Alexandru Moldovan
O șezătoare atipică, cu o expoziție de ii și cămăși tradiționale din lada de zestre a bunicilor, alături de o pledoarie pentru ie susținută de specialiști etnografi, muzică populară și proiecția filmului românesc „Pădureanca”, în prezența actriței din rolul principal, Manuela Horobor, a marcat sâmbătă seara, în amfiteatrul din parcul central din Zalău, Ziua universală a iei, sărbătorită în întreaga lume în 24 iunie.
Circa 200 de iubitori ai tradițiilor din Zalău, îmbrăcați cu ii și cămăși populare tradiționale, au fost prezenți la ineditul eveniment, ei fiind întâmpinați pe aleea de intrare în amfiteatru de „Poveștile Iei”, o expoziție etnografică specială de fotografie, cămăși și povești. Evenimentul a fost organizat de Fundația Agapis și este a patra manifestare a proiectului itinerant „Șezători în Țara Silvaniei”.
” ‘Ziua Universală a Iei’ ” este un eveniment creat în urmă cu patru ani de societatea civilă din România. Se sărbătorește pe toate continentele, sunt sute de evenimente în zeci de orașe din întreaga lume. Noi am pregătit, împreună cu artistul fotograf Mirel Matyas și doamnele de la Mândra Șic de la Zalău, o expoziție de ie, cămașă, spăcel tradițional. Am încercat să vă aducem aproape cămașa de patrimoniu, să vedeți care e diferența între ceea ce purtăm astăzi și ce înseamnă patrimoniu românesc pe care marile case de modă îl copiază astăzi. (…) Împreună cu specialiști din cadrul Muzeului Județean de Istorie și Artă am reușit să pătrundem în tainele a ceea ce înseamnă patrimoniul sălăjean și să încercăm să îl reproducem așa cum trebuie. Aici avem ii din colecții particulare, pentru că în Sălaj există astfel de colecții”, a precizat, în deschiderea evenimentului, Alina Zară Prunean, inițiatoare a manifestării de la Zalău.
Pentru început, atmosfera a fost „încălzită” de un moment muzical tradițional, în interpretarea orchestrei Ansamblului Artistic Profesionist „Porolissum” al Casei Municipale de Cultură Zalău, prestația artiștilor fiind îndelung aplaudată de cei prezenți. Mai apoi, o pledoarie pentru ie a fost susținută de directorul Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău, etnograful Corina Bejinariu, care a subliniat în cuvântul său importanța păstrării și transmiterii pe mai departe a tradițiilor.
„Eu sper să înțelegeți că tradiția este importantă pentru că este creația noastră. Nu trebuie s-o punem nici într-o ierarhie, că-i mai veche, că-i mai grozavă. Este importantă pentru că ne reprezintă. Este creația noastră. Ea se schimbă, ea primește influență. Și cămașa s-a schimbat. În 100 de ani are trei etape în care se schimbă, în care suportă influențe dinspre mediul urban, influențe în decor, în croi. Gândiți-vă, cămașa era elementul cel mai investit simbolic. Fata se legitima cu ea. Toată măestria ei, a tinerei fete care urma să se căsătorească în satul tradițional era ilustrată în această cămașă, acum cum, de pildă, cămașa de mire e iarăși un element pe care viitoarea mireasă trebuia să-l realizeze și să facă dovada întregii ei măiestrii. (…) Este important să păstrăm, este important să transmitem mai departe, sigur, cu ambiția de a face aceste lucruri corect și atunci este important să ne ducem către cei care sunt creatorii acestei tradiții”, a precizat Corina Bejinariu.
Cel mai așteptat moment al serii a fost, fără îndoială, întâlnirea cu Manuela Hărăbor, cea care, în urmă cu 30 de ani, juca rolul principal în filmul „Pădureanca”, o peliculă în care, așa cum susține chiar actrița, toată recuzita este reprezentată de port popular tradițional original, din zona Aradului.
„Toate straiele, toate cămeșile, toți ițarii, tot ce vedeți ca obiect de îmbrăcăminte, începând de la actorii principali și terminând cu ultimul figurant, sunt costume autentice. Am avut o pictoriță de costume care se afla la primul film și s-a ambiționat atât de tare încât a plecat în zona Aradului cu un an de zile înaintea filmărilor și a scotocit prin toate lăzile de zestre, prin toate satele, a vorbit cu toate babele din zona aceea și a adunat cămașă, batic cu batic, ițar cu ițar, a reparat niște cămăși. Toate costumele sunt autentice. Toate obiectele de recuzită sunt strânse de acolo. Nu e nimic adus de la Buftea, nu e nimic chinezesc, tot mobilierul e luat din zonă. Cred că amănuntul acesta a dat și greutate filmului. (…) De asta e important să păstrăm costumul popular, să-l protejăm, să-l îmbrăcăm, pentru că oamenii sunt ca zalele unui lanț. Generații de generații sunt legate între ele și-și trag seva de undeva din pământul românesc și cred că, în momentul în care pui o cămașă românescă pe tine, mai ales dacă e veche, iei din energia omului care a trăit acum 100 de ani, care a primit-o poate din bucata de pânză de la bunicul său”, a afirmat Manuela Hărăbor.
Evenimentul a fost organizat în parteneriat cu Municipiul Zalău — Centrul Național de Informare și Promovare Turistică, Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj, Casa Municipală de Cultură Zalău si ADI Sălaj Plus, cu sprijinul Muzeului Județean de Istorie și Artă, Colțul Românesc, Direcția Județeană pentru Cultură, Hoinar prin Sălaj, Muzeul de Pânze și Povești, Mândra Chic.
Ziua Universală a Iei este un eveniment internațional de celebrare a iei tradiționale românești, care a luat naștere pe rețeaua de socializare Facebook, unind iubitorii României din toate colțurile lumii.
Inițiată în ianuarie 2013 și coordonată de comunitatea online La Blouse Roumaine, Ziua Universală a Iei s-a sărbătorit pentru prima dată pe 24 iunie 2013, de Sânziene. În acești patru ani, Ziua Iei a devenit un adevărat eveniment global, fiind sărbătorită pe șase continente, în 55 de țări, 130 localități, peste 200 de evenimente, și a contribuit decisiv la repoziționarea iei și a culturii tradiționale românești după 27 de ani de la căderea comunismului.
Fundația Agapis este una dintre cele mai vechi organizații nonguvernamentale din Sălaj, care desfășoară, cu succes, nenumărate proiecte de educație și dezvoltare locală și națională.
securistii imbraca ii, mai SOAM?
In judetul Salaj nu exista IE. Primaria sa faca bine sa citeasca putina istorie a traditiei salajene inainte sa faca evenimente de genul asta care nu au radacini, nici macar urme de similaritati cu ceea ce reprezinta Salajul traditional.