Centenarul Încoronării Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria

Motto: „Monarhia este un sistem de guvernământ în care puterea este exercitată pentru binele tuturor”. ARISTOTEL din Stagira (384-322 î. Hr.), filozof grec

În 15 octombrie 2022, s-au împlinit 100 de ani de la Încoronarea Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria. După Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, Regele Ferdinand I a primit în mod oficial stăpânirea noilor teritorii. Ceremonia Încoronării a avut loc în 15 octombrie 1922, la Catedrala Încoronării din Alba Iulia, construită la propunerea lui Nicolae Iorga, fiind importantul moment în care s-a desăvârșit făurirea ROMÂNIEI MARI.
De ceremonialul propriu-zis al încoronării s-a ocupat mitropolitul primat Miron Cristea, care și-a dorit ca Alba Iulia să fie martora unei ceremonii fastuoase, în care biserica și clerul să joace un rol foarte important. Regele s-a opus și a impus să fie încoronat cu coroana unchiului său, Regele Carol I, cea de la încoronarea acestuia în anul 1881, confecționată din oțelul unui tun turcesc, capturat în timpul Războiului de Independență. Acesteia i s-au montat pietre prețioase, care simbolizează Basarabia, Bucovina și Transilvania. Coroana Reginei Maria a fost făcută la Paris, din aur transilvănean, în stil bizantin, cu motive vegetale, după modelul coroanei Despinei-Milița, soția lui Neagoe Basarab – domnitor al Țării Românești. Mantia regelui comandată în străinătate, este o piesă unicat din țesătură de mătase roșu regal, după modelul costumului de gală al domnitorilor români din Evul Mediu, iar cea a reginei, de culoare roșie, a fost făcută în România.
Duminică, 15 octombrie 1922, la ceremonie, pe o ploaie măruntă, au asistat mii de oameni. Printre aceștia s-au aflat: Ionel I. C. Brătianu – președintele Consiliului de Miniștri, membrii Guvernului, președinții celor două camere ale Parlamentului (Mihail Pherekyde – Senat și Mihail Orleanu – Deputati), o Gardă de Onoare și 40 de demnitari străini, printre care era și viitorul Rege George al VI-lea al Marii Britanii. Serviciul religios a fost celebrat de către Mitropolitul Ardealului, Nicolae Bălan, iar mitropolitul primat Miron Cristea a oficiat Tedeumul. După sfințirea însemnelor regale (coroanele și buzduganul regelui), Ferdinand, urmând exemplul împăratului francez Napoleon I Bonaparte, s-a încoronat singur (!), așezând, apoi, coroana și pe fruntea Mariei. În continuare, Regele Ferdinand I a rostit o proclamație: „Pun pe capul meu, într-o această veche Cetate a Daciei Romane, coroana de oțel de la Plevna, pe care noi și glorioasele lupte am făcut-o pe veci Coroana României Mari. Mă închin cu evlavie memoriei celor care în toate vremurile și pretutindeni, prin credința lor, prin munca și jertfa lor, au asigurat unitatea națională și salut cu dragoste pe cei care au proclamat-o într-un glas de simțire de la Tisa, până la Nistru și până la Mare”.
A urmat banchetul regal: în Sala Unirii au fost – Suveranii, Familia Regală, Guvernul, diplomații străini și 300 de invitați; în sala Teatrului (actuala Casă de Cultură a Studenților din Alba Iulia) s-au aflat parlamentarii și ziariștii; pe platoul din fața Catedralei Încoronării au fost prezenți în jur de 20.000 de persoane.
Ceremonia s-a încheiat cu Parada Militară.
Succint, așa s-a desfășurat încoronarea Regelui Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen (1865-1927), numit și Întregitorul, și Ferdinand cel Loial, drept rege al ROMÂNIEI MARI, precum și a Reginei Maria (Marie Alexandra Victoria de Saxa Coburg și Gotha, 1875-1938), care a avut o contribuție mare la România Întregită.
Prof. Marin ȘTEFAN / UZPR