S-a născut în 28 noiembrie 1940, în ținutul Hotinului, la Stănilești, regiunea Cernăuți, tatăl Grigore – cadru sanitar cu pregătire medie, mama, Agrafia – casnică. În primăvara anului 1944, părinții săi împreună cu cei șapte copii au luat drumul pribegiei, părăsind cu durere în suflet totul, sat, casă, rude, prieteni, avere, renunțând la „perspectivele luminoase” ale sovietelor care s-au cuibărit în casa lor. Drumul refugiului, un adevărat periplu, a fost anevoios, greu și primejdios pe itinerarul Stănilești-Cernăuți-Suceava-Iași-Galați-București-Turnu Severin-Orșova-Lugoj-Buciumi Sălaj. În primăvara anului 1946, familia DINISTREANU se stabilește în Unguraș, din 1947 Românași. Între anii 1947-1954 urmează cursurile Școlii generale de 7 ani din Românași, iar între 1954-1959, Seminarul Teologic din Cluj. Între 1959-1961, urmează cursurile Institutului Teologic din Sibiu. Dorind să urmeze o altă facultate, s-a retras în anul IV, după care a intrat în câmpul muncii pentru a putea da examene de diferență la liceu. Între anii 1961-1963, susține examene de diferență pentru clasele a VIII-a, a IX-a și a X-a la Liceul „Emanoil Gojdu” din Oradea, unde termină și clasa a XI-a la seral. În 1963 și-a luat Bacalaureatul. În perioada 1964-1969, frecventează la zi cursurile Facultății de Litere a Universității Babeș-Bolyai din Cluj Napoca, coleg cu Ana Blandiana, după care parcurge o vastă și eficientă activitate didactică. Între anii 1969-1972, profesor de Limba româna și Latină la Liceul Teoretic „Ion Agârbiceanu” din Jibou. În anul 1972 urmează cursurile Școlii de ofițeri în rezervă de la Radna-Lipova, județul Arad. Între anii 1973-1977, profesor la Școala generală Almaș, iar între anii 1977-2001, profesor la Liceul de Chimie din Zalău. În anul 1979 se căsătorește cu Doinița Drulea din Ulciug, și ea profesoară de limba română, cu care are doi copii – Dan, născut în 1980, profesor doctor, directorul Scolii din Hereclean; Ioana, născută în 1982, informatician cu slujba la Bruxelles. Cei doi copii i-au fericit cu trei nepoți: Eduard, Ariana și Vlad. Între anii 2001-2009, profesor la Colegiul Tehnic API Zalău. Ca profesor a trecut cu note mari toate gradele didactice, a fost șef de catedră, conducător de cerc pedagogic pentru profesorii din licee, metodist al Inspectoratului Școlar Județean Sălaj, secretarul Societății de Științe Filologice- Filiala Sălaj, timp de peste 20 de ani. Pentru merite deosebite în învățământ a primit Diploma de excelență pentru întreaga activitate, fiind clasat pe locul 5 din 150 candidați. Împreună cu profesorul Gheorghe Pop din Zalău, a publicat lucrarea „Noi nu am fost despărțiți niciodată”. După pensionare a mai activat la Liceul de Artă „Ioan Sima” din Zalău, Liceul Pedagogic „Gheorghe Șincai” din Zalău și la Școlile Gimnaziale Jebuc- Almaș, Iaz- Plopiș. A fost dascăl valoros și om de omenie cu alese calități: inteligență, hărnicie, bunătate și dăruire, respectat și stimat de elevi, colegi și părinții. În 15 iunie 2014, la Biserica „Sfântul Ștefan” din Zalău, în prezența protopopului Ștefan Lucaciu, a susținut un recital de poezie cu ocazia comemorării a 125 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu. S-a stins din viață în 26 ianuarie 2024, la ora 22. Dumnezeu să-l odihnească în pace.
I. D. V.
[…] S-a născut în 28 noiembrie 1940, în ținutul Hotinului, la Stănilești, regiunea Cernăuți, tatăl Grigore – cadru sanitar cu pregătire medie, mama, Agrafia – casnică. În primăvara anului 1944, părinții săi împreună cu cei șapte copii au luat drumul pribegiei, părăsind cu durere în suflet totul, sat, casă, rude, prieteni, avere, renunțând la „perspectivele luminoase” ale sovietelor care s-au cuibărit în casa lor. Drumul refugiului, un adevărat periplu, a fost anevoios, greu și primejdios pe itinerarul Stănilești-Cernăuți-Suceava-Iași-Galați-București-Turnu Severin-Orșova-Lugoj-Buciumi Sălaj. În primăvara anului 1946, familia DINISTREANU se stabilește în Unguraș, din… Citeste mai mult […]
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Sincere condoleante familiei!