S-a stins din viață dr. Lucia Căprariu, cea care a luptat pentru înființarea spitalului și liceului din Crasna

După o grea suferință, în 31 august, la vârsta de 95 de ani, a plecat spre cele veșnice un om important al comunei Crasna, dr. Lucia Căprariu, cea care a luptat alături de soțul ei pentru înființarea spitalului și liceului din Crasna.
Născută pe 4 mai 1923, în localitatea Brăila, într-o famile de oameni deosebiți cu suflet mare, a urmat școala generală și liceul de cultură generală în urma câștigării unei burse regale. Facultatea de Medicină a început-o în 1941, în Cluj-Napoca unde l-a cunoscut pe viitorul soț dr. Căprariu Ștefan medic chirurg, cu care s-a căsătorit în anul 1948. A fost un elev și un student eminent a cărui activitate a fost încununată cu Premiul Regal.
După absolvirea facultății a urmat specializarea Chirurgie/Pediatrie și alături de soțul ei a luptat pentru înființarea unui spital în comuna Crasna, cu secții de chirurgie, pediatrie, maternitate, interne.
Din 1948 până în 1951, imediat după absolvire, a activat ca medic alături de soțul ei, în localitatea Șimleu Silvaniei, perioadă în care s-a născut și primul lor copil Lucian, care a devenit la rândul său medic.
În 1951 s-au mutat în loalitatea Crasna, unde soțul ei a deschis primul cabinet privat. În 1954 a venit pe lume cel de-al doilea copil, Carmen, viitor medic.
Începând cu 1953, alături de soțul ei, a urmat cursurile de specializare dublă chirurgie și pediatrie pe care le-a absolvit în anul 1956.
Din 1956, a revenit în comuna Crasna unde alături de soțul ei a militat pentru înființarea unui spital punând bazele secției de chirurgie /pediatrie/maternitate/interne, ca mai apoi în 1964 să lupte pentru înființarea la Crasna a unui Liceu de Cultură Generală (actualul liceu Cserey-Goga). Au venit pe rând nepoții Lucia și Diana din partea băiatului și Cristina și Toni din partea fiicei, actuali medici la rândul lor. Ultimii 6 ani i-a petrecut în localitatea Carei alături de cei doi nepoți Cristina și Toni.
A activat ca medic pediatru până în septembrie 1986, când s-a pensionat, profesând până în 1989.
A fost un om de un înalt profesionalism, intelectual distins și militant neobosit pentru democrație și libertate iubind țara în care s-a născut, meseria aleasă și oamenii.