La moartea lui Ando

Nu numai pentru mine plecarea discretă dintre noi, în vârful picioarelor, a marelui gazetar şi caricaturist Octavian Andronic, Ando cum îi spuneau cunoscuţii, este o mare pierdere. Sunt bulversat…

În prima zi a eliberării noastre de sub ceauşism, cu o mână de amici, a scos ziarul „Libertatea”, fosta „Informaţia Bucureştiului”. La Paris, „Liberation” şi-a schimbat pentru o zi numele, împrumutând cuvântul românesc „libertate”… Ando a fost unul dintre primii care a pus umărul la ecloziunea presei care se elibera de sub cenzură.

Tragic este că astăzi flagelul împotriva căruia au luptat jurnaliştii acum 30 de ani revine, se strecoară insidios, sub masca corectitudinii politice, de fapt, o autocenzură…

Primele mele desene, la întoarcerea în România, la Bucureşti de la New York, le-a publicat Ando pe pagina întâi a „Libertăţii”. Şi m-a onorat cu premiul acordat de ziarul pe care îl conducea.

Am pierdut un prieten, iar România a pierdut un mare artist al penelului, prin scris sau prin desen, un strănepot al lui Honore Daumier. A fost un om generos şi bun. Zâmbetul său cald îmi va lipsi…

Adio, dragă prietene!

Eugen Mihăescu

membru de onoare al Academiei Române

(C) www.bursa.ro