Își are obârșia la poalele Măgurii Priei (996 m.), înspre Țara Silvaniei, acolo unde izvoarele: Capu’ Văii, Cioroiul Pâtului și Valea Rânșorului se unesc, la Hudrea, și formează Valea Priei care, la rândul ei, se întâlnește la Plesca, cu Văile Boianului și a Cizerului, formând râul Crasna.
Se trage din familia DRAGA, TEODOR GAGA și PETRIȘE au avut trei copii: Paul, Veronica și Irina. Paul i-a avut pe VICTOR, Maria și Cornelia (Neli); Veronica a avut șapte copii: o fată și șase băieți; Irina: doi băieți și două fete. Deci, VICTOR îl are tată pe PAUL și bunic pe TEODOR (Todere Draghii din PRIA).
PAUL a făcut școală și a devenit “finanț”. La 1 Decembrie 1918, împreună cu alți prieni, a mers pe jos, cu tricolorul sub suman, până în Bologa, unde s-au suit în „trenul Unirii”, care venea de la Oradea și pleca la Alba-Iulia. A participat, așadar, la MAREA UNIRE!
VICTOR, școala primară o face la Roman, în Moldova, liceul la Oradea („Emanuil Gojdu”) şi Zalău. După bacalaureat urmează cursurile Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj, pe care le termină în anul 1956. Debutează cu sculptură în 1954.
Ulterior, participă la saloane oficiale şi expoziţii colective în ţară: Bucureşti, Cluj-Napoca, Lugoj, Reşiţa, Şimleu Silvaniei, Timişoara, Zalău şi peste hotare: Italia, la Torino (1969) şi Modena (1974), Iugoslavia, la Novisad (1969) şi Belgrad (1970), în U.R.S.S., la Moscova în 1957, în Polonia, la Worclaw şi Ostenica (1974).
Organizează expoziţii personale: în Elveţia, la Vulpera (1970, 1972) la Berna (1970), la Morges (1971), Krieena (1972) la Lucerna (1972, 1973).
Are expuse lucrări în muzee la Ciucea (Muzeul „Ocvatian Goga”), Drobeta-Turnu Severin (Muzeul de Artă), Galaţi (Muzeul de Artă Modernă), Oradea (Muzeul „Ţării Crişurilor”), Timişoara (Muzeul de Artă), Zalău (Muzeul de Istorie şi Artă), Polonia, Ostenica (Galeria de Artă Modernă).
Lucrări în colecţii particulare: Anglia, Elveţia, Italia, Polonia, Germania, Romania, SUA. Lucrări de artă monumentala: Căpâlnaşi, Iecea Mare, Lugoj, Moldova Nouă, Petriş, Timişoara, Stamora Moraviţa, Guruslău.
I s-au acordat premii și distincţii: la concursul pentru Festivalul Tineretului de la Moscova-Bucureşti (1957), premiat la Expoziţia „15 ani de la Eliberare” (1959), premiu pentru sculptură al Uniunii Artiştilor Plastici (1966), Ordinul Meritul Cultural clasa a V-a al Republicii Socialiste România (1968), premiat la cea de-a IV-a Trienală Internaţională de Desen de la Wroclaw-Polonia (1974).
A întreprins călătorii de studii și documentare artistică: în Austria, Bulgaria, Cehoslovacia, Elveţia, Franţa, R. D. Germană, Italia, Iugoslavia, Polonia, Ungaria şi U.R.S.S.
Animat de idealurile oamenilor acestui pământ el îşi găseşte, fără multe ezitări, resursele şi forţa în lecţiile oferite de arta noastră populară şi medievală, izvoare asimilate cu înţelepciune, cărora le transferă sensurile şi valorile de limbaj la scara sensibilitaţii contemporane. Artistul a înţeles că are de valorificat o moştenire în care spiritualitatea unui popor e transpusă în forme calme, calde, echilibrate, la proporţii apropiate de om, de dimensiunile sale fizice, psihice şi morale, cu implicaţii profunde de meditaţie şi înţeleaptă înnobilare.
