Daniel Săuca
Dacă vă e dor să citiți un reportaj (de presă), poftim: „Valul 4 al pandemiei s-a pornit de la Mărgău, o mică așezare din Apuseni aflată la granița dintre județele Cluj și Bihor. Rata incidenței COVID-19 a ajuns la 14,27 la mia de locuitori, după ce aproape toți sătenii prezenți la o înmormântare s-au infectat. Preotul și preoteasa, nevaccinați, au ajuns la spital, iar autoritățile au decis interzicerea circulației pe timp de noapte. Asta deși mărgăuanii spun că după ora 20:00 prin sat mai umblă doar strigoii” (pressone.ro). Titlul: Valul patru s-a format la o înmormântare în „regatul agatârșilor”. Subtiltul: „Toți care s-or pupat cu rudele venite de la București or luat virusu”. Ca să știm de unde o pornit valul patru în Ardeal: de la Mărgău!…
Ieri a fost, vai, o nouă tură din Ziua Limbii Române. Să reținem un fragment din mesajul președintelui țării, măcar e scris cu diacritice: „Astăzi, 31 august, sărbătorim Ziua Limbii Române. Îi felicit cu acest prilej pe toţi cei care contribuie în domeniul literar, al ştiinţei şi al cercetării, în spaţiul academic ori editorial la cultivarea limbii române şi la comunicarea prin intermediul acesteia a importantelor valori ale civilizaţiei româneşti şi universale! ”(agerpres.ro). Și pe gazetarii care încă mai scriu în limba română nu-i pupifelicitați? Pentru apărătorii comandantului suprem: domeniul editorial nu-i totuna cu editorialul de la ziar. Și cu modesta încercare (cam atipică, ce-i drept) de la rubrica de față.
De acord cu Teodor Baconschi: „Există însă și la noi pretenția unei prese «quality». Emisiuni de radio, TV, editoriale din presa scrisă, feluriți autori cu blog personal sau site-uri de știri care caută să respecte cât de cât regulile jurnalismului autentic. Nu stă chiar tot ce citim, auzim sau vedem sub zodia senzaționalului ieftin, de bâlci al deșertăciunilor. Nu toți producătorii de conținut media vădesc spirit de turmă, copiind mecanic agenda colegilor mai harnici, până la sugestia paranoică a unui «ordin pe unitate» (marota celor ce perpetuează, conspiraționist, legenda unui stat paralel). Putem găsi jurnaliști sau publiciști care-și verifică datele din surse independente, se străduiesc să scrie concis și clar, păstrează un ton decent, evită atacul la persoană și propun analize argumentate, ocolind abuzul de păreri subiective, adesea calomnioase. Ei se adresează din start unui public exigent și educat, care n-are timp de pierdut cu prostii, grosolănii și minciuni țipătoare” (libertatea.ro). Și eu cred că nu e totul pierdut. Și în Sălaj. Unde mai viețuiesc, totuși, ziariști. Gazetari care încă mai prețuiesc și limba română. Să vedem însă dacă va rezista presa…
Ziua Limbii Române. Noi fragmente din haos
