Zalăul fără apă: s-a activat „Planul de Tăcere”

Zalăul și câteva comune din vecinătatea municipiului au trecut, timp de patru zile, prin cