Zalăul întunecat

În spatele șantierelor în care, pe ici pe colo, se mai lucrează la reabilitări în municipiu, în urma trotuarelor pavate așa cum știți, a căilor de acces către blocuri peticite cu butelia, pe repede înainte, așteaptă de decenii să fie băgate în seamă și “Dumbrăvile” Zalăului, dar și alte zone ce fac parte din ceea ce poate fi denumit “Zalăul întunecat”. Cum urci către spital, dacă îți faci curaj să o iei la pas pe străzile din vecinătate și o stare suficient de pregătită să intri în atmosfera apăsătoare a blocurilor de acolo, te trezești teleportat în trecut. Blocuri triste, urâte, lăsate în voia timpului și a intemperiilor, balcoane de pe care cade tencuiala și acoperișuri pe care rafalele de vânt le ridică din când în când. Alei rupte în bucăți, pline de cratere și gropi, străduțe scăldate în beznă noaptea, scări făcute praf, la intrările în blocuri. Trotuarele, în multe dintre locuri, aproape că nu mai există. Pline de de crăpături și gropi în care, dacă ai nimerit cu pasul, poți să-ți rupi gâtul. Mașini călare una peste cealaltă – pentru că oamenii se tot întreabă unde sunt vestitele parcări din planurile celor care ne administrează banii – și un aspect ce te trimite invariabil cu gândul la ghetouri, aproape oriunde întorci privirea.

Spațiile comerciale de la parterul blocurilor, cele mari, cu câteva excepții, sunt și ele pustii, cu afișe “De închiriat” lipite pe ferestrele murdare. Dumbrava (sau Dumbrăvile, cum doriți, că avem mai multe) reprezintă epicentrul abandonului urbanistic din municipiu, locuri în fața cărora soluțiile și proiectele pare că s-au terminat. Foarte mulți zălăuani care locuiesc în aceste cartiere se plâng pe grupurile de pe rețelele de socializare că aici niciodată nu se face nimic sau se face prea puțin. Se mai fac, desigur, pe străzile principale, se mai amenajează un spațiu verde, o alee, se mai pune un termopan la intrarea în bloc, însă ceea ce contează, anume rezultatul de ansamblu și cel care de fapt te izbește atunci când ajungi în zonă, este departe de orice semn că și aici lucrurile s-ar îndreptacătre evoluție. Multe dintre blocuri nu pot fi reabilitate din multe motive. Mulți dintre proprietari sunt plecați de acasă, alții sunt doar chiriași, iar proprietarii nu acceptă cu ușurință faptul că trebuie să scoată bani din buzunar, alții sunt dezinteresați sau sătui să-și dea puținii bani, văzând că bugetul local își închide mereu punga în fața lor. Sunt mulți, de asemenea, car epur și simplu nu au bani. Primăria, în această privință, nu poate face de capul ei “selecții” de blocuri în vederea reabilitării, chiar dacă mulți nu înțeleg acest lucru. Există un plan, sunt proiecte trecute prin tot soiul de hățișuri, nu pot fi reabilitate, simultan, toate blocurile din municipiu.Aici ar putea fi de înțeles, legal vorbind, de ce  la unii da iar la alții, deocamdată, ba. Însă, de cealaltă parte, imaginea acestor cartiere rămâne dezolantă nu doar din această cauză, ci a lipsei investițiilor majore în aspectul urbanistic general al zonelor, a lipsei interesului din partea comercianților care ar putea învia toate spațiile acelea pustii, dar, din păcate nu mai vor sau nu mai pot face acest lucru mai ales acum.

Și zălăuanii din aceste cartiere plătesc impozite și taxe. Au ieșit și ei la vot, de fiecare dată când au fost chemați. Au mai venit cu câte o sesizare pe la primărie, au mai dat câte un telefon însă, așa cum știm, dincolo de afișe electorale, de postări pompoase cu realizările de pe cuprinsul Zalăului, ei rămân din patru în patru ani tot ultimii. Degeaba mi-ar spune arhitectul ori administratorul sau cei din conducerea municipiului că și acolo sunt șantiere deschise. Unde or fi, unde sunt, că nu le văd! Iar dacă s-a mai făcut un trotuar ori o pistă de biciclete, total inutilă, asta nu înseamnă că locul arată vizibil schimbat. Această parte întunecată a Zalăului arată ca o pivniță fără acoperiș. Ea se varsă în zona industrială, altă parte în care frumosul sau măcar decentul, nu vor avea niciodată loc. Oamenii de aici nu sunt săraci, nici neglijenți, cu excepțiile care, desigur, ne fac viața grea în orice colț al municipiului, iar aceste cartiere nu trebuie tratate, chiar și prin postările de pe Facebook, drept “cartiere sărace”. Și „Dumbrăvile” fac parte din Zalău și merită un tratament egal cu celelalte zone, indiferent că sunt centrale ori considerate mai “selecte”. De fapt, a vorbi despre ceva select în Zalău ar înseamna să bați câmpii. Erau, cândva, pe hârtie, în vremurile fostei administrații, dar și al celei de acum, planuri mărețe.

De exemplu, niște proiecte privind înființarea unui nou cartier – Dumbrava Vest s-ar fi numit – din câte îmi amintesc. Se făcuseră niște planșe futuriste de te lua cu amețeli: parcări supraterane, sală polivalentă, bazin olimpic de înot, stadion mare, parcuri și alte lucruri care, evident, îți stârnesc râsul doar citindu-le. Ce sală polivalentă, oameni buni, când în acest loc rămas viran, pe la Dealul Morii și împrejurimi, unde pasc oile în prezent, ca și în cele despre care am vorbit mai sus (mai sunt și alte cartiere cum ar fi Porolissum, Dumbrava II, Dumbrava Nord, dar și câteva zone de prin Brădet (pentru că nici acolo nu e totul roz) și nimănui nu-i pasă? Cei care au pe mână vistieria municipiului, cei care ar trebui să ia cartierele la pas și să vină cu problemele, așa cum sunt, nu fotoșopate prin communicate, după care să vină și cu posibile soluții, vor sta în continuare la masa consiliului local și vor ridica mâinile la vot, din inerție, cum că va fi bine și la vară cald.

E timpul ca cei pe care i-am ales sau care s-au nimerit prin niciun alt concurs în afară de cel de împrejurări, pe câte un fotoliu, să demareze o analiză la sânge și să se apuce de făcut ceva în aceste locuri întunecate și lăsate de izbeliște din Zalău. Mai sunt și locurile ce se vor a fi salvate prin “planuri de reamenajare locuri abandonate”, asta de vreo câțiva ani. Locurile abandonate arată fix la fel, în proporție de peste 80 la sută. Pline de bălării, de spărtură de zid, de fiare vechi, de noroi sau pustii. Bani sunt, iar dacă nu sunt, cred că putem să găsim. Dacă am finanțat, de exemplu, cu de-a sila (noi, zălăuanii) fără să fim vreodată întrebați, un club sportiv din municipiu, bani care acum sunt măsurați în prejudicii de milioane de euro, atunci avem dreptul să ne întrebăm ce se întâmplă cu noi, ce se întâmplă cu „Zalăul întunecat” și când aceste locuri vor avea măcar șansa de a putea arăta altfel.