Simion Bărnuţiu: „Ţineţi tot cu poporul, ca să nu rătăciţi”
Simion Bărnuţiu s-a născut la 2 august 1808, în localitatea Bocşa, judeţul Sălaj (fost Comitatul Crasnei). A fost fiul învăţătorului şi cantor al Bisericii Greco-Catolice şi al Anei, ambii nepoţi de preot. Aceştia au avut 8 copii.
Primele învăţături le-a primit de la părintele său. A urmat gimnaziul din Şimleu Silvaniei, până în 1820. Între 1820 şi 1825, a urmat Liceul Romano-Catolic din Carei. În 1825 a urmat un curs de filosofie la Blaj, iar în 1826, un curs de filologie. În 1829 a absolvit cursurile Seminarului Teologic. Pentru că în anul 1831, la Blaj, s-au înfiinţat trei catedrale noi, lui Simion Bărnuţiu i s-a atribuit catedra de Istorie Universală şi Filosofie, unde a funcţionat până în anul 1834, când a fost promovat ca notar consistorial până în 1839, când a revenit la catedră.
Simion Bărnuţiu s-a opus introducerii limbii maghiare în corespondenţa bisericii. A predat cursul de drept natural în limba română, pentru acest lucru intrând în conflict cu episcopul greco-catolic Lemeni, aservit stăpânirii.
După lungi încercări, 40.000 de români din Transilvania au reuşit să se adune pe Câmpia Libertăţii de la Blaj, în 3/15 mai 1848. Dieta din Cluj nu era deloc dispusă să acorde românilor egala îndreptăţire cu celelalte trei naţiuni conlocuitoare (ungurii, saşii şi secuii) şi patru religii ale ţării. În discursul ţinut în catedrală în 2/14 mai 1848, Simion Bărnuţiu a subliniat că o bună perioadă de timp, între cuceritori (maghiarii) şi cuceriţi (românii) a domnit înţelegerea, dar lucrurile s-au agravat de la sfârşitul secolului al XIII-lea, încât poporul s-a răsculat în 1437 împotriva abuzurilor nobilimii maghiare, care a încheiat o alianţă opresivă împotriva românilor, cunoscută în istorie sub denumirea Unio Trium Nationum, care n-a fost decât o conspiraţie împotriva poporului român.
După războiul ţărănesc din 1514, a urmat un tripartit prin care poporul a fost asuprit. Legiuirile anterioare, aprobate şi compilate, au fost arme puternice ale principilor calvini ai Transilvaniei întru asuprirea şi stăpânirea limbii române.
Simion Bărnuţiu a ţinut să dea de ştire naţiunilor conlocuitoare şi privilegiate – ungurilor, secuilor şi saşilor – că „naţiunea română, proclamându-şi libertatea şi independenţa, voind a se organiza şi constitui pe temeiuri naţionale, nu are cuget duşman în contra altor naţiuni şi cunoaşte acelaşi drept pentru toate, voieşte a-l respecta cu sinceritate cerând respect împrumutat (reciproc n.n.) după dreptate”.
În 3/15 mai, la Marea Adunare de la Blaj, au fost prezenţi şi intelectuali din Moldova şi Ţara Românească.
Simion Bărnuţiu a dat citire programului şi jurământului către patrie şi naţiunea română. S-a ales un consiliu permanent cu atribuţii de guvern, cu sediul la Sibiu, având ca preşedinte pe Andrei Şaguna şi vicepreşedinte pe Simion Bărnuţiu.
Au urmat luptele dintre armata română condusă de Avram Iancu, alături de armatele austriece, împotriva armatei maghiare condusă de generalul polonez Iosif Bela.
În 1852, Simion Bărnuţiu a urmat cursurile de drept din Pavia, la 35 de kilometri de Milano, în data de 6 iunie 1854, fiind promovat doctor în drept. În ajunul sărbătorilor de iarnă, în 1854, a ajuns la Iaşi. Din prima zi a anului următor, a început să funcţioneze ca profesor de liceu, apoi la Facultatea de Litere şi Drept, unde a elaborat mai multe manuale de drept.
Bolnav fiind, a venit spre Bocşa lui natală cu o caleaşcă pusă la dispoziţie de Alexandru Ioan Cuza, însă nu a mai ajuns acasă, părăsind această lume în 28 mai 1864, la locul numit Gorgana, între satele Sînmihai şi Poarta Sălajului.
Sabin Vinţeanu
