Ziua de 3 Decembrie este o zi cu semnificații aparte pentru persoanele speciale de lângă noi. Proclamată acum 28 de ani, de către Organizația Națiunilor Unite, drept Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilități, această dată reprezintă un bun prilej de conștientizare a dificultăților pe care le întâmpină persoanele cu dizabilități, dar și un moment potrivit de a milita pentru o societate incluzivă, bazată pe toleranță și acceptare, în care egalitatea de șanse să nu rămână un principiu suspendat la nivel declarativ.
Dizabilitatea trebuie înțeleasă ca parte a condiţiei umane – ne naştem cu ea sau putem să o dobândim pe parcursul vieţii. Persoana cu dizabilităţi trebuie să se poată bucura însă de rolul de cetățean activ, nu trebuie lăsată în urmă. Dizabilitatea nu este egală cu inabilitatea! De aceea este nevoie de schimbarea perspectivei asupra dizabilității, în acest demers importantă fiind punerea accentului pe abilitate, pe exploatarea punctelor forte ale fiecăruia. Este fundamental greşit ca imaginea în societate a persoanelor cu dizabilităţi să fie exclusiv rezultatul prejudecăţilor, al stigmatizării şi al discriminării.
Tema din acest an a Zilei Internaționale a Persoanelor cu Dizabilități – „Nu toate dizabilitățile sunt vizibile” aduce în prim plan necesitatea de a spori gradul de conștientizare și de înțelegere a dizabilităților care nu sunt neapărat vizibile, precum: bolile mintale, durerea cronică sau oboseala, tulburările de vedere sau de auz, diabetul, leziunile cerebrale, tulburările neurologice, tulburările de învățare și disfuncțiile cognitive ș.a.
Conform ultimului raport al Organizației Mondiale a Sănătății privind dizabilitatea, mai mult de un miliard de persoane (aprox. 15% din populația lumii) trăiesc cu o dizabilitate. Estimativ, 450 milioane dintre aceștia suferă de o afecțiune neurologică sau mintală și 2/3 dintre ei nu caută ajutor medical, în mare măsură din cauza stigmatizării, discriminării și neglijenței. Se estimează că, la nivel mondial, în fiecare an, alte 69 milioane de persoane suferă leziuni cerebrale, în timp ce 1 din 160 de copii este diagnosticat cu tulburare din spectrul autist. Acestea sunt doar câteva exemple ale milioanelor de oameni care trăiesc în prezent cu o dizabilitate care nu este evidentă la prima vedere.
Pandemia de COVID-19, prin izolare, distanțare fizică și socială, perturbarea rutinelor și accesul redus la servicii, a afectat calitatea vieții persoanelor cu dizabilități din întreaga lume. De aceea, conștientizarea existenței dizabilităților invizibile și a efectelor potențial dăunătoare ale pandemiei asupra sănătății mintale este crucială având în vedere că lumea continuă să lupte împotriva virusului.
În calitate de unitate de învățământ special, Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă „Speranța” Zalău, furnizează servicii educaționale copiilor și tinerilor cu diferite tipuri de dizabilități. Viziunea școlii noastre are în prim plan o comunitate integratoare care să valorizeze copiii / tinerii cu dizabilități și să le ofere acele experiențe de învățare personalizate, necesare dezvoltării și recuperării lor. Investim în crearea de oportunități pentru ca fiecare elev cu dizabilități să poată beneficia de dreptul său de a fi cetățean activ în comunitatea în care trăiește.
De-a lungul anilor am implementat mai multe proiecte, în parteneriat cu instituţii ale statului, persoane cu dizabilităţi şi organizaţii ce activează în domeniul dizabilităţii. Ne-am conjugat eforturile pentru a înlătura măcar parțial barierele care împiedică persoanele cu dizabilităţi să se bucure de aceleași drepturi în societate ca şi restul populaţiei. Deși drumul pe care îl mai avem de parcurs este lung și pe alocuri anevoios, nădăjduim că vom putea valorifica la maximum anumite inițiative pozitive care există deja. Dincolo de mesaje, dezbateri, strategii este nevoie de aplicarea unor măsuri concrete și coerente care să faciliteze incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi. Dar în cele din urmă, stă în puterea fiecăruia să schimbăm atitudinea comunității cu privire la persoanele cu dizabilități.
Sursa de documentare: https://idpwd.org/
Director C.Ș.E.I. „Speranța” Zalău,
prof. Amalia Raluca Sabău
Este primul an in care am simtit ca se misca ceva si in ajutorul persoanelor cu dizabilitati. Tatal meu este din anul 2013 in scaunul cu rotile. Este pentru prima data cand a primit un card pentru cumparaturi. Am ramas surprinsi deoarece nimeni nu a intins o mana de ajutor acestor defavorizati pana acum. Am simtit ca in sfarsit cineva se apleaca si asupra nevoilor acestor persoane defavorizate.