Explorând posibilităţile materialelor – metal, piatră, lemn – sculptorul avea să se regăsească cel mai bine în sculptura în lemn, care de altfel, avea să-l impună atât în ţară cât şi în numeroase expoziţii peste hotare. Artistul a înţeles, de asemenea cu claritate, necesitatea imperioasă a unei arte monumentale, viabile, bogată în semnificaţii, implicată în istoria prezentă şi trecută, ce reflectă idealurile poporului nostru, martore al acestui crez al artistului fiind câteva opere remarcabile, între care se detaşează impresionantul obelisc de la Guruslău(…), inaugurat în anul 1976 în prezenţa preşedintelui ţării.
Cu ocazia aniversării vârstei de 70 de ani, Consiliul Local Cizer i-a oferit, în data de 26 aprilie 2000, titlul de „CETĂȚEAN DE ONOARE” al comunei Cizer, pentru merite deosebite la dezvoltarea culturală a comunei.
Ca recunoștință pentru aceasta, maestrul a organizat în același an, cu ocazia Zilei Naționale a României, la școala din comună, o expoziție aproape completă a operei sale.
De o săptămână încoace, izvoarele râului Crasna plâng într-una, Măgura Priei lăcrimează mereu, locuitorii acestor mioritice plaiuri jelesc. A căzut o stea, o stea mai strălucitoare decât altele, steaua lui Victor Gaga.
Aceste lucruri, care prin nasterea lui Victor Gaga au devenit mai bogate, acum, în urma morții sale, au devenit mai sărace. Mult a iubit maestrul locul natal, mult a iubit Sălajul! Oriunde se afla, gândul său tot aici era; oriunde îl purtau pașii, tot aici își găsea tihna și odihna. Și pentru că le-a iubit, le-a înobilat cu opera sa, operă prin care s-a legat pentru vecie de glia străbună. S-a dus maestrul … s-a dus omul de omenie, s-a dus patriotul, s-a dus un adevărat român.
Prea devreme s-a dus (la 73 de ani)! Multe mai avea de făcut. Dorea din tot sufletul să consolideze Monumentul de la Guruslău, pe care timpul a început să-l degradeze; dorea să înalțe la Șimleu Silvaniei un monument închinat lui Iuliu Maniu; la Cizer urma să cioplească, din goron, cu ocazia aniversării a 230 de ani de la edificarea Bisericii lui Horea, monumentul „Horea – martir al neamului românesc”; dorea să repare „casa neni” (bunicului) din Pria și s-o transforme în punct muzeistic al satului pentru posteritate.
Dorea …, dorea …, dorea …!
Dar pentru că moartea l-a trimis în lumea celor drepți, noi se cuvine să-i păstrăm memoria, să-i ocrotim opera și să-l rugăm pe bunul Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească!
Acum Victor Gaga plutește printre stele așa cum opera sa se învârte în jurul unei sfere, centrul inspirației sale.
Acolo sus, se va întâlni cu Mihai Viteazul, cu Horea, cu Brâncuși și cu martirii Timișoarei pe care i-a nemurit aici pe pământ.
În memoria sa și pentru a cinsti cum se cuvine personalitatea sa, ca fiu al Sălajului, propun ca, Căminul Cultural din Pria să-i poarte numele, iar în orașele Zalău, Șimleu Silvaniei și Jibou să i se atribuie câte unei străzi numele Victor Gaga.
Au trecut de atunci două decenii. Deși nu mai este printre cei vii, el a rămas nemuritor prin opera sa.
Cine-a fost și ce-a ajuns? El zace în mormânt, iar casa copilăriei (1850) zace pe pământ. Ce facem noi iubitorii de cultură și de patrie?!
Petru Galiș
[…] Își are obârșia la poalele Măgurii Priei (996 m.), înspre Țara Silvaniei, acolo unde izvoarele: Capu’ Văii, Cioroiul Pâtului și Valea Rânșorului se unesc, la Hudrea, și formează Valea Priei care, la rândul ei, se întâlnește la Plesca, cu Văile Boianului și a Cizerului, formând râul Crasna. Se trage din familia DRAGA, TEODOR GAGA și PETRIȘE au avut trei copii: Paul, Veronica și Irina. Paul i-a avut pe VICTOR, Maria și Cornelia (Neli); Veronica a avut șapte copii: o fată și șase băieți; Irina: doi băieți și două fete. Deci,… Citeste mai mult […]