Ziua de doliu

Daniel Mureşan

De-a lungul vremii am tot avut zile de doliu național, motiv pentru anchilozata clasă politică să mai arate că îi pasă de ceva, adică de prostimea ce îi alege. Și-au mai coafat imaginea cu regele Mihai (pe care îl goneau în 1990 de pe aeroport) sau cu regina Ana (pe care 90% dintre români nu o recunoșteau dintr-un grup de trei). S-a declarat doliu național pentru tragedii din lume (accidentul de la Smolensk, atentatele din SUA și Madrid, cutremurul din Italia) sau au fost dovezi de pupat poala popii (Papa Ioan Paul și colegul său Teoctist). La Revoluție, la accidentul din Muntenegru și la tragedia de la Colectiv. De altele eu nu-mi amintesc. Zilele trecute am bătut recordul la morți Covid: 442 (cam câți au murit în 22 decembrie 1989)! Și peste 40000 de la începutul pandemiei. Acum nu e vreme de condoleanțe, de doliu național nici nu încape vorbă. Acum e lupta pentru ciolan, nu avem guvern. Caricaturile de politicieni se sfâșie între ei, într-o țară plină de ură, de incultură, de lipsă de educație, de mizerie și lingușitorie. Sau poate vorbele lui Stalin: „Moartea unui om este o tragedie. Moartea a milioane este doar statistică”, și le-au însușit politicienii noștri pe deplin; de fapt toți visează la o politică totalitară sub masca democrației.
Cu zi de doliu sau fără, oricum nu era mare lucru pentru un popor cu înclinații naturale pentru nerespectarea regulilor. Nu respectă nimeni regulile sanitare, ce să mai vorbim de zi de doliu… . Facem congrese cu mii de oameni, iar mai apoi rugăm lumea să nu se mai adune mulți la un loc. În România, legea e făcută să fie încălcată, nu să fie respectată.
La cum merge țara asta, ar fi decretată zi de doliu național în fiecare zi pentru morții de pe șosele sau pentru cei cinci milioane de români plecați în ultimii treizeci de ani în străinătate pentru un trai mai bun. Nu pentru morți veniți acasă în coșciuge trebuie să declarăm doliu național, ci pentru cei vii și sănătoși plecați să caute o lume normală. Nu când ne mor regi și regine, ci atunci când președinții le refuză intrarea în țară. Nu pentru că un politician sau altul propune o zi de doliu, ci pentru românii care mor zilnic din cauza lipsurilor din sistemul sanitar. Poate că ziua de doliu național ar putea deveni noua Zi Națională.