„Pierdem un medic apreciat, un om moral, demn și bun”

Medicul Liviu Viorel Gârbea

18 martie 1948, Fizeș – 23 ianuarie 2022, Zalău

„Nu mai am timp, Tia! Nu mai este vreme!”, mi-a spus prietenul Liviu Gârbea, în urmă cu câteva zile, asigurându-mă că ne vom întâlni cât de curând pentru a lega cele trei cărți pe care dorea să le publice. Suntem profund întristați de vestea că doctorul Gârbea nu mai este printre noi, un om care a ars precum un vulcan. A ars mereu pentru alții, pentru credință, pentru valorile tradiționale. Statornicia în credință a moștenit-o de la mama lui, „călugărița”, cum i se spune în familie, „care, dacă vede o furnică, înconjoară casa ca să nu o calce”, dar și de la preotul Petru Bercea pe care medicul îl considera „o instituție”, un encicloped.  Liviu Gârbea era „sever și milităros, dar drept și bun”, precum bunicul din partea mamei, sfăt în biserică, descriere care-i aparține. Și-a iubit atât de mult rădăcinile, satul Fizeș în care a copilărit și pe care îl așază printre „cele mai curate iubiri”! Anul trecut, în vară, și-a îndeplinit unul dintre vise, după cum a mărturisit: „Mulțumesc Celui de Sus că mi-a dat șansa să mi se împlinească un gând și un vis”, și anume, a înnoit mormântul străbunicului său, Petru Codeus, preot greco-catolic timp de 56 de ani, monument funerar situat în curtea bisericii din Fizeș. Tot atunci, la Fizeș a lăsat câteva îndemnuri generației tinere: „Respectați-vă trecutul, neamurile, morții, eroii, căutați-le urmele și aduceți-i între noi, în acest sat! Pentru că ei au fost stâlpii satului, ai credinței, ai bisericii, indiferent de confesiune. Spunea Maniu: ˂Un popor, care nu-și respectă morții și nu le cultivă memoria, nu are nici trecut, nu are nici viitor˃. Respectați-i pe toți cei care au stat pavăză la credință indiferent de confesiune!”. Sunt îndemnuri cu valoare de testament, îndemnuri la comuniune și înfrățire pentru apărarea identității și credinței românești. Liviu Gârbea a învățat medicină de la profesorii școlii clujene vechi, precum profesorul Octavian Fodor, reculegându-se deseori la mormântul acestuia din Cimitirul Central din Cluj-Napoca. În anul 1974, a absolvit Facultatea de Medicină din Cluj și a obținut diploma de doctor-medic în specialitatea „Medicină generală” cu media 10. S-a dedicat meseriei cu dăruire. A lucrat ca medic stagiar la Dispensarul Sâg, alegând să se întoarcă acasă. „Niciodată n-am putut compara nimic cu iubirea pentru acest sat, mai ales când coboram dinspre Sâg în Fizeș”, spunea medicul într-un interviu în anul 2019. În perioada următoare, Liviu Gârbea a susținut examenul de rezidențiat, media mare permițându-i să opteze pentru un post în Zalău, specializarea balneo-fizioterapie. Apoi, a activat ca medic rezident la Clinica de Recuperare Cluj, medic specialist BFT recuperare la Spitalul Județean Zalău, medic rezident la Clinica Reumatologie Cluj, medic specialist și medic primar reumatolog la Spitalului Județean Zalău. În anul 1998, Liviu Gârbea a fost „întemeietorul” secției de reumatologie a Spitalului Județean Zalău, fiind cel care a înființat-o. Aici a muncit ca șef de secție până în anul 2013, când s-a pensionat la limita de vârstă. Experiența sa profesională a fost apreciată atât acasă cât și peste hotare. A lucrat pentru o scurtă perioadă de timp în clinici de specialitate din Olanda. A fost invitat pentru a lucra și colabora în domeniul medical în Franța, Belgia, Norvegia, Suedia, Danemarca și Olanda. În anul 1988, a fost premiat la Congresul Național de Reumatologie, organizat la București, iar, în anul 2014, a fost premiat de către IMS Medical Radar AB, Gothenburg, Suedia, în cadrul unui proiect de cercetare. Actualmente profesa ca medic primar reumatolog în cadrul Policlinicii private „Sf. Vineri” Zalău. Este membru al Societății Naționale de Reumatologie. În timpul studenției de la Cluj, la formarea sa intelectuală au contribuit mai ales frecventele participări la conferințele profesorilor Nicolae Mărgineanu, Constantin Daicoviciu, Ștefan Pascu. Opiniile sale interesante, dar și acide uneori au condus la cooptarea sa în subredacția revistei „Viața studențească”, alături de Octavian Știreanu, Cornel Nistorescu și Ion Cristoiu. De-a lungul anilor, a continuat să scrie eseuri, consemnări și opinii în publicațiile „Flacăra” „Evenimentul Zilei”, „Amfiteatru”, „Flori de crin”, „Vestitorul”, dar și în ziarele locale: „Magazin Sălăjean” și „Graiul Sălajului”.   În perioada regimului comunist, pentru vederile sale democratice a fost luat în vizor de către Securitate încă din anul 1969. Datorită convingerilor politice și religioase a fost hărțuit sistematic, doar intervenția unchiului său Teodor Gârbea, din Statele Unite, din partea ONU, au temperat acțiunile Securității. După anii 1990, Liviu Gârbea s-a implicat pe plan politic, devenind membru marcant al PNȚCD, carnetul său de membru purtând semnătura marelui om politic Corneliu Coposu. A fost președintele organizației municipale a PNȚCD Zalău, președinte interimar a organizației județene Sălaj a PNȚCD, membru în Consiliul Național PNȚCD, membru în Consiliul Național al Alianței Civice. Medicul Liviu Gârbea a fost „un ziditor al spiritului, al rugăciunii”, fiind fondatorul a două   biserici greco-catolice din Zalău și ctitor al mai multor biserici din Eparhia Greco-Catolică de Cluj-Gherla. În semn de respect, a fost distins cu Medalia Jubiliară a 150 de ani de la Întemeierea Eparhiei Greco-Catolice Cluj-Gherla și cu Crucea Eparhială pentru laici a Episcopiei Greco-Catolice de Oradea.

„Aș fi extrem de fericit, mai ales dacă, după un anume timp, când o să plecăm cu rândul de pe aici, să vină la crucile noastre nepoții și să zică: ˂˂Merită să-i punem o lumânare!˃˃”,  Liviu Viorel Gârbea,  Zalău, 2019.

Dumnezeu să-l odihnească în pace.

Tia Sîrca