21 Decembrie 1989, ultima noapte sub comunism în Sălaj

Dănuț Pop

22 decembrie 1989, dimineaţa. Spre centrul capitalei se îndreaptă mari mulţimi de oameni. Piaţa din faţa sediului C.C. al P.C.R. din Bucureşti începe să se umple. Spre orele amiezii, forţele de ordine îşi părăsesc locurile de dispunere şi se retrag, manifestanţii intră în clădire iar Nicolae Ceauşescu fuge din faţa lor pe calea aerului, cu un elicopter. Câteva minute mai târziu şi televiziunea română este ocupată de revoluţionari. Primele mesaje transmise de aceştia: „Armata în Bucureşti e cu noi”, „Dictatorul a fugit”, „Am învins”, se văd şi se aud în toată ţara.
În Zalău, în faţa sediului Comitetului judeţean de partid, încep, din acest moment, să se adune tot mai mulţi oameni. Curând, platoul este aproape plin. Din balconul de unde altădată Ceauşescu se adresa sălăjenilor cu ocazia vizitelor sale de lucru, preotul Ioan Ghiurco, venit direct de la biserica în care slujea, îi îndeamnă pe toţi, cu blândeţe, la calm şi ordine…
21 decembrie 1989, seara. Nicolae Ceauşescu convoacă o teleconferinţă cu prim-secretarii comitetelor judeţene de partid, după ce mitingul organizat în aceeaşi zi la Bucureşti, pentru condamnarea „huliganilor” de la Timişoara, oraşul unde s-a declanşat revoluţia încă din 16 decembrie, s-a întors împotriva sa şi manifestaţii anticomuniste au început şi în alte oraşe.
Textul acestei teleconferinţe s-a păstrat, aşa cum a fost stenografiat atunci la Comitetul judeţean de partid. Iată, aici, câteva fragmente:
„Stenograma Teleconferinţei din data de 21 decembrie 1989, ora 18,00.
Începem teleconferinţa. Bună seara!
Vreau să mă refer la cîteva probleme care au intervenit pînă acum şi care demonstrează că avem de-a face cu o acţiune organizată şi dirijată, cu orientări precise de destabilizare îndreptate împotriva integrităţii şi independenţei României (…) În această situaţie este necesar să decretăm o mobilizare generală a întregului activ de partid şi de stat şi a tuturor forţelor militare, de miliţie, securitate (…) Nu se poate pune problema decît lichidarea în cel mai scurt timp a acestor acţiuni conjugate împotriva integrităţii, independenţei, a construcţiei socialiste, a bunăstării poporului (…) Să se constituie grupe de apărare a bunurilor întregului popor, a oraşelor, a socialismului, a independenţei şi suveranităţii ţării. Să nu existe secţie sau întreprindere fără constituirea acestor grupe (…) cei care nu vor acţiona în apărarea socialismului, a independenţei nu pot să mai rămînă membri de partid, deoarece partidul nostru este un partid de luptă, revoluţionar (…) Să ne bazăm pe forţele proprii, fiind necesar să fie sprijinite de unităţile Ministerului de Interne şi de unităţile militare, numai în cazuri deosebite (…) Cine îndrăzneşte să lovească trebuie să fie lovit şi trîntit la pămînt. Nu trebuie să se ajungă la folosirea armelor (…) Să discutăm foarte larg şi deschis cu oamenii muncii, să acţionăm pentru a-i desprinde de influenţa acestor elemente a ţărilor străine, a celor care pentru un pumn de dolari sau alte valute îşi vînd ţara (…) măsurile pe care am stabilit să le luăm reprezintă mai mult decît starea de necesitate (…) să se înţeleagă că oricine încalcă ordinea trebuie să primească riposta, deoarece nimeni nu poate pune în primejdie libertatea ţării, liniştea şi bunăstarea poporului. În încheiere, vă rog treceţi imediat, cu toate forţele, la organizarea activităţii încă din această seară. Cu aceasta închei teleconferinţa şi vă urez succes în întreaga activitate”.
În Zalău, conducerea Comitetului judeţean de partid se conformează imediat. Iată care trebuiau să fie „Măsurile operative pentru aducerea la îndeplinire a sarcinilor stabilite de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, la teleconferinţa din ziua de 21 decembrie 1989”: constituirea de detaşamente de apărare pe locuri de muncă (secţie, atelier), care să asigure ordinea şi liniştea prin patrulare; constituirea de detaşamente de apărare în exterior pe zona întreprinderii, prin posturi fixe; constituirea de detaşamente de apărare în exterior pe zona întreprinderii, prin patrulare; constituirea de detaşamente de apărare pentru paza şi securitatea instituţiilor, prin posturi fixe în interior; întărirea cu 5-10 muncitori tineri a grupelor de patrulare şi de păzire a obiectivelor speciale (gară, autogară, ILPP, rezervoare de apă etc.); întărirea cu 5 muncitori a fiecărei grupe de patrulare în municipiu şi oraşe şi eventual sporirea acestor grupe.
La comune, pentru unităţile industriale, unităţile aparţinătoare consiliului popular, posturile de miliţie, bazele de recepţie s.a. urmau să fie organizate grupe de apărare pe baza aceloraşi principii. O atenţie deosebită trebuia acordată consiliilor populare, căminelor culturale, şcolilor şi spitalelor, precum şi staţiunilor Boghiş şi Bizuşa. Instruirea „temeinică” a grupelor de apărare urma să fie realizată în dimineaţa zilei de 22 decembrie.
Membrii biroului comitetului judeţean de partid au primit responsabilităţi concrete, pentru toate oraşele şi comunele judeţului, urmând a informa conducerea, imediat, cu orice problemă deosebită apărută…
22 decembrie 1989, după amiaza. În Zalău, în faţa sediului partidului comunist, oamenii stau în genunchi. Maria Ştefan, prim-secretar al comitetului judeţean Sălaj, îngenunchiază în balcon, alături de bunul preot Ioan Ghiurco şi de alţi manifestanţi şi, tremurând toată, rosteşte, împreună cu întrega mulţime, rugăciunea „Tatăl Nostru”. Apoi, scoasă pe uşa din spate de Toader Mănăilă, şi el un om al echilibrului şi bunei înţelegeri, părăseşte clădirea şi puterea pentru totdeauna.
Aşa, aici, spre deosebire de alte locuri din ţară, datorită unor oameni ca Ioan Ghiurco, Toader Mănăilă şi alţii ca ei, schimbarea de regim s-a putut face paşnic, fără violenţe, fără împuşcături, fără victime.