Zalăul și cultura

Zilele trecute, un scriitor și-a lansat cartea la Zalău. Înainte de a veni, scriitorul, unul cu simțul umorului, se temea că în orașul nostru s-ar putea să-și ofere singur autograf, pentru că a auzit că zălăuanii sunt „mari” consumatori de cărți. Inițial, atitudinea sa m-a enervat la culme, mi-a lăsat impresia unui înțepat de București, unul care crede că toată România asta se rezumă doar la marile orașe, la marile centre universitare. Doar că, analizând mai bine vorbele omului, mi-am dat seama că ironia sa este cât se poate de bine ancorată în realitate. Știți câți ani a stat Zalăul fără o librărie adevărată? Mulți, vă spun eu. Am mai scris despre asta, iar cineva mi-a atras atenția că n-am dreptate, că zălăuanii citesc mult, doar că își comandă cărțile pe internet. N-am cum să spun că nu este așa. Doar că m-am convins că zălăuanul este atipic. Zălăuanul se plânge că nu este cultură, că nu sunt evenimente, că nu sunt lansări, promovări, sărbători, iar când sunt, ia-l pe zălăuan de unde nu-i. Zălăuanii se fac nevăzuți la evenimente culturale, parcă le este greață multora de astfel de evenimente. Cărți? Uec! Care cărți, cine naiba citește cărți, ce să facem cu ele, ești prost să dai banii pe cărți? Mai bine cumpără un Passat din 2006 (să mă scuze posesorii, era doar un cârlig literar). Unul dintre sălăjenii care, cred eu, este o carte de vizită a județului, și-a lansat cartea, una deosebită. Și a lansat-o la marele centru comercial, acolo, în fața librăriei. Au venit doar prieteni adevărați și puținii iubitori de carte. Pe cei mai mulți i-a durut fix în dos. Am râs inițial și m-am întrebat ce se întâmpla dacă lansarea de carte era însoțită și de o demonstrație culinară cu multă păsulă și piroște pe gratis? N-avea lumea loc, credeți-mă. Sălajul nu are încă un teatru profesionist, unul de sine stătător. Și nici nu știu dacă va avea foarte curând. Sălajul este preocupat de altceva. Vin alegerile, au loc lansări de investiții, se scriu proiecte în draci, primarii se laudă că depun proiecte de parcă nu ăsta e rolul lor. Sălajul e liniștit și nu vrea să fie trezit din somnul greu în care a căzut de mult prea mult timp.