Zâmbetul – lumină către fereastra sufletului

Grijile, neajunsurile, frustrările, dificultăţile financiare, problemele întâmpinate la serviciu aşteptările şi multe alte probleme mai mici sau mai mari, reparabile sau ireversibile ne fac de multe ori să nu mai putem schiţa un zâmbet. “De ce aş zâmbi, mai am motive să o fac? Mai pot, mai ştiu?”, ne întrebăm câteodată. Unii mai des, alţii mai rar, îngrijorător de mulţi aproape mereu. Cu siguranţă, cel mai bun stimulent este conştientizarea faptului că alţii se află într-o situaţie incomparabilă cu a ta, incomparabil măsurat în rău, fireşte, în secunda în care zâmbetul tău refuză să răsară pe chip.

Oamenii de ştiinţă spun că există 19 feluri de a zâmbi, însă doar unul este cel spontan, adevarat, netrucat. Există însă şi studii care arată că orice zâmbet, chiar şi cel pe care îl numim fals sau forţat, aduce beneficii organismului pentru că eliberează endorfine – “moleculele fericirii”, ceea ce ne face să ne simtim mai relaxaţi, mai senini, mai detaşaţi de probleme şi mai dezinhibaţi în a găsi o soluţie, fie şi de moment. Zâmbetul stimulează producţia de anticorpi, ne protejează sistemul imunitar, reduce stresul şi ne oferă mai multă încredere în noi. Există oameni, deloc puţini, care nu mai ştiu, la propriu, să zâmbească.

Pierderea unei fiinţe dragi, singurătatea, povara bătrâneţii, dar şi nevoile şi lipsurile, fac din oameni fiinţe care uită cu desăvârşire forma unui zâmbet. Un zâmbet dăruit de noi, cei care încă avem motive suficiente să zâmbim, poate însemna colacul de salvare pentru aceşti oameni. Sigur, nu este suficient doar să zâmbim unei astfel de persoane, zâmbetul trebuie însoţit de multe ori şi de un gest care să urnească tristeţea din loc şi s-o alunge, un sprijin, un ajutor, un cuvânt de încurajare. Există oameni care nu mai pot ridica privirea din pământ, către soare, iar fiecare dintre aceşti oameni este, în sine, o poveste, o dramă, un film care te cutremură. Trăim vremuri în care totul se măsoară în bani şi faimă, în putere şi supremaţie, iar exact ceea ce nu se poate cumpăra – fericirea, zâmbetul sincer, încrederea în ziua de mâine prin corpul şi sufletul tău şi nu cu ajutorul unor lucruri care mâine pot dispărea din viaţa ta – reprezintă de fapt cele mai valoroase, dar şi cele mai sigure căi către o viaţă împlinită.

Vedem deseori exemple de milionari, oameni care din punct de vedere material au atins cele mai înalte culmi dar care, în realitate, trăiesc drame care nouă ne par de neînţeles. Iar acest lucru demonstrează cel mai clar faptul că adevărata fericire vine din cu totul alte izvoare. Psihologii spun că femeile zâmbesc, în medie, de 60 de ori pe zi, iar bărbaţii mai puţin de zece ori ori. Asta nu înseamnă că femeile sunt sau pot fi mai fericite decât bărbaţii ci faptul că ele reuşesc să îşi exteriorizeze mai uşor şi de multe ori mai uman, sentimentele. Bărbaţii –aşa cum fac şi atunci când plâng – o fac oarecum mai rezervat. Motive sunt la tot pasul ca să zâmbim, însă decizia de a oferi sau de a ne oferi nouă înşine, un zâmbet, ne aparţine în totalitate.

„Un singur zâmbet poate genera acelaşi nivel de stimulare cerebrală precum 2.000 de tablete de ciocolată“, mai spune un om învăţat. Şi nu este deloc o glumă! Inclusiv zâmbetul unui străin, îndreptat către tine chiar şi fără un motiv consistent, îţi poate schimba ziua, perspectiva, drumul. Îţi poate da o cantitate suficientă de bucurie şi lumină încât să găseşti soluţia problemei care ţi-a ţinut zâmbetul legat. Un compliment sincer, oferit cuiva, un gest mărunt, un ajutor necondiţionat, fie că el se limitează doar la a ajuta un vârstnic să traverseze sau la a hrăni un animal al nimănui înseamnă, de fapt, o uriaşă mână de ajutor pe care ţi-o întinzi ţie însuţi. Şi o şansă de a fi mai bun cu tine, mai puţin critic, mai puţin închistat şi înlănţuit aşa cum de cele mai multe ori, ne vedem în oglinda vieţii.

Greutăţi, neajunsuri, teamă, frică, singurătate, bătrâneţe, nereuşită – da, există şi vor exista cât va exista şi omul pe Pământ. Însă zâmbetul poate fi cel mai mare duşman al multor greutăţi şi tristeţi care ne apasă viaţa la un moment dat. Nu credeţi? Încercaţi un zâmbet, în calea primului sosit, iar dacă nu există nimeni căruia să i-l oferiţi, există, în absolut toate cazurile, cineva extrem de important în ecuaţia vieţii: noi înşine.