Săptămâna Mare, Sălajul, prescura și sângele

Am intrat în Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor, ultima perioadă din cel mai greu post de peste an, perioada premergătoare sărbătorilor pascale. Sălajul încă mai are tradiții specifice acestei perioade, obiceiuri de o frumusețe aparte, dar, din păcate, tot mai uitate. Noroc că mai există sălăjeni care cunosc tradiția, o păstrează și o promovează.

Săptămâna Mare este perioada în care, potrivit obiceiului, în casele sălăjenilor pregătirea pentru sărbătorile pascale înseamnă multă curățenie, dar și curățenie sufletească, mai multă bunătate, smerenie. Este săptămâna în care femeile de la sat pregăteau „coptăturile”, prescura, pâinea, cocorada  (pâine cu umplutură de brânză sau varză), erau vopsite ouăle, casa și curtea erau curățate, bărbații curățau șanțurile, grădinile, pregăteau vinul pentru sfințit, totul trebuia să fie pregătit. Până și hainele trebuiau să fie unele noi, chiar și pentru copii, a explicat cercetătorul științific Camelia Burghele.  Obiceiurile diferă în funcție de zonă, sunt foarte diferite chiar și în Sălaj.

Curățenia sufletească, esențială

„Ne pregătim, facem curățenie mare, e o curățenie care începe înainte de Duminica Floriilor. Facem curățenie în casă, prin curte, în grădină, peste tot. Să nu uităm de curățenia sufletească. Curățenia asta este cea mai importantă și trebuie făcută tot timpul, nu doar acum. Este perioada în care ne spovedim, în care ne pregătim pentru cea mai mare sărbătoare creștină de peste an. Trebuie să fim mai atenți, mai buni, să ne liniștim puțin. Lumea e prea grăbită, prea rea s-a făcut, eu cred că am uitat să trăim, să fim mai buni, totul e făcut în grabă, nu ne mai ajunge timpul, toți fug, se grăbesc, iar de sărbători stau în case, sunt obosiți. Trebuie să învățăm din nou să trăim, să ne bucurăm de ceea ce avem și de ceea ce ne-a dat Dumnezeu”, spune Ileana Grațiana Pop, sălăjeanca din Ciumărna care promovează obiceiuri specifice zonei.

Prescura, făcută doar de femeile iertate

În cele mai multe sate din Sălaj, pâinea, prescura și prăjiturile sunt făcute în ziua de joi, conform obiceiului. „Aluatul de prescură trebuie făcut de o femeie iertată, așa se spune. E o femeie în vârstă, văduvă, o femeie curată la trup și suflet. În satul nostru, potrivit obiceiului, fiecare familie duce prescură la biserică pentru a fi sfințită, iar o prescură va rămâne la biserică pentru a pregăti <Paști> (bucăți de prescură în vin). Pregătim și <moși cu coarne>,  acele bucăți de aluat în care punem un amestec de brânză dulce. Le punem în tavă și le dăm în cuptorul cu lemne. Mai pregătim cozonaci cu miere de prune. Mierea de prune este silvoița”, povestește Ligia Pop, sălăjeanca din Iaz care a pus bazele unui muzeu la nivel local.

Coji de ceapă, ouă și culoarea ce simbolizează sângele lui Isus

Revenind la Ciumărna, Ileana Grațiana Pop mi-a explicat că metoda vopsirii ouălor cu ajutorul cojilor de ceapă este încă folosită de foarte multe gospodine. „Este o metodă simplă, este o vopsea naturală, iar ouăle sunt foarte frumoase, vor avea o culoare roșiatică, nuanțele vor fi diferite. Sunt și de un roșu închis, simbolizează sângele lui Isus. Punem apa la fiert, punem coji de ceapă, punem ouă într-un ciorap vechi, le atașăm modele de frunze și flori din grădină și le punem la fiert în laboș. Ies foarte frumoase. Le ducem la biserică și le oferim la copii, e un obicei tare frumos”, mi-a mai povestit Ileana Grațiana Pop.

„Lumea a uitat, copile. Oamenii beau și mănâncă în neștire, asta fac acum de sărbători”

Lumea s-a schimbat, oamenii s-au schimbat. Simplitatea a fost dată la o parte. Platouri sofisticate, prăjituri, dulciuri, băuturi, mult alcool, toate acestea înseamnă pentru tot mai mulți oameni sărbătorile pascale. Adevărata semnificație a acestor sărbători este tot mai puțin importantă pentru mulți dintre noi. „Lumea a uitat, copile. Oamenii beau și mănâncă în neștire, asta fac acum de sărbători. Lumea îi alta și nu îi bună”, mi-a spus tanti Iulica din Răstoci. Poate vom reuși să învățăm ceva din cuvintele sale. Poate.

Adrian Lungu