Femeia din rulotă, copilul dintre dealuri și jandarmii sălăjeni

Este palid și ochii îi sunt ațintiți spre mașina pe care a văzut-o doar în cărțile colorate sau la televizor. E prea mic să meargă la școală și a devenit temător când cei doi jandarmi s-au apropiat. Într-o clipă, palmele copilului s-au umplut cu bomboanele pe care i le-a oferit George, plutonierul adjutant care a condus mașina de teren a Jandarmeriei până în vârf de deal. La mama băiețelului a ajuns și un pachețel cu mâncare. Un pachețel a primit și sălăjeanca pentru care o rulotă a devenit casă, dar și alți sălăjeni. Așa au sărbătorit jandarmii din Sălaj ziua lor, Ziua Jandarmeriei Române, eveniment marcat an de an în data de 3 aprilie.

Totul a început cu săptămâni în urmă. Inspectorul-șef al Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Sălaj, colonelul Adrian Cigăran, s-a gândit că cel mai frumos mod de a sărbători Ziua Jandarmeriei Române este printr-o acțiune de voluntariat. În județ sunt mulți oameni care au nevoie de ajutor în adevăratul sens al cuvântului, persoane pentru care o vorbă bună și o masă caldă valorează mult, foarte mult. Ideea a fost prezentată, iar în misiune s-au înscris aproape toți jandarmii sălăjeni, în măsura posibilităților și fără să fie obligați de cineva. Aproape 200 de pachete cu mâncare caldă, toate realizate în condiții sanitare prevăzute de lege, intrau luni dimineața pe poarta Inspectoratului. Destinatarii au fost identificați, iar misiunea urma să înceapă cu distribuirea pachetelor la persoane din Zalău, Șimleu Silvaniei, Jibou, la Fetindia, în Meseșenii de Jos și în alte localități. Părintele Adrian Crăciunaș, preot în Fetindia, a fost cel care a rostit o rugăciune la început de drum, un drum al binefacerii. Preotul le-a mulțumit jandarmilor pentru implicare, pentru gest. Pachetele au fost încărcate în mașini, iar echipele au pornit la drum. Eu am ales calea spre Muncel, un sat din comuna Cristolț. Am urcat în mașina de teren a Jandarmeriei alături de plutonierul adjutant George Conache și de maiorul Marius Mesaroș, purtătorul de cuvânt al Jandarmeriei Sălaj. A, era să uit, colonelul Cristian Bolfă – prim-adjunct al inspectorului-şef, dar și locotenent-colonelul Dan Oros – adjunct al inspectorului-șef, au fost coordonatorii direcți ai misiunii. Eram nerăbdător. N-am mai fost în Muncel, satul dintre dealuri, o localitate situată într-o zonă cu peisaje superbe, cu oameni bătrâni și harnici. Pe drum am povestit despre cărți, despre lumea asta. A venit o ploaie măruntă, iar Dacia Duster în care ne aflam a oprit în fața bisericii din Brâglez pentru a-l lua pe preotul Florin Pop, părintele-paroh. Am ieșit de pe drumul principal și am început să urcăm.

Ploaia măruntă și mâinile muncite

Nu cred că am parcurs un kilometru și am oprit iar. Eram lângă o casă simplă, un loc cu oameni buni, harnici, dar cu greutăți. Sunt mulți sălăjeni care nu se plâng, care nu cer, nu imploră, tac, își șterg sudoarea de pe frunte și muncesc, caută să reușească. George și Marius au luat pachetele cu mâncare, au salutat și le-au dat femeii care ieșise să ne întâmpine. Preotul a fost acolo, a mulțumit, am salutat cu toții, le-am urat oamenilor sănătate și ne-am continuat drumul. Credeam că drumul este rău, dar m-am înșelat. Șoseaua este îngustă și are asfalt în stare bună, se poate circula în voie. Am început să urcăm printre dealuri, iar urcarea a devenit anevoioasă. Dacia Duster și-a făcut cu brio datoria, știa mașina ce știa. O altă casă, alți bătrâni. Pachete cu mâncare au ajuns la oameni gârboviți, poate triști, mult prea bolnavi. Ploaia s-a întețit și am poposit la capătul unei ulițe. Ne-am oprit în vârf de deal. Ce priveliște, Doamne! Se vedea până departe, era frig, umezeală, dar simțeam ceva plăcut. George a întors mașina, am urcat și am pornit spre femeia trecută de 80 de ani care locuiește într-o rulotă.

„Pă râpă”

Șoferul oprește în fața unei gospodării ce pare tristă. Casa este veche, mult prea veche și stă să se dărâme sub propria-i greutate. Sunt pereți din pământ. În dreapta curții, lângă gard, o rulotă pare încremenită. Cândva a fost folosită în vacanță, acolo s-a dormit, a fost distracție, relaxare, dar acum e casă, e adăpost pentru o femeie trecută de 80 de ani. Nu are copii, nici soț, e bolnavă, boala a lăsat-o fără un picior. Noroc cu niște rude mai tinere. I-au adus bietei femei o rulotă. A intrat părintele, au intrat și jandarmii, am urcat și eu. În interior e cald, e o sobă cu lemne, iar femeia stă în pat. Îi dau lacrimile, vrea să ne spună povestea vieții sale. Suntem și noi încremeniți. Părintele îi vorbește, se cunosc. Jandarmii îi oferă mâncare și ceva dulciuri. Femeia își ridică ochii, își șterge lacrimile și le mulțumește. Îi urăm sănătate, ne dăm mâna și ieșim.

Parcă plouă și mai tare. Urcăm în mașină, jandarmii mai au de dus pachete. Lăsăm din nou asfaltul pentru a urca în vârf de deal. E o ultimă oprire. Urcăm mult, în dreapta noastră e o prăpastie destul de mare. În câteva minute suntem în vârf, parcă pe acoperișul lumii. Natura pare să revină la viață, vedem oi, pomi înfloriți și terenuri proaspăt arate. Preotul ne spune că acolo a murit un om. L-a strivit tractorul. A fost o tragedie. Trecem pe lângă un tractor vechi și ponosit. Cine știe, poate acela este tractorul care a curmat o viață. Mașina e mașină, n-are sentimente, ea primește doar comenzi. Ajungem la o altă casă. Un bărbat și o femeie se apropie, iar jandarmii le oferă câte un pachet cu mâncare. Cei doi le mulțumesc. Se apropie și un copil. E palid, dar curios. Vede mașina, se prinde de mâna mamei, e rușinos.

E atent la cei doi jandarmi, le analizează uniformele, se uită la mașină. George simte ceva, se întoarce cu punga de bomboane, se apropie de copil, îl salută și îi oferă dulciuri. Gata, bariera a fost ridicată, copilul zâmbește, e fericit. Se ridică și ceața, ploaia s-a oprit, copilul are bomboane, iar fața lui se scaldă sub cerul acoperit de nori. E fericită și femeia din rulotă, cineva a venit la ea, a vizitat-o, s-a interesat de ea. Sunt bucuroși și alții, jandarmii i-au vizitat, au dus cu ei mâncare, le-au dus și o vorbă bună. A fost ziua lor, ziua jandarmilor, iar băieții au sărbătorit făcându-le altora cadou un strop de bucurie, poate o rază de speranță. La mulți ani, Jandarmeriei Române!