniul amenajării, înfrumusețării, mobilării parcurilor, grădinilor și piețelor publice. La baza ceasului se află fixate două plăci de metal, cuprinzând urmatoarele inscripții: “Carol Sakar; Praga-Karkin; Bohemia-Austria”. Ceasul este o bijuterie din metal turnat și sudat, fiind o piesă în stil baroc pentru decorarea parcurilor. Ceasul a fost recondiționat de două ori: în 1968, de Întreprinderea de Industrie Locală, și în 1993, de Uzina “Promex”.

Pe timbrul cu valoarea nominală de 3,50 lei este ilustrată Catedrala „Nașterea Domnului”. Piatra de temelie a lăcașului de cult a fost așezată la 16 aprilie 1990, în a doua zi a Praznicului Învierii. Catedrala este construită după un plan bizantin în cruce cu braţe inegale, cu două coruri. Edificiul, cu o lungime de 42 de metri și o înălţime de 50 de metri la turla mare, este înzestrat cu cinci clopote acţionate electric și domină zona de miazăzi a orașului. Biserica preia elemente din arhitectura tradiţională, pe care o adaptează normelor de construcţie actuale.

Fântâna cinetică este reprezentată pe timbrul cu valoarea nominală de 4 lei. Situată în apropierea Palatului Administrativ, opera aparţine remarcabilului artist Constantin Lucaci, comparat adesea cu Brâncuși, apreciat în special pentru sculpturile sale în oţel. Monumentul înfăţișează două palme care se mișcă și se unesc apoi într-un căuș. Fântâna mobilă din oţel inoxidabil, perfect polizat, a fost turnată la Uzina Progresul Brăila, fiind inaugurată în anul 1989. Constantin Lucaci (n. 7 iulie 1923, Bocșa Română, Caraș Severin – d. 20 iulie 2014) a fost sculptor și profesor de sculptură, laureat al Premiului Herder în 1984, cunoscut mai ales pentru fântânile cinetice pe care le-a realizat, precum și pentru sculpturile monumentale în piatră și oțel, respectiv pentru diferite ansambluri monumentale combinate, inclusiv al acelora de tipul fântânilor cinetice monumentale.

Începând cu 1993 a fost profesor al departamentului de sculptură al Academiei de Arte Frumoase din Cluj. Operele sale monumentale se găsesc în diferite orașe ale României, cele mai notabile în București, Constanța, Brăila, Drobeta-Turnu Severin și Reșița, iar alte sculpturi ale sale se găsesc în numeroase muzee din țară. În anul 2007 s-a inaugurat Muzeul Constantin Lucaci, muzeu aflat sub egida Vaticanului, care se află în Sanctuarul San Francesco di Paola, Calabria, Italia.

Teatrul „Maria Filotti” din Brăila, o instituţie de tradiţie a culturii românești, construit în jurul anului 1850, este prezentat pe timbrul cu valoarea nominală de 4,50 lei. Este un monument de arhitectură remarcabil, aflat pe lista clădirilor care fac parte din patrimoniul naţional. Datând din jurul anilor 1840, clădirea inițială, proprietatea lui Ianache Rally, un armator grec, a avut destinația de han. După ce a ars în incendiul din 1859, reconstruită, va cunoaște numeroase transformări. Finalizarea construcției și inaugurarea Teatrului Rally a avut loc în 1864. Adelina Patti (soprană de origine spaniolă, considerată de unii drept cea mai mare cântăreață de muzică de operă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea) susține în sala Rally șase reprezentații succesive în 1867. Cecilia Ștefănescu-Goangă, nepoata lui Ianache Rally si mama renumitului bariton Petre Ștefănescu Goangă, concertează aici cu frecvență.

Pe tot parcursul secolului al XIX-lea, personalități de prestigiu ale artei europene, printre care Bianca Bianchini, Sarah Bernhardt, Ernesto Rossi, Saliapin și George Enescu au oferit reprezentații memorabile publicului brăilean la Teatrul Rally. A fost de asemenea o perioadă bogată în reprezentații teatrale, susținute de trupele de teatru ale lui Costache Halepliu, Mihail Pascaly, Fani Tardini, Costache și Iorgu Caragiale, Theodor Theodorini, Alexandru Davilla, Aristizza Romanescu, Matei Millo, Constantin Tănase.

După spectacolul dat în onoarea Maiestății Sale, Domnul Carol, din 1878 va purta și denumirea de Teatrul Regal. Hariclea Darclée debutează aici în 1881. Mai târziu, proprietarii George Rally și Demosthene Rally, decid să modifice clădirea, se pare, împrumutând bani, cu ipotecă pe clădire, de la Dumitru Ionescu (afacerist de succes, consilier, președinte al consiliului județean, deputat, senator, primar al Brăilei în perioada 1906-1910 – unul dintre cei mai mari filantropi ai orașului, alături de Nedelcu și Ana P.Chercea). Lucrările s-au finalizat în 1895 și pe data de 11 decembrie s-a făcut inaugurarea. George și Demosthene Rally nu au putut însă restitui împrumutul astfel încât pe 22 februarie 1900 proprietar devine Dumitru Ionescu. În clădire, pe lângă teatru, au mai funcționat în acea vreme hotelul Princiar, clubul Regal, localul Monopol, cafeneaua Ciolacu-Crișan, florăria Wiscocil, frizeria Figaro, tipografia Ethnos-Leonidas Kostomiris, Bertrand – blănării și pălării, librăria Cartea Rusă (mai târziu „Librăria Noastră”).

Dumitru Ionescu cedează prin testament clădirea către primărie și după moartea sa, 19 mai 1919, devine Teatrul Comunal. Testamentul datat noiembrie 1910 se încheie cu următoarele cuvinte: „Celor ce se vor folosi de ajutorul ce le las prin acest legat, le recomand din inimă iubire de dreptate și adevăr și mai presus aplicațiunea la muncă neîntreruptă și cinstită, că numai în aceasta eu am găsit mai multă mulțumire în viața mea. Milă către cei nenorociți și suferinzi și dragoste desăvârșită către religie și neam.”

Din 1954 teatrul ia denumirea de Teatrul de Stat Brăila, iar în 1969 teatrul primește numele actriței Maria Filotti, care a debutat pe scena sa în 1905 în rolul Giocondei. Declarată monument istoric, clădirea este inclusă în albumul UNESCO.

Pe timbrul cu valoarea nominală de 15 lei este reprodusă imaginea Casei memoriale „Panait Istrati”, care face parte din patrimoniul Muzeului Brăilei „Carol I”. Imobilul, construit în stil neo românesc la începutul secolului al XX-lea, a aparţinut Grădinii Publice a orașului. Casa nu a fost vreodată reședinţă
a lui Panait Istrati. Expoziția prezintă publicului manuscrise, obiecte personale, piese de mobilier, cărți cu autograf, ediții rare, ediții princeps, fotografii-document, obiecte care au fost cumpărate în cea mai mare parte de la ultima soție a scriitorului Panait Istrati, Margareta Istrati. În podul clădirii s-a organizat Fondul de documentare cu privire la studiul vieții și operei lui Panait Istrati.

Daniel Mureşan