Arhivele Naţionale se numără printre cele mai vechi instituţii din România. Încă de la întemeierea statelor medievale româneşti au fost constituite arhive de către domnie, oraşe, bresle, mănăstiri, diferiţi dregători s.a. Semnificaţia termenului priveşte atât documentele create sau deţinute de o persoană juridică sau fizică, cât şi spaţiul de depozitare al acestora. Oficial, instituţia este înfiinţată prin Regulamentele Organice. Astfel, în mai 1831 apare Arhiva Ţării Româneşti, iar în ianuarie 1832, Arhiva Moldovei. După Unirea Principatelor Române, din 1859, cele două arhive au fost unificate în cadrul Direcţiei Generale a Arhivelor Statului, în subordinea Departamentului Cultelor şi Instrucţiunii Publice. Decretul de înfiinţare a fost semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, la 31 octombrie 1862, Arhivele Statului primind şi un regulament de funcţionare. Această dată este sărbătorită ca ziua Arhivelor Naţionale ale României.
După Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, instituţia s-a extins, firesc, prin înfiinţarea de direcţii regionale, şi în teritoriile reunite cu ţara mamă: Basarabia (Chişinău), Bucovina (Cernăuţi) şi Transilvania (Cluj), iar în 1925, în locul regulamentelor de funcţionare de până atunci, apărea Legea Arhivelor Statului, o lege modernă care a asigurat preluarea şi conservarea multor documente arhivistice de mare valoare.
Intrarea României în sfera de influenţă sovietică, la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, aduce mari transformări şi în arhivistica românească. Astfel, în anul 1951, instituţia trece în subordinea ministerului de interne, se înfiinţează filiale ale arhivelor în centrele raionale, iar accentul se pune, mai ales, pe îndrumarea şi controlul constituirii arhivelor la instituţiile creatoare.
În urma reorganizării administrativ-teritoriale din 1968 au fost create filiale ale Arhivelor Statului în fiecare judeţ, structură permanentizată, sub denumiri diferite, până astăzi. De pildă, filiala Sălaj a Arhivelor Statului, creată în 1969 prin unificarea arhivelor raionale Zalău şi Şimleu Silvaniei, a devenit Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Sălaj, în 1996 şi Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Sălaj, în 2009.
Indiferent, însă, de denumirea purtată sau legile după care se conduce (în vigoare este Legea Arhivelor Naţionale, nr. 16/1996, cu modificările ulterioare), importanţa arhivelor, ca „loc al memoriei colective în care se păstrează actele de identitate ale poporului român”, „sanctuarul drepturilor compatrioţilor” sau „o avere publică care slujeşte de temei legiuirilor şi istoriei ţării”, instituţie condusă de-a lungul timpului de personalităţi ca Gheorghe Asachi, Ion Heliade-Rădulescu, Grigore Alexandrescu, Vasile Alecsandri, Bogdan Petriceicu Haşdeu, Dimitrie Onciul s.a., este foarte mare. Iar cei care se adresează structurilor Arhivelor Naţionale, pentru reconstituirea unor drepturi sau pentru cercetare ştiinţifică, înţeleg cel mai bine acest lucru!
În actualul sediu al arhivelor din Sălaj, inaugurat oficial la 1 decembrie 1983, se află, astăzi, aproape 6000 metri liniari de documente, la care se adaugă multe mii de cărţi şi publicaţii de mare valoare istorică. Cele aproape patru decenii trecute de la inaugurare şi-au pus însă amprenta, cu prisosinţă, asupra aspectului clădirii, problemele cu care ne-am confruntat în asigurarea condiţiilor de păstrare a acestui impresionant tezaur documentar fiind bine cunoscute.
Acum, însă, arhivele Sălajului au o altă faţă. Acoperişul clădirii este nou, a fost amenajată mansarda, s-au înlocuit geamurile şi uşile, s-au reparat pereţii, s-au zugrăvit spaţiile interioare, se repară scările şi căile de acces.
Nu puteam realiza toate aceste lucrări fără sprijinul conducerii Inspectoratului de Poliţie Judeţean Sălaj, Instituţiei Prefectului judeţului Sălaj, Arhivelor Naţionale de la nivel central, şi, cu deosebire, al Ministrului Afacerilor Interne, domnul Lucian Bode.
Tuturor acestora le mulţumim şi pe această cale, aşa cum adresăm mulţumiri şi presei locale, ziarului Magazin Sălăjean în primul rând, care, prin articolele scrise pe această temă, a contribuit la grăbirea realizării reparaţiilor atât de necesare.
Cu prilejul Zilei Arhivelor Naţionale, le dorim tuturor celor ce au grijă de arhive, adevăraţi păstrători ai memoriei naţionale, atât din instituţia noastră, cât şi din toate instituţiile de stat şi organizaţiile publice sau private, multă sănătate şi spor în nobila activitate de conservare şi valorificare a patrimoniului arhivistic.
La mulţi ani!
Dănuţ Pop
