Anul trecut, spre seara ultimei zile a lunii lui Brumărel (duminică, 31 octombrie 2021), am rămas perplex, aflând de moartea lui Doru Dinu Glăvan! O veste rea, chiar, foarte rea. Păcat!… A plecat prea devreme, chiar în grabă și, poate, nemeritat, sus în Cer, la viața veșnică, în dreapta Domnului! A dus o viață închinată gazetăriei, luptând, cu „cuvântul” cuvintelor, pentru renașterea condiției de gazetar, dezvoltând și consolidând dreptul la o identitate corectă și adevărată a jurnalistului român, în „registrul” gazetăresc al marelui și inegalabilului Mihai Eminescu!
Am regretat, regret și voi regreta absența președintelui Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR) – personalitate marcantă a presei românești, cel care a fost ales de trei ori președinte al Uniunii. A celui care, în urma unei activități organizatorice foarte bune, a reușit să obțină pentru aceasta statutul de „Uniune de creație de utilitate publică”! Adică dreptul ziariștilor de a fi considerați creatori, precum: scriitorii, actorii, muzicienii, artiștii plastici, arhitecții. În acest context, a avut o contribuție importantă la revizuirea, consolidarea și aprobarea noului Statul al UZPR.
L-am cunoscut bine pe Doru Dinu Glăvan, respectându-ne reciproc. Din perioada în care, amândoi, eram corespondenți la ziarele „Sportul Popular” și „Sportul”. De asemenea, îl ascultam cu plăcere și admirație în timpul reportajelor sale sportive la Radio București. Apoi, în ultimii ani, cu prilejul organizării și desfășurării Galelor Premiilor UZPR. I-am urmărit, în presă, prezențele la filialele uniunii din țară și diaspora, unde, în timpul vizitelor de lucru, a îndemnat jurnaliștii la o activitate profesională judicioasă, sub deviza: „Împreună scriem istoria clipei/clipelor!”, întrucât „nu există meserie mai frumoasă decât jurnalismul” (Gabriel Garcia Márquez). La filiala UZPR din Cluj-Napoca, în august 2018, am fost și eu împreună cu domnia sa. A fost oaspete de seamă al Județului Sălaj și al orașului Șimleu Silvaniei, în anul 2018, participând și vorbind la ședința Consiliului Local, în care eu am fost declarat „Cetățean de Onoare” al urbei de la poalele Măgurii Țării Silvaniei. Cu acest prilej, am vizitat amândoi, printre altele: Monumentul de la Guruslău (la 12 km de municipiul Zalău), realizat de către sculptorul sălăjean Victor Gaga în cinstea victoriei lui Mihai Viteazul, din 3 august 1601, asupra lui Sigismund Báthory – principe al Transilvaniei; Casa Memorială „Simion Bărnuțiu” din localitatea Bocșa, cea a marelui gânditor, istoric și filozof sălăjean – fruntaș al Revoluției de la 1848-1849 din Transilvania; Casa Memorială „Iuliu Maniu” de la Bădăcin, declarată monument istoric (în anul 1991), acum restaurată întru cinstirea marelui patriot, făuritor de țară și prim-ministru al României, în trei rânduri; Muzeul Memorial al Holocaustului din Transilvania de Nord; Stațiunea Balneoclimaterică „Băile Boghiș”. În plus, l-am ascultat îndeaproape, la București, în cadrul desfășurării Adunărilor Generale ale UZPR, precum și la celebrarea Centenarului Uniunii, sub genericul de mare rezonanță istorică „Ziaristul român – promotor al Marii Uniri. Sărbătorirea a 100 de ani de jurnalism profesionist în România (1919 – 2019)”, fiind entuziasmat de discursurile și intervențiile sale pertinente.
A condus Uniunea conform prerogativelor legale și uzanțelor îngăduite de statutul Uniunii. În orice împrejurare, a dovedit atașament pentru un jurnalism modern, fiind un bun și apropiat prieten al colegilor de breaslă. Fizic, Doru Dinu Glăvan nu mai este printre noi, dar supraviețuiește prin aura sa, una înrâurită de modul de exercitare a funcției de președinte al UZPR, precum și de aleasa lui statură spirituală. De fiecare dată când l-am întâlnit, a fost, pe cât de prietenos și generos, pe-atât de modest cu mine și cu fiecare dintre interlocutorii săi. A fost un bun patriot, un om de cuvânt și pentru cuvânt, luptând pentru promovarea culturii și spiritualității neamului românesc. În timpul activității din mandatele sale de președinte al Uniunii și nu numai, s-a conturat și definitivat personalitatea lui, fiind – pe drept cuvânt – un simbol al OMENIEI!
Îi mulțumesc mult, mult de tot, pentru că m-a primit în marea și valoroasa familie a jurnaliștilor profesioniști! Și, de ce nu?, pentru că m-a onorat cu distincția „Credință și loialitate”, în urmă cu trei ani, pentru activitatea mea publicistică de peste 50 de ani! Am scris despre domnia sa în presa locală și națională, în cartea mea „Amintiri din zodia Berbecului” (publicistică, 2021) și va fi „prezent” în cartea „Căutătorul de cuvinte”.
Nu îl voi uita niciodată, îl voi omagia cum se cuvine, purtându-i în sufletul meu aleasă prețuire! Pentru tot ceea ce a făcut, Doru Dinu Glăvan a fost și rămâne vrednic de toată lauda!
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Prof. Marin ȘTEFAN / UZPR
.
