Motto: „Puterea stă-n unire”. Gheorghe Asachi (1788-1869), poet, prozator și dramaturg român
Miercuri, 24 ianuarie 2018, s-au împlinit 159 de ani de la Unirea Principatelor Române, Moldova și Țara Românească. Cu sute și sute de ani în urmă, în inimile și în sufletele românilor a existat sentimentul de unire a acestora întru garantarea păstrării ființei noastre pe glia străbună din statele românești. În îndelungata și zbuciumata istorie a întregului spațiu românesc, idealul unirii a avut la bază unitatea de obârșie și de limbă, de cultură și de obiceiuri a românilor din aceste meleaguri mirifice. Pentru acest deziderat sacru, cel de identitate și de unitate națională, au luptat străbunii noștri, chiar cu sacrificiul lor suprem, indiferent de statutul social al acestora. Exemplele sunt multe și pe deplin grăitoare, dar amintesc pe voievozii și ctitorii de neam și de țară: Mircea cel Bătrân, Iancu de Hunedoara, Ștefan cel Mare, Constantin Brâncoveanu, fără al uita pe Mihai Viteazul – cel care a realizat prima unire politică a celor trei țări române: Țara Românească, Transilvania și Moldova (în anul 1600).
La 24 Ianuarie 1859, „Mica Unire”, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, prin „unire-n cuget și-n simțiri”, a dus la crearea statului modern român – prima etapă spre făurirea statului național unitar român.
În acest context, ca în multe locuri din țară, la Școala Gimnazială „Silvania” din Șimleu Silvaniei s-a celebrat Unirea Principatelor Române și în acest an. Așa s-a întâmplat și în cei 42 de ani (din totalul de 46) cât am fost dascăl al acestei prestigioase unități de învățământ românesc. De data aceasta, solemnitatea a avut loc, în devans, marți 23 ianuarie 2018, în pauza mare, cu participarea profesorilor și elevilor din clasele V-VIII. După intonarea Imnului de Stat al României, profesorul de istorie Silviu Junjan a scos în evidență importanța mărețului act istoric de la 24 Ianuarie 1859, spunând: „(…) Cinstim ziua de 24 Ianuarie, care va fi mâine și reprezintă Sărbătoarea Națiunii Române de realizare a Unirii Mici. La 1859 este ales, în condiții internaționale favorabile, ca expresie a dorinței românilor de a fi uniți, la Iași, în 5 ianuarie, Alexandru Ioan Cuza, ofițer cu gradul de colonel, iar apoi, peste două săptămâni, la 24 ianuarie, este ales tot Alexandru Ioan Cuza, la București. Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza în condițiile Europei de la 1859 reprezintă o dovadă de unitate, de înțelepciune și de independență a poporului român. (…) Domnia lui Cuza, care a durat șapte ani de zile, a însemnat o perioadă de modernizare a țării, deoarece Cuza, în primii doi ani de zile, a făcut unificarea deplină între Moldova și Țara Românească, prin unificarea armatei, prin unificarea sistemului de vamă, a administrației. Apoi, numeroase reforme, a secularizat pământul de la mănăstirile grecești, a împărțit pământ țăranilor, iar pentru națiune a făcut ceva foarte important prin reforma învățământului, acesta devine gratuit, primii patru ani, învățământul primar. A fost înființat CEC-ul, prima bancă de stat, care există și astăzi. De asemenea, Codul Penal, Codul Civil, Legea Administrației, Legea Armatei. Domnia colonelului Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al României Moderne, a fost o perioadă de pace și prosperitate. Rămâne, așadar, lecția pentru noi, că alegerea colonelului Alexandru Ioan Cuza, care a fost reprezentantul armatei – instituție de bază a românilor, a însemnat trecerea peste orice diferențe, a însemnat înțelepciune și unitate. De asemenea, folosesc acest prilej spre a vă reaminti că suntem în 2018 și sărbătorim, toți, în acest an, de-a lungul anului, 100 de ani de la realizarea unirii, când s-a format visul de aur al românilor, de a se făuri România Mare. (…) Toți avem datoria de suflet să păstrăm vie în memoria sufletului și în memoria minții realizările înaintașilor noștri, care n-au precupețit niciun efort spre a îndeplini cu înțelepciune, pașnic, visul de aur al românilor, de a avea o țară. Unitate înseamnă putere, putere înseamnă civilizație. Românii au fost un exemplu în Europa anului 1859, urmați, apoi, de italieni, urmați de nemți, care, și ei, și-au format statul lor național. (…)”.
În continuare, cei prezenți au cântat vestita poezie a lui Vasile Alecsandri, Hora Unirii, pe muzica compozitorului Alexandru Flechtenmacher, concomitent cu dansarea acesteia, în grupuri „ad-hoc”, adevărate și inegalabile hore românești, în care „și-au dat mână cu mână, în hora noastră, cea frățească”, elevi și dascăli ai școlii, împreună cu conducerea școlii (prof. Angela Maria Lipo – director și prof. Marioara Ghile – director adjunct), sub faldurile unduite ale Tricolorului Românesc!
Menționez faptul că, Silviu Junjan a expus, în două panouri din curtea școlii, câteva „materiale” cu privire la Unirea Principatelor Române.
Prin urmare, se impune, ca de fiecare dată, să celebrăm cum se cuvine „Mica Unire” de la 24 Ianuarie 1859, deschizătoarea de drum spre „Marea Unire” de la 1 Decembrie 1918, spre România Mare.
Trăiască ROMÂNIA!
Prof. Marin Ștefan
Cum de nu a fost present si Primarul ? Cine a gresit ?