Ziua de 15 Mai are semnificaţii deosebite pentru profesia veterinară pe care le evocăm cu mândrie, pentru că i-a marcat destinul şi a influenţat favorabil evoluţia sa. Astfel, la 15 Mai 1861, a fost înfiintaţă prima şcoala veterinară din România, eveniment la care a contribuit un remarcabil dascăl sălăjean, dr. VASILE LUCACI.
La 15 Mai 1871 s-a înfiinţat Societatea de Medicină Veterinară care a fost interzisă în 1949 apoi şi-a reluat activitatea la 15 Mai 1971. De asemenea, la 15 Mai 1990 au fost înfiinţate şi organizate Direcţiile Sanitare Veterinare judeţene şi circumscripţiile teritoriale.
În decursul evoluţiei sale, a fost supusă unor diverse încercări, de la eradicarea unor boli cu mare difuzibilitate la animale sau transmisibile de la animale la om până la garantarea siguranţei alimentelor pentru piaţa naţională sau export. Fiind o profesiune medicală, a respectat întotdeauna principiul medicinii moderne respectiv cel al prevenţiei, prin aplicarea măsurilor de profilaxie specifică şi nespecifică cu profesionalism şi perseverenţă, iar prin organizare în baza unei legi organice a aplicat întotdeauna prevederile legale în toate domeniile de activitate, fiind singura profesie abilitată să autorizeze unităţi pentru producţia de alimente destinate pieţei interne, export şi schimburi intracomunitare.
Prin libera practică, organizaţi într-o profesie liberală, medicii veterinari acordă asistenţa medicală veterinară pentru recuperarea şi menţinerea stării de sănătate a animalelor şi contribuie în mod direct la apărarea sănătăţii publice, prin prevenirea transmiterii de boli de la animale la om, prevenirea transmiterii rezidurilor de medicamente şi contaminanţi prin produsele alimentare de origine animală.
În condiţiile integrării europene a serviciilor veterinare, responsabilitatea noastră creşte, concurenţa ne obligă să fim buni profesionişti, iar serviciile veterinare publice să acţioneze cu competenţă şi fermitate pentru respectarea legislaţiei pentru modernizarea şi dezvoltarea instituţiilor şi unităţilor proprii.
Medicina veterinară românească trebuie să confirme bunul renume pe care l-a câştigat de-a lungul anilor, atât în ce priveşte calitatea serviciilor şi cunoaşterea legislaţiei cât şi în privinţa educaţiei profesionale pentru a realiza performanţe în actul medical veterinar.
Profesiunea noastră a ocupat şi trebuie să ocupe în continuare un loc de frunte în ştiinţă, economia şi progresul ţării în ciuda recentelor frământări prin care se încearcă dezbinarea şi reorganizarea ei după criterii neprofesionale, deoarece medicii veterinari asigură supravegherea şi protecţia teritoriului naţional faţă de epizootiile din afara ţării, fiind garanţii schimburilor comerciale internaţionale cu animale şi produse de origine animală, asigurând trasabilitatea alimentelor de la locul producerii până la masa consumatorului.
Invităm pe toţi colegii să sărbătorim cu emoţie şi dragoste pentru profesiunea de medic veterinar, amintindu-ne cu mândrie de iluştrii noştri înaintaşi, cărora le aducem şi cu acest prilej, un prinos de recunoştinţă şi cinstire.
Să apreciem cum se cuvine munca, dăruirea şi meritele incontestabile ale multor generaţii de medici veterinari, care în condiţii grele au reuşit să păstreze, să dezvolte şi să sporească virtuţile profesionale în cei 152 de ani, iar medicina veterinară românească să fie cunoscută şi apreciată în lume.
Dr. Vasile CHINDRIŞ,
Doctor în medicina veterinară,
Preşedinte Asociaţia Generală a Medicilor Veterinari din România – Filiala SĂLAJ
