Motto : „Ca să ai o bătrânețe lungă, trebuie să începi să fii bătrân foarte devreme”.
CATO CEL BĂTRÂN (234 -149. î.Hr.), om politic și scriitor roman
104 ani! Da, e-adevărat, domnul profesor Vasile STOICA a împlinit, după începutul lunii lui Brumărel, în 7 octombrie 2019, 104 ani de viață! La două zile după Ziua Internațională a Profesorului (5 octombrie), Vasile STOICA a adunat, cum se spune, 104 toamne! S-a născut în 7 octombrie 1915, la Urluiasca (lângă Drăgășani), acum comuna Cungrea, județul Olt. A ajuns pe meleaguri sălăjene în anul 1946, profesând în satele Iaz (comuna Plopiș), Preoteasa și Subcetate (ambele, comuna Valcău de Jos) și în orașul Șimleu Silvaniei (Școala Generală nr.1). L-am cunoscut în urmă cu peste 56 de ani, când avea funcția de șef al Secției de Învățământ a raionului Șimleu, regiunea Crișana, iar eu profesam la Școala Tehnică Veterinară (actualul LT „Ioan Ossian” Șimleu Silvaniei). După pensionare, s-a stabilit în „capitala Ardealului iubit”, Cluj-Napoca, locuind (casă, curte și grădină) împreună cu familia Felicia și Marin Predonescu, amândoi profesori pensionari. Felicia, cumnata sa, a fost profesoară de limba și literatura română, iar Marin, profesor de istorie și director, ambii la Liceul din Sărmășag (Sălaj).
L-am vizitat de nenumărate ori și am scris despre domnia sa la împlinirea unui veac de viață, precum și la 103 ani. Acum l-am felicitat pentru „atingerea” acestei frumoase vârste, chiar în ziua sărbătoririi acestui eveniment, luni, 7 octombrie 2019. Atunci, revenind la Șimleu Silvaniei de la Stațiunea Băile Sovata, m-am oprit pe strada Nicolae Bălcescu nr.19 din Cluj-Napoca și am „bătut” la ușa casei sale. Mi-a deschis ușa doamna Felicia, care, surprinsă de prezența mea, s-a grăbit să-i dea de veste cumnatului său. Mai întâi a venit Marin Predonescu, dar, imediat a apărut și Vasile Stoica, radiind de bucurie pentru această revedere neașteptată!
După îmbrățișările și felicitările de rigoare, i-am înmânat domnului Stoica câteva cadouri simbolice, mai multe ziare cu articole scrise de mine și Broșura „Șimleu Silvaniei – orașul de sub poalele Măgurii”, editată de Primăria orașului Șimleu Silvaniei și Centrul Național de Informare și Promovare Turistică Șimleu Silvaniei. Apoi, timp de câteva minute, am vorbit fiecare despre diferite lucruri mai vechi, actuale sau de viitor. Întrebându-l pe domnul Stoica cum se simte la această minunată vârstă, mi-a răspuns: „… destul de bine, dar, cam m-au lăsat puterile, mă chinuie un afurisit de reumatism…”. Mi-a spus că a ajuns la această vârstă datorită „grijei”cumnatei sale, Felicia, și faptului că se „mișcă” atâta cât poate prin curte, grădină și chiar pe stradă și că, nu fumează și nu mai bea nicio „picătură” de alcool. În acest sens, am remarcat că, și la această vârstă, Vasile Stoica este destul de zvelt, cu o memorie foarte bună, vorbind cu dezinvoltură despre orice subiect.
Menționez faptul că, printre alții, în casa sărbătoritului au venit să-l felicite: de la Slatina, nepoata sa, Elena ( profesoară de geografie pensionară) cu soțul ei, Ștefan Bujgoi (preot ortodox pensionar) și reprezentanți ai Primăriei Municipiului Cluj-Napoca. De asemena, a primit câte o „Diplomă de Excelență” din partea Ministerului Apărării Naționale și Asociației Naționale a Veteranilor de Război, întrucât, în grad de sublocotenet, a luptat în Armata României până la Cotul Donului și, înapoi, până în Munții Tatra, când „s-a spart târgul”! Ne-am despărțit, adresându-ne urări de bine și cu rugămintea domniei sale: „să mai treci pe la mine, te-aștept cu drag!”.
Așadar, profesorul Vasile Stoica „merge” pe 105 ani. Fie binecuvântat de Bunul Dumnezeu cu multă sănătate, în această frumoasă viață pământeană!
La muți ani, domnule Vasile STOICA!
Prof. Marin ȘTEFAN
Felicitari!