În timpul Primului Război Mondial, România a pierdut aproape un milion de soldaţi şi civili. Prin jertfa lor țara a fost întregită în hotarele ei firești, iar conferința de pace, întrunită în 1919-1920, a consfințit noile realități din Europa, dar a și prevăzut, prin tratatele încheiate, obligativitatea întreţinerii mormintelor ostaşilor îngropaţi pe teritoriile fostelor state beligerante, inclusiv ale foștilor prizonieri de război morți în captivitate, precum şi a operelor comemorative dedicate acestora.
Cultul eroilor a devenit, astfel, nu doar o datorie morală a statului român, ci și o responsabilitate asumată prin semnarea tratatelor de pace.
Ministerul de Război a început să se îngrijească de rămăşiţele pământeşti ale tuturor celor căzuţi pe câmpul de onoare, români și străini, urmând ca acestea să fie înhumate în cimitire militare sau, dacă nu existau astfel de cimitire, în curţile bisericilor.
Încă din 1919 au fost elaborate norme privind organizarea cimitirelor militarilor morți în război și a luat ființă, prin Decretul Lege nr. 4106 din 12 septembrie, Societatea „Mormintele Eroilor căzuţi în război”, cu scopul de a identifica și amenaja mormintele tuturor militarilor români sau străini „căzuți în timpul și din cauza războiului”.
Devenită, în 1927, „Cultul Eroilor”, iar la 1 august 1940, „Aşezământul Naţional pentru Cultul Eroilor”, societatea aceasta a realizat, până în anul 1948, un număr de 118 cimitire, 84 cripte, 13 mausolee, 503 troiţe şi a identificat şi amenajat 529.713 morminte, dintre care 72.870 în străinătate. Tot datorită acestei organizaţii, în anul 1923 s-a inaugurat şi Mormântul Eroului Necunoscut.
Mormintele şi monumentele închinate eroilor, la care depunem flori, aprindem lumânări şi ne reculegem, reprezintă un simbol al dăinuirii noastre în timp, al sacrificiului suprem pentru înfăptuirea idealului naţional, iar grija pentru păstrarea integrității lor (și revenirea la starea inițială, acolo unde s-au făcut modificări) este o datorie de onoare a noastră, a tuturor.
Prin Decretul-Lege nr. 1693, din 4 mai 1920, lege promulgată la 20 august acelaşi an de regele Ferdinand I Întregitorul, s-a stabilit ca Ziua Eroilor să fie sărbătorită cu prilejul Zilei Înălţării Domnului.
În anii comunismului, din raţiuni politice, Ziua Eroilor a fost stabilită, prin Decretul nr. 71 din 1948, în data de 9 mai, abrogându-se astfel prevederile anterioare. Decretul nr. 117 din 1975 privind „regimul mormintelor şi operelor comemorative” a preluat reglementarea care prevedea ca Ziua Eroilor să fie sărbătorită în 9 mai, în acelaşi timp cu „Ziua Independenţei de Stat a României” şi cu „Ziua Victoriei asupra fascismului”.
Începând cu anul 1990, Ministerul Apărării Naţionale a declanşat o amplă activitate reparatorie de reintroducere în armată a tradiţiilor militare româneşti, astfel că în anul 1995 a fost adoptată Legea nr. 48 privind sărbătorirea Zilei Eroilor în Ziua Înălţării Domnului, iar prin Legea 379/2003 „privind regimul mormintelor şi operelor comemorative de război”, cea de-a patruzecea zi de la Sfintele Paşti, sărbătoarea Înălţării Domnului Iisus Hristos, a fost proclamată Ziua Eroilor – sărbătoare naţională a poporului român.
În acest moment de sărbătoare noi trebuie să ne cinstim toţi eroii, cunoscuţi şi necunoscuţi, jertfiţi în lupta pentru apărarea ţării şi neamului, ale căror morminte sunt presărate peste tot în ţară, dar şi în afara ei (România are 130.000 de eroi înhumaţi în 30 de state) și să ne rugăm, așa cum și Biserica o face, la fiecare Sfântă Liturghie, „pentru fericiții întru adormire eroii, ostaşii şi luptătorii români din toate timpurile şi din toate locurile, căzuți pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori, pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, pentru libertatea şi demnitatea noastră”.
Prin jertfa atâtor eroi, de-a lungul întregii noastre istorii, românii şi-au plătit dreptul de a fiinţa într-o ţară liberă şi unitară, într-o ţară care să împlinească năzuinţele naţiunii lor. Ei sunt rădăcinile noastre, iar prin modul în care îi păstrăm în conștiința neamului, prin evocarea și cinstirea lor, arătăm lumii că suntem un popor de îndelungată dăinuire aici.
Fie ca pilda lor să ne dea curaj şi încredere în forţele noastre!
Dumnezeu să îi odihnească pe toţi eroii și martirii neamului românesc.
Dănuț Pop
[…] În timpul Primului Război Mondial, România a pierdut aproape un milion de soldaţi şi civili. Prin jertfa lor țara a fost întregită în hotarele ei firești, iar conferința de pace, întrunită în 1919-1920, a consfințit noile realități din Europa, dar a și prevăzut, prin tratatele încheiate, obligativitatea întreţinerii mormintelor ostaşilor îngropaţi pe teritoriile fostelor state beligerante, inclusiv ale foștilor prizonieri de război morți în captivitate, precum şi a operelor comemorative dedicate acestora. Cultul eroilor a devenit, astfel, nu doar o datorie morală a statului român, ci și o responsabilitate asumată… Citeste mai mult […]
[…] În timpul Primului Război Mondial, România a pierdut aproape un milion de soldaţi şi civili. Prin jertfa lor țara a fost întregită în hotarele ei firești, iar conferința de pace, întrunită în 1919-1920, a consfințit noile realități din Europa, dar a și prevăzut, prin tratatele încheiate, obligativitatea întreţinerii mormintelor ostaşilor îngropaţi pe teritoriile fostelor state beligerante, inclusiv ale foștilor prizonieri de război morți în captivitate, precum şi a operelor comemorative dedicate acestora. Cultul eroilor a devenit, astfel, nu doar o datorie morală a statului român, » Mai multe detalii […]