29 aprilie, Ziua veteranilor de război

„Am căzut… fiind grav rănit în partea dreaptă a toracelui şi în partea stângă în umăr… Soldatul încărcător de la puşca mea mitralieră fusese omorât de explozia care m-a rănit şi pe mine. Am văzut cu ochii mei casca crăpată şi capul, iar bucăţi din creierul lui au fost azvârlite de explozie pe mine… în piciorul stâng mi-au intrat două schije, una în fluier şi alta în talpă… Am fost pus pe o căruţă şi apoi transbordat pe o salvare şi trimis la spital… După vindecare am fost declarat invalid de război… Am avut multe greutăţi şi mi s-au creat multe neajunsuri, pensie primind abia în 1962”.
În arhivele noastre se păstrează multe alte asemenea documente referitoare la veteranii de război din Sălaj. Sunt pagini, scrise de unii dintre cei întorşi acasă, chiar invalizi sau grav răniţi, aşa cum a venit din război şi eroul citat mai sus, despre luptele purtate, suferinţele îndurate ori „recunoştinţa” de care au avut parte, aşa cum le-au putut scrie şi aşa cum şi le-au amintit.
Pentru el, ca pentru mulţi alţii, recunoştinţa a venit totuşi, deşi şi greu şi târziu. Atâţia alţii, însă, nu s-au bucurat de nici un drept. Pentru că, în regimul comunist, veterani de război erau consideraţi doar cei care luptaseră pe frontul de vest, după 23 august 1944, nu şi cei care luptaseră pe frontul de răsărit, împotriva Uniunii Sovietice!
Reparaţia necesară, atâta câtă a fost, a venit abia după revoluţia din decembrie 1989. Astfel, în 1990 a luat fiinţă Asociaţia Naţională a Veteranilor de Război, iar în 1991 şi 1994 au apărut două legi privind unele drepturi ale veteranilor, invalizilor şi văduvelor de război, indiferent de frontul pe care luptaseră. Dar, şi acum, sumele acordate au rămas mici, iar de unele prevederi mulţi veterani nu au apucat să se bucure vreodată.
Apoi, prin Hotărârea Guvernul României nr. 1222 din 10 octombrie 2007, s-a decis ca în fiecare an, la data de 29 aprilie, să se sărbătorească „Ziua Veteranilor de Război“, în semn de „recunoaştere a meritelor acestora pe câmpurile de luptă pentru apărarea independenţei, suveranităţii, integrităţii teritoriale şi a intereselor României”.
A fost aleasă această zi în amintirea unui act al regelui Carol I, care, în 1902, prin Înalt Decret Regal, a instituit titlul de veteran de război pentru foştii luptători din războiul de independenţă din 1877-1878, prima lege din istoria armatei române care oficializa calitatea de veteran de război.
Instituirea unei zile oficiale doar pentru veteranii de război, chiar dacă a venit atât de târziu, a adus o mulţumire sufletească unor oameni care au pus mai presus de orice idealurile de libertate şi demnitate ale poporului român, care au stat adeseori cu moartea în faţă, sub ploi de gloanţe şi schije, chinuiţi de sete şi de foame, de geruri năprasnice ori de arşiţa soarelui, şi ea ne oferă prilejul de a onora, aşa cum se cuvine, memoria ostaşilor noştri jertfiţi în lupta pentru apărarea ţării, a veteranilor plecaţi dintre noi şi de a ne arăta recunoştinţa faţă de cei rămaşi.
Dar câţi au mai rămas? În primii ani de după instituirea unei zile oficiale doar pentru ei, veneau la Zalău, de sărbătoarea lor, zeci de veterani din toate localităţile judeţului. Stăteau împreună, depănau amintiri, primeau diplome şi flori.
Anul trecut scriam, tot aici, despre emoţia întâlnirii cu veteranii de război, despre deosebita lor frumuseţe, dar şi despre faptul că an după an erau tot mai puţini, 24 în 2019, 14 în 2020.
Acum, au mai rămas doar şapte!
În ziua de 29 aprilie îi sărbătorim pe ei, dar mai ales eroismul lor, lupta lor pentru dreptatea neamului şi reîntregirea patriei ciopârţite din toate părţile în 1940. Cinstim, totodată, eroismul celor rămaşi acasă, în sărăcia şi nevoile lor, femei singure în faţa tuturor greutăţilor şi răutăţilor lumii, copii rămaşi orfani şi ai nimănui, toate familiile care au pierdut în acele îngrozitoare războaie fiinţe dragi.
Tuturor le datorăm respect şi preţuire! Pentru că ei, cărora le datorăm tot ceea ce avem astăzi, nu au nevoie de multe. Au nevoie doar să le păstrăm amintirea şi să-i onorăm „cu tăcerea adâncă a reculegerii noastre”.
Multă sănătate tuturor veteranilor de război şi urmaşilor lor!
La mulţi ani!
Dănuţ Pop