La sfârșitul lunii lui Gerar 2024, când domnul redactor Alexandru Benea mi-a trimis nr. 79-80/2023 al revistei „PRO MEMORIA 1940-1945”, am aflat cu tristețe de plecarea dintre noi a distinsului prof. univ. dr. ing. Barbu I. BĂLAN (1936-2023), după o grea suferință! Domnia sa a fost președinte executiv al Federației Naționale a Românilor Persecutați Etnic (FNRPE) „Pro Memoria 1940-1945”, inițiatorul redactării și tipăririi revistei amintite, precum și director onorific și redactor coordonator al acesteia, cu sediul în Cluj-Napoca. L-am cunoscut în urmă cu peste 15 ani, când mi-a publicat articolul „Amintiri triste și obsedante”, în nr. 4 (23), din decembrie 2009. Propunându-mă membru al Colectivului de redacție, am scris despre realizările și atributele FNRPE, articole comemorative și portrete-document cu mărturii despre cele întâmplate românilor persecutați și refugiați sau de altă natură, publicate în această prestigioasă revistă. Iar respectându-ne reciproc, am devenit prieteni!
În acest context, am fost invitat de către domnul Barbu I. Bălan la diferite activități ale federației, despre care am scris, am făcut fotografii și DVD-uri, printre care: Sesiunea științifică „Istoria și Sociologia Refugiului Românesc (Complexul Muzeal „Andrei Bojor” al Refugiaților din Mureșenii de Câmpie, comuna Palatca, județul Cluj, 30 august 2014), când am prezentat lucrarea mea „Mircea Pîrvu – din refugiu în închisorile comuniste”; Comemorarea Martirilor (Treznea, 9 septembrie 2014 și Ip, 14 septembrie 2017); Ceremonia de pomenire și înmormântare a prof. univ. dr. Ioan Pușcaș – vicepreședinte al FRNPE (Treznea, 6 aprilie 2015); Conferința a II-a a FNRPE (Cluj-Napoca, 30 august 2016); Inaugurarea Monumentului „Iuliu Maniu – făuritor de țară” (Șimleu Silvaniei, 5 februarie 2017); Comemorarea dr. Ioan Pușcaș (Biserica Ortodoxă din Treznea și Centrul Național de Informare și Promovare Turistică din Șimleu Silvaniei, 9 iulie 2017); Sesiunea științifică „Istoria și Sociologia Refugiului Românesc” (Muzeul Național al Refugiaților din Mureșenii de Câmpie, 31 august 2017). Menționez faptul că, Biroul Executiv al FNRPE, sub semnătura domnului președinte Barbu I. Bălan, a conferit fiecărui delegat și invitat la Conferința din 30 august 2016 o DIPLOMĂ ANIVERSARĂ „cu ocazia împlinirii a 10 ani de activitate (2006-2016) a FNRPE, mulțumindu-le pentru sprijinul acordat în această activitate”. Printre aceștia m-am aflat și eu… O parte din aceste activități și articolele scrise de către mine despre persoanele care au avut de suferit între anii 1940-1945 se vor găsi în cartea mea „Izgonirea”.
În toată această perioadă, am avut multe întâlniri și discuții la telefon cu domnul Barbu I. Bălan, iar acestea ne-au adâncit și întărit prietenia. Mai ales, după ce mi-a oferit cartea sa „RĂSFOIND PRINTRE AMINTIRI” (la 80 de ani). Așa am reușit să-l cunosc mai bine pe Maestru, un remarcabil profesor și iscusit fondator de federație și revistă, militând permanent pentru apărarea drepturilor și demnității persoanelor refugiate din Transilvania de Nord-Vest, cedată vremelnic Ungariei horthyste.
Îl voi păstra întodeauna în amintire pentru profesionalismul și consecvența de a rămâne fidel principiilor fundamentale ale umanității. A fost dascălul și omul care a știut să asculte, să dea un sfat bun și să-și privească semenii în mod egal. Iar prin faptele sale, a fost un mare patriot și un simbol al omeniei, transformându-și numele în renume… Ca atare, l-am apreciat mult, fiindu-i recunoscător că l-am cunoscut! Pentru publicarea articolelor mele și sprijinul ce mi l-a dat pentru popularizarea revistei „Pro Memoria 1940-1945”, cu tot respectul cuvenit, îi mulțumesc mult!
În plus, în memoria sa am compus acest rondel: „Federația a fost a doua lui viață, / Ingineria fiind prima… / Și-a pus în facultate mintea și inima, / Fiind întotdeauna în față. // Prin funcțiile ce le-a avut / Și-a câștigat toată stima, / Având realizări de om priceput! / Ingineria a fost prima… // Revista-i o publicație măreață, / Arătând ale românilor îndurări. / De la persecutări și refugieri la expulzări, / Cărora cu greu le-au făcut față. / Federația a fost a doua lui viață!”.
Exprimându-mi regretul nemărginit pentru trecerea în neființă a domnului Barbu I. Bălan, transmit condoleanțe familiei îndurerate de această mare pierdere! Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace!
prof. Marin ȘTEFAN – UZPR,
Publicist, Șimleu Silvaniei
[…] La sfârșitul lunii lui Gerar 2024, când domnul redactor Alexandru Benea mi-a trimis nr. 79-80/2023 al revistei „PRO MEMORIA 1940-1945”, am aflat cu tristețe de plecarea dintre noi a distinsului prof. univ. dr. ing. Barbu I. BĂLAN (1936-2023), după o grea suferință! Domnia sa a fost președinte executiv al Federației Naționale a Românilor Persecutați Etnic (FNRPE) „Pro Memoria 1940-1945”, inițiatorul redactării și tipăririi revistei amintite, precum și director onorific și redactor coordonator al acesteia, cu sediul în Cluj-Napoca. L-am cunoscut în urmă cu peste 15 ani, când mi-a publicat articolul… Citeste mai mult […]
D le prof. * trecerea în neființă * cum o explicați?
Pentru domnul Sălajan, 5 februarie 2024 at 20:40. Bună seara! Am folosit cuvântul „neființă” în contextul absenței, al lipsei din Cluj-Napoca a domnului Barbu I. Bălan. Adică faptul de a nu mai exista, de a nu mai fi acolo. Drept o inexistență, o stare a ceea ce nu există. Puteam să aleg și dintre alte cuvinte de aceeași natură, care să exprime trecerea, plecarea sa din Cetate sus, în Cer. Iar „trecerea în neființă” a fost și este folosită în asemenea situații nefericite, atât verbal, cât și în scris. Mâine este o nouă zi. S-auzim de bine, în liniște și pace! Doamne-ajută! Marin ȘTEFAN