Școala Gimnazială „Mihai Eminescu”, emoții, un părinte care plânge, bucuria copilului și lacrimile învățătoarei

Are părul cărunt, este bărbat în toată firea, dar plânge ca un un copil. L-am privit, m-a privit, ne-am rușinat amândoi, iar uriașul tată de copil s-a ascuns la umbra de lângă peretele școlii. Și-a șters lacrimile, s-a întors, dar nu și-a putut ascunde roșeața de pe față. Era el, tatăl unui absolvent de clasa a IV-a de la Școala Gimnazială „Mihai Eminescu” Zalău.

Astăzi, Școala Gimnazială „Mihai Eminescu” Zalău a găzduit festivitatea de absolvire a clasei a IV-a. Elevii celor șase clase care au ajuns la final de an s-au oprit în curtea școlii, acolo unde părinți, bunici, prieteni, toți au venit să-i vadă, să-i încurajeze și să-i felicite. S-a râs, s-a plâns, s-a cântat și s-a dansat. Festivitatea a început în jurul orei 9 cu mici momente artistice susținute de elevi ai claselor pregătitoare. Au fost lansate baloane care anunțau sosirea vacanței de vară, bucuria tuturor celor mici, probabil și a celor mari. A sosit timpul viselor, a râsului târziu, a serilor fierbinți de vară. Festivitatea a continuat cu mesajele oficialilor unității de învățământ. Nu vreau să laud pe nimeni, dar cred că este pentru prima oară în ultimii ani când asist la o festivitate scurtă, în care s-a vorbit puțin și la subiect, totul pentru a le lăsa elevilor bucuria ultimelor clipe petrecute în clasa a IV-a.

Emoțiile au fost mari, foarte mari. Directorul unității de învățământ, profesoara Anca Făgărași, le-a mulțumit elevilor, părinților și dascălilor, tuturor celor care au făcut parte din această etapă importantă, o etapă care a ajuns la final și lasă loc unui  capitol nou: clasa a V-a. În mulțime se râdea, se făceau multe fotografii, unii părinți au început să plângă, s-au umplut de lacrimi și ochii directoarei, elevii o priveau. Ovidiu Costinaș, directorul adjunct al școlii, i-a salutat pe elevi, le-a mulțumit părinților, iar momentul a continuat cu un program artistic pregătit de absolvenți. Părinții s-au dat la o parte și absolvenții au intrat în sălile de clasă. Aici s-a plâns și mai mult, s-a râs mai mult, au fost ultimele clipe din clasa a IV-a. Finalul a fost unul cu multe îmbrățișări, cu mulțumiri, amintiri și cu speranța în anii care vor veni. Lângă perete, la umbră, tatăl unui absolvent plângea, soția lui zâmbea. Ditamai bărbatul era supărat, dar și foarte fericit. Gata, elevul a ieșit, a urmat o fotografie de familie, un ultim clopoțel și gândul că o altă etapă din viață este gata să înceapă. Mult succes tuturor!