Vineri, 13 februarie 2015, se împlinesc 85 de ani de la naşterea sculptorului Victor GAGA – personalitate marcantă a culturii şi artei româneşti, un om cu un spirit luminos, pe cât de dinamic şi de entuziast, pe atât de generos. A fost un ilustru artist plastic, care şi-a valorificat talentul de necontestat, găsind o extraordinară licenţă pentru a crea simboluri definitorii pentru istoria, cultura şi arta românească. S-a născut la Periam (judeţul Timiş), la mijlocul lunii lui Făurar, în ziua a treisprezecea. A fost fiul lui Paul Gaga – participant, alături de alte trei persoane din satul Pria, comuna Cizer, la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918.
Victor Gaga are rude şi mulţi prieteni în oraşul Şimleu Silvaniei. Am avut privilegiul şi, de ce nu ?, bucuria, să-l cunosc, cu mulţi ani în urmă, prin intermediul regretatului prof.ing. Ioan Ghiran, când ne povestea unele episoade din viaţa sa, reliefând şi câteva „date” despre operele sale, sculpturile admirate în ţară şi în străinătate. De asemenea, cu ocazia activităţilor desfăşurate la „Zilele oraşului Şimleu Silvaniei”, din anul 2002 (4-6 octombrie), în biroul primarului de atunci, prof. Octavian Guţu, şi cu prof.dr. Ioan Ciocian din Zalău (foto- 2), am aflat mai multe elemente definitorii din existenţa sa, cele care i-au consolidat personalitatea, sub toate însuşirile acesteia, perceptându-l drept un om onest, un bun patriot şi un tip „prea direct”, cum îi plăcea să spună.
Victor Gaga a fost un copil precoce, îndemânatic şi priceput la toate. I-a plăcut viaţa la ţară, iubea animalele şi munca la câmp, mergând de la 12 ani la semănat şi la cosit, la Pria, împreună cu bunicul său, pe care-l respecta nespus. Îi plăcea să „meşteşugească” lemnul şi piatra, cioplindu-le şi dăltuindu-le în diferite forme, conform percepţiilor sale vizuale. A fost inspirat şi de Biserica din Pria, cioplită în lemn de Horea (vestitul conducător al răscoalei populare din anii 1784-1785, din Transilvania), în anul 1773, demontată şi dusă, apoi, la Muzeul Satului din Cluj-Napoca.
După moartea mamei sale, tatăl lui dorea ca Victor să ajungă „băiat de prăvălie”, la Ciucea, însă Irina (mama sa vitregă) a insistat să-l dea la liceu, să iasă „om cu carte”. Aşa a ajuns, pe urmă, la Cluj, unde a absolvit Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” (1950-1956), cu superlativul calificativ „magna cum laude”. În acest context, a fost propus profesor asistent la institut, dar a refuzat. Urmând sfatul unui coleg de breaslă, a ajuns la Timişoara, în anul 1956, deschizând un atelier de sculptură într-o sală a unei Şcoli de Construcţii. Doi ani mai târziu, s-a „văzut” profesor la Liceul de Artă Plastică din pitorescul oraş bănăţean, Timişoara (1958-1960), devenind, apoi, lector – sculptură şi anatomie artistică la Facultatea de Desen a Institutului Pedagogic din Timişoara (1960-1974) şi preşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici din România, filiala Timiş, în două rânduri: 1966-1970 şi 1978-1990.
A debutat, oficial, în arta sculpturii, la 24 de ani (1954), cu lucrarea „Lupta lui Ştefan cel Mare cu turcii la Podul Înalt”, aflată la Muzeul Militar Naţional din Bucureşti. Printre alte titluri ale operelor sale, se numără: Bustul lui Ilie Pintilie ( Iecea Mare – Timiş, 1962); Stâlpul casei (1965); Prietenie – compoziţie piatră (Stamora Moraviţa, 1968), Ana lui Manole (1969); Primul zbor (1969); Legenda lui Manole (1970); Statuia lui Eftimie Murgu (Lugoj, 1971); Icoana (1971); Ascensiune (1974); Ladă de zestre (1977); Pasărea soarelui (1978); Bufniţă (1981); Fântâna clepsidrei (1984); Elegie – piatră artificială (1968), Fântâna Martirilor (1991), Monumentul Eroilor Neamului (1996) şi Bustul lui Corneliu Coposu (2000) – toate patru în Timişoara; Portretul lui Horea – în relief (Şcoala Gimnazială „Horea” din Cizer, 1997) şi Bustul lui Lucian Blaga (Jibou, 2002). Numeroase opere au fost prezente la diferite saloane oficiale, expoziţii colective şi de grup, organizate în ţara noastră şi în străinătate, cum ar fi: Cluj-Napoca, Timişoara, Zalău, Şimleu Silvaniei, Bucureşti, Constanţa, Iaşi, Galaţi, Ploieşti, Reşiţa, Arad, Lugoj, Moscova ( 1957, premiat la Festivalul Internaţional al Tineretului), Polonia, Elveţia, Austria, Japonia, Ungaria, Germania şi Italia. O mare parte din lucrările lui se găsesc în diferite muzee din România, inclusiv în Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă din Zalău (sculpturi în lemn: Cocoşul, Ornicul dimineţii, Adolescentă, Statornicie III, Meşterul Manole etc.), dar şi în cele din străinătate (Germania, Polonia) sau în colecţii particulare, din: România, Anglia, Austria, Canada, Elveţia, Germania, Israel, Italia, Norvegia, Olanda şi Statele Unite ale Americii. De asemenea, a participat la multe tabere de creaţie artistică din ţară şi din străinătate.
Totuşi, cea mai reprezentativă operă a sa mi se pare a fi Monumentul de la Guruslău, comuna sălăjeană Hereclean, ridicat în cinstea victoriei lui Mihai Viteazul, din 3 august 1601, împotriva lui Sigismund Báthory – principele Transilvaniei. Această lucrare edificatoare, inaugurată la 21 octombrie 1976, se află pe lista monumentelor istorice ale României. Impresionanta construcţie, înaltă de 26 de metri, este realizată din beton armat şi travertin. Pictorul Victor Gaga a dăltuit în piatra soclului, cu desăvârşită măiestrie, scene din luptele lui Mihai Viteazul, iar deasupra a înălţat un falnic obelisc, format din trei lame paralele, care reprezintă cele trei ţări române, cu stemele caracteristice acestora.
Pentru profesia sa nobilă, săvârşită cu dăruire şi pasiune, pentru impresionanta sa operă artistică, sculptorul Victor Gaga a fost apreciat de toţi cei care l-au cunoscut sau au admirat lucrările sale, cele mai multe aflate în municipiul Timişoara. În plus, maestrului Victor Gaga i s-au acordat numeroase diplome, premii şi titluri, printre care: Meritul Cultural al României, clasa a V-a (1968); Laureat şi Medalia de Aur la Bienala Internaţională Dantesca, Ravena (1988, Italia); Marele Premiu al Salonului Naţional de Sculptură mică (Arad, 1996); Ordinul Naţional pentru Merit în grad de Ofiţer – pentru realizări artistice memorabile şi pentru promovarea culturii (1 Decembrie 2000, de Ziua Naţională a României); Cetăţean de Onoare al municipiului Zalău şi al comunelor Cizer şi Hereclean. De asemenea, o stradă din municipiul Timişoara poartă numele marelui sculptor, iar pe clădirea Uniunii Artiştilor Plastici, unde a avut atelierul, a fost amplasată placa comemorativă „sculptorul Victor Gaga”, cu înscrisurile aferente. Pe lângă acestea, prof.univ.dr.Negoiţă Lăptoiu – critic de artă (Cluj-Napoca), a editat albumul „Sculptorul Victor Gaga – portretist”, un catalog cuprinzător şi expresiv, evidenţiind personaliatea şi o parte din operele artistului, prin care acesta şi-a definit dragostea şi respectul faţă de oameni, faţă de istoria noastră şi faţă de etosul popular românesc. Pe deasupra, doamna Doina Cociş – director al Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniul Sălaj, a propus, ca pe lista monumentelor istorice din România, să fie inclusă şi casa părintească a sculptorului Victor Gaga din satul Pria, pentru a deveni, astfel, o „casă memorială”, spre cinstea cetăţenilor din Pria şi a tuturor sălăjenilor.
Din păcate, maestrul Victor Gaga ne-a părăsit prea devreme, în urmă cu 12 ani, lăsând un gol în inimile noastre şi în arta românească. Rândurile de faţă se constituie într-un omagiu adus renumitului sculptor, cel care se considera a fi un „veritabil ardelean”, în semn de recunoaştere şi de apreciere, pentru întreaga sa operă artistică. A fost, fără tăgadă, un nume de rezonanţă naţională în sculptura românească, cu lucrări executate într-un stil, pe cât de original, pe atât de modern, drept care se cuvine să-i aducem respectul meritat şi să-i păstrăm, mereu, frumoasele amintiri.
Prof. Marin ŞTEFAN
Întradevăr, a fost un mare sculptor. Din păcate, nici în ziua de azi, nu s-a aflat cine a profanat Monumentul de la Guruslău şi a şters nişte cuvinte din mesajul de pe monument. Chiar dacă erau cuvintele Nicolae Ceauşescu, nemernicul care a profanat mormântul trebuie prins şi strâns de coaie !