A fost condamnat sălăjeanul care și-a aruncat soția de la etaj

Potrivit clujust.ro, judecătorii Curții de Apel Cluj l-au condamnat definitiv la 20 de ani de închisoare pe bărbatul de 46 de ani, din Zalău, care și-a bătut soția și a aruncat-o de la etajul 3. Cei doi soți se aflau la Zalău într-un apartament închiriat, ei fiind în seara crimei la un botez. Ambulanța a sosit în scurt timp la fața locului, dar nu s-a putut resuscita victima.

Iată motivarea Curții de Apel: „Curtea va reţine că anterior căderii, victima a fost agresată de către inculpat, prin aplicarea mai multor lovituri cu pumnul în zona feţei, iar în condiţiile în care victima se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, cu o alcoolemie 1,91 g/l, aceasta a fost pusă într-o stare în care nu a mai reuşit să ceară ajutor ori să se apere, împrejurare care rezultă din declaraţia martorei ######## ##### care a precizat că în momentul în care a ajuns la uşa apartamentului nu se mai auzea vocea femeii. Or, nu poate exista nicio altă explicaţie pentru care victima nu se mai auzea, când anterior a strigat cu atâta intensitate încât a trezit martora şi a determinat-o să verifice ce se întâmplă.

De altfel, în faţa instanţei de fond, întrebat care a fost urmarea loviturii aplicate, inculpatul a răspuns că victima a tăcut, a plecat în camera ei. Tăcerea victimei în urma unor agresiuni de o intensitate ridicată şi pe fondul stării de ebrietate conduce spre concluzia că aceasta nu mai putea opune rezistenţă şi exclude posibilitatea de a se fi aruncat de la geam într-un gest de suicid, mai cu seamă din partea unei persoane care nu a manifestat niciodată astfel de porniri. Pe de altă parte, acestea au fost premisele necesare şi suficiente pentru ca inculpatul să tragă perdelele, să deschidă deschidă geamul, să împingă plasa şi să arunce victima, care nu se mai opunea rezistenţă şi explică lipsa oricăror urme de împotrivire care ar fi putut exista în preajma ferestrei.

Inculpatul a arătat în faţa instanţei de fond că a văzut luminile ambulanţei, ceea ce l-a făcut curios şi s-a uitat pe geam, confirmând că a fost văzut de martora ######## #####. Deci, declaraţia inculpatului este vădit nesinceră, de vreme ce ambulanţa a fost chemată numai după ce victima a fost descoperită de martoră, iar această împrejurare s-a petrecut după ce martora l-a văzut pe inculpat la geam. Prin urmare, nu curiozitatea l-a îndemnat pe inculpat să privească în jos pe geam, ci a fost surprins de martoră în momentele imediat următoare celor în care a aruncat-o pe victimă; de altfel, inculpatul a părăsit imobilul când ambulanţa ajunsese la faţa locului, însă nu a manifestat niciun fel de curiozitate pentru a verifica motivul pentru care a venit ambulanţa şi poliţia sau pentru care erau adunate mai multe persoane noaptea, după ora 02.00.

Mai mult, ipoteza susţinută de către inculpat îi era la îndemână şi ar fi nuanţat şi mai mult discuţiile cu relevanţă juridică, iar faptul că inculpatul nu s-a oprit să vadă ce se petrece în faţa blocului şi nu a întrebat organele judiciare cum s-a produs decesul soţiei sale pe toată perioada audierii, nu se poate explica decât prin aceea că a cunoscut tot cursul evenimentelor.

Ulterior părăsirii apartamentului, inculpatul le-a apelat pe fiicele sale şi pe ginere, cărora le-a spus că şi-a agresat soţia şi a insistat asupra împrejurării că a lăsat-o în apartament într-o baltă de sânge, în condiţiile în care persoanele apelate ştiau că inculpatul a fost şi în trecut violent cu victima, fără să ceară îngăduinţa rudelor. Or, este cert că afirmaţiile făcute prin telefon mai multor persoane nu sunt adevărate, de vreme ce din probe rezultă cu certitudine că inculpatul a părăsit apartamentul după ce victima a fost descoperită căzută în spatele imobilului şi după sosirea organelor de poliţie şi a ambulanţei. Prin urmare, afirmaţiile făcute telefonic mai multor persoane, nu au decât un singur scop: acela de a acredita în faţa unor posibili martori faptul că victima era în viaţă şi se afla în apartament înainte ca inculpatul să părăsească imobilul.

Împrejurarea că a sunat mai multe persoane cărora le-a relatat aceleaşi evenimente, relevă nevoia inculpatului de a face cunoscute informaţiile faţă de cât mai multe persoane. Iar nevoia de a-şi preconstitui astfel de probe neadevărate este incompatibilă cu posibilitatea ca victima să se fi aruncat pe geam în urma unui gest de suicid, întrucât, o astfel de realitate, cunoscută inculpatului, de vreme ce a plecat după ce victima a fost descoperită în spatele blocului, şi care l-ar fi disculpat, nu mai făcea necesară nicio construcţie din care să rezulte că a lăsat victima în viaţă, în apartament.

În concluzie, în acord cu instanţa de fond, Curtea reţine dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta inculpatului Ardelean Dorel care, la data de 04.01.2024, în jurul orei 02.00, în timp ce se afla în  interiorul apartamentului situat la etajul 3, pe strada T. Vladimirescu nr. 20, din mun. Zalău , după ce a agresat-o pe soţia sa ######## ######## ###### – în stare de ebrietate, aplicându-i în mod repetat lovituri la nivelul feţei şi capului, timp în care victima a urlat şi a strigat după ajutor, agresiuni ce i-au produs victimei leziuni grave (multiple plăgi contuze  şi echimoze la nivelul feţei, avulsia incisivului frontal, luxaţii dentare şi fracturi ale incisivilor şi caninilor,  infiltraţii sangvine la nivel epicranian) şi care i-au afectat capacitatea de a se apăra, profitând de starea în care a adus victima a aruncat-o peste pervazul geamului de la dormitorul cu vedere spre curtea interioară a blocului de locuinţe, iar în urma căderii victimei de la etajul 3 a rezultat decesul acesteia(urmare a hemoragiei interne consecutive rupturii cordului şi a arterei pulmonare), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor asupra unui membru de familie, prev. și ped. de art. 188 alin. 1 Cod penal rap. la art. 199 alin. 1 Cod penal.

Instanţa de fond a reţinut că inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă, împrejurare care nu va fi modificată în apelul inculpatului, deşi probele indică mai mult o intenţie directă. Vom reţine că, pe fondul stării de nervozitate şi a consumului de alcool, inculpatul a lovit victima de mai multe ori, iar ulterior, a împins-o în exteriorul ferestrei de la etajul a treilea, astfel că, chiar dacă nu a urmărit suprimarea vieţii victimei, a acceptat că această urmare se va putea produce.

Cu privire la individualizarea pedepsei, Curtea constată că instanța de fond a analizat criteriile legale relevante, respectiv: fapta inculpatului prezintă un grad extrem de ridicat de pericol social având în vedere modalitatea de săvârşire a faptei, care relevă brutalitatea inculpatului şi lipsa oricărei forme de empatie, precum şi urmările produse, respectiv pierderea vieţii unei persoane, a soţiei sale alături de care a petrecut 25 de ani de căsătorie şi cu care avea două fiice şi o nepoată, viaţa reprezentând valoarea socială cea mai importantă ocrotită de legea penală.

Cu privire la circumstanţele personale ale inculpatului, reţinem este în vârstă de 46 de ani, are studii liceale, avea un loc de muncă înainte de comiterea faptei şi arestarea sa preventivă, iar potrivit fişei de cazier judiciar inculpatul nu se află la prima  încălcare a legii penale, a mai comis anterior  infracţiuni  de furt  şi violare de domiciliu, pentru care a fost condamnat, dar a intervenit reabilitarea de drept. Vom reţine şi conduita procesuală a inculpatului caracterizată printr-o atitudine oscilantă pe întreg pe parcursul procesului penal, în condiţiile în care inculpatul a încercat în mod constant să minimalizeze efectele faptelor sale.”

M. S.