Marin ŞTEFAN, profesor de educaţie fizică şi sport pensionar din Şimleu Silvaniei, împlineşte azi 70 de ani. Cine-i cunoaşte biografia, va accepta ideea că acesta ilustrează opinia potrivit căreia vechea zicală „omul sfinţeşte locul” poate fi interpretată şi invers, adică locul sfinţeşte omul. Profesorul septuagenar s-a născut în Oltenia (lângă Drăgăşani) şi a ajuns în urbea şimleuană ca profesor în anul 1963. Aici nu cunoaşte pe nimeni. Cum timiditatea nu-i de partea lui, iar dorinţele de afirmare şi de a-şi face simţită prezenţa le-a avut de când se ştie, oamenii şi locurile sălăjene l-au scos rapid din anonimat, l-au sfinţit, adică l-au respectat, ajutându-l să-şi ocupe locul cuvenit valorii sale umane şi profesionale.
Odată adoptat de şimleuani, se va aclimatiza neaşteptat de iute şi începe el să sfinţească oamenii şi locurile Ţării Silvaniei, nerămânând cu nimic dator nimănui. După şapte decenii de existenţă, profesorul Marin Ştefan se poate considera un om fericit, un om mulţumit, un om împlinit, un om realizat. Viaţa lui a avut un rost, un sens, un ţel. N-a risipit-o, deşi el, prin neastâmpărul ce-l defineşte, s-a risipit cu folos în nenumărate acţiuni de toate felurile. Prin căsătoria cu Elena (născută Balaş), de aceeaşi profesie cu el, şi-a întemeiat o familie. Au dat viaţă la două fete: Ştefania şi Liliana.
Ca profesor, Marin Ştefan a rămas fidel şcolii şimleuane, luându-şi toate gradele didactice şi fiind promovat în toate formele de organizare profesională din învăţământ, inclusiv la nivel judeţean şi naţional: membru al grupului de lucru pentru elaborarea programelor şcolare de educaţie fizică la clasele I-VIII, în cadrul Ministerului Educaţiei; membru al Consiliului Consultativ al profesorilor de educaţie fizică şi sport din cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Sălaj (ISJS); profesor metodist şi formator al ISJS, prin Casa Corpului Didactic Zalău; responsabil al Cercului pedagogic al profesorilor de educaţie fizică şi sport din Centrul Metodic Şimleu Silvaniei; preşedinte al Comisiei de Educaţie şi Cultură Olimpică a Academiei Olimpice Române – filiala Sălaj etc.etc.
Competenţele profesionale, aptitudinile organizatorice, dar mai ales rezultatele obţinute i-au fost şi-i sunt recunoscute. Stau mărturie distincţiile şi recompensele acordate. Voi enumera doar câteva dintre multele ce-i atestă bogatul palmares profesional şi extraprofesional: titlul „Profesor Evidenţiat”(1980); distincţia „Merite Deosebite în Activitatea Sportivă” (Consiliul Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport, 1980); distincţia „Cercurile Olimpice” (Academia Olimpică Română, 2002); distincţia „Meritul Sportiv Sălăjean” (Direcţia pentru Sport Sălaj, 2009); Placheta omagială „Respect pentru Şimleu” (Primăria Şimleu Silvaniei, 2013) „Diplomă Aniversară” (Asociaţia Jurnaliştilor Sălăjeni, 2014); „Diplomă de Onoare” ( Direcţia Judeţeană pentru Cultură Sălaj, 2015) etc.
Dascălul Marin Ştefan este posesorul Diplomei de Licenţă în Educaţie Fizică şi Sport, specialitatea Atletism. Pe lîngă activitatea de la catedră, a fost şi antrenor de atletism, arbitru republican de handbal, arbitru de: atletism, fotbal, orientare sportivă, şah, tenis de masă şi volei. În intervalul 1966-1967, a fost instructor sportiv în cadrul Consiliului Raional Şimleu al Uniunii de Cultură Fizică şi Sport (UCFS), iar din 1972 şi până în 1990 a avut funcţia de preşedinte al Consiliului Orăşenesc pentru Educaţie Fizică şi Sport Şimleu.
Nu mă hazardez să calific cât de mult au însemnat şi înseamnă aspectele profesionale consemnate în acest medalion aniversar pentru Marin Ştefan. În schimb, am îndrăzneala hazardului de a spune că pentru olteanul ardelenizat pasiunea pentru cuvântul scris este una de-a dreptul incurabilă. Luaţi-i toate gradele didactice, toate diplomele, distincţiile, dar nu-i luaţi bucuria de a scrie şi de a publica. Fără ea, viaţa personalităţii pluridimensionale a acestui om greu încadrabil într-o sintagmă obişnuită ar fi una golită de sens, de bucurii. Mai mult, fără ea viaţa lui s-ar rupe de viaţa adevărată din jurul său, iar existenţa lui ar considera-o drept una de prisos. Scriind, Marin Ştefan simte că trăieşte, simte că dă viaţă vieţii din jur.
Şi-a stimat şi onorat la parametri superiori statutul de profesor. Prin statutul de publicist dobândit în timp prin nenumăratele articole publicate simte că-şi prelungeşte în mod creator statutul de dascăl ce l-a consacrat. Cine nu-i cunoaşte profesia de bază şi-i citeşte paginile scrise, uşor îşi dă seama că ele aparţin unui om de la catedră. Prin ce? Prin mai multe aspecte. În primul rând, prin tot ce scrie Marin Ştefan are printre obiective şi pe acela de a educa / de a spune ceva în plus faţă de ce ştie cititorul. Scrisul său e unul bogat în informaţii de toate felurile. Întotdeauna îşi preludiază rândurile cu un motto deosebit de adecvat, unul ce te avertizează asupra ideii cardinale a textului ce urmează. Şi-n alegerea mottoului, dar şi în a citatelor cu care nu-i deloc zgârcit, publicistul dovedeşte un rafinat gust/simţ estetic.
Marin Ştefan scrie din plăcerea de a comunica. Interesul material lipseşte, întrucât el nu este remunerat pentru ceea ce publică. N-am competenţa de a cataloga cât har de ziarist are colegul despre care cu mare plăcere scriu aceste rânduri în semn de cinstire şi de preţuire adevărată, dar cu siguranţă pot afirma că are în temperamentul şi în mentalitatea sa multe dintre virtuţile pe care în timp le-am constatat la cei ce fac din presă o profesie: o curiozitate mereu trează, dinamismul care-l ajută să fie omniprezent, absenţa oricărei reţineri în a întreba pe un interlocutor, indiferent cine-i, lucruri îndeobşte păstrate în tăcere, importanţa acordată noului, neaşteptatului, promptitudinea transmiterii celor scise, convins fiind că presa, dacă nu-i sincronă cu evenimentele la zi, devine de prisos, n-o mai citeşte nimeni.
Personajul principal al acestor rânduri a publicat şi publică la nenumărate ziare şi reviste, printre care: Tribuna Învăţământului, Sportul, Năzuinţa, Revista Magazin, Graiul Sălajului, Flacăra lui Adrian Păunescu, Integrame-Magazin, Orizont Militar, Observatorul Militar, Magazin Sălăjean, Sportul Sălăjean, Sălăjeanul, Caiete Silvane, I.D.E.I., Şcoala Noastră, Gazeta, Pro Memoria 1940-1945, Gazeta de Duminică, Sălajul European, Gazeta Învăţătorilor, Ziarul Crişana şi Viaţa Vâlcii.
În multe privinţe autodidact, publicistul Marin Ştefan nu scrie doar despre profesia sa de bază – sportul. Dimpotrivă, lui nu-i scapă nimic important din ce se întâmplă în viaţa oraşului Şimleu Silvaniei, indiferent de domeniu. Scrie cu multă uşurinţă, având un stil clar, impecabil ortografic, uşor accesibil şi dens în informaţii, încât la finalul lecturii unui material pe care-l semnează, cititorul este edificat asupra problemei abordate, el nu rămâne în suspans.
Nu dispunem de o monografie actualizată a oraşului Şimleu Silvaniei. Cel ce se va încumeta s-o scrie, nu va putea sub nicio formă să eludeze tot ce-a scris în aceşti ani profesorul Marin Ştefan. Articolele sale alcătuiesc o imagine clară, bine documentată a vieţii autentice a oraşului nostru din ultimele decenii. Această imagine în cuvinte este una caleidoscopică. Chiar un simplu colaj al tuturor paginilor semnate de Marin Ştefan ne oferă o minicronică a vieţii oraşului de la poalele Măgurii, ele sunt o arhivă la zi despre o comunitate în care se mai întâmplă şi lucruri pe care memoria istoriei nu-i bine să nu le reţină în rafturile ei.
E mult? E puţin? Înainte de toate este ceva absolut necesar. Ele sunt pagini ce pot deveni istorie despre istoria ce s-a scris şi se va scrie sub ochii noştri prin faptele de zi cu zi ale şimleuanilor.
Dă-i, Doamne, puteri înzecite neobositului şi hărăzitului în ale condeiului Marin Ştefan pentru a rămâne încă mulţi ani în plenitudinea forţelor pentru a putea, prin scrisul său, să ne sincronizeze cu timpul în care trăim şi cu valorile ce-i dau acestuia perenitate.
La Mulţi Ani, Marine!
Prof. Octavian GUŢU,
C.N. „Simion Bărnuţiu” Şimleu Silvaniei
