Daniel Săuca
Se spune că cei care mor în Săptămâna Luminată se duc direct în rai, fără alte halte premergătoare. Poate și Marcel Mureșan e acum în această postură, cine știe, probabil și de responsabil cu momentele vesele prin casele de cultură de „dincolo”, bănuind că simțul umorului nu e doar un atribut uman. Oricum, s-a dus din viața pământească și „Finul”, profesor de fizică la Jibou, la Surduc, la Sâg, la Cristolț, colaborator al Casei de Cultură din Jibou, al Ansamblului folcloric „Meseșul” și al Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj (CCAJS), al Ansamblului „Someșul” din Jibou, prezent, ani la rând, în emisiuni diverse (dintre cele mai cunoscute, „Vine Vaida pe la voi”), multe, multe spectacole, festivaluri. În ultimii ani, am ajuns cu „Nănașii” și „Meseșul” în multe sate sălăjene. Marcel Mureșan, prin prezența lui tonică, prin felul lui aparte de a povesti și de a înveseli, reușea să (ne) binedispună, să demonstreze, în fapt, că umorul de calitate poate fi tămăduitor. Era, destul de probabil, și în viața personală ca pe scenă. Prin dispariția lui, Sălajul cultural (și așa nu foarte bogat) pierde un reprezentant important. Colegii de la Ansamblul „Meseșul” și CCAJS sunt alături de familia îndoliată. Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Dumnezeu sa-l ierte pe Marcel Muresan, acest om minunat!
Nu prea este inspirat d-l Daniel Sauca, autorul articolului. Poate de aceea nu sunt comentarii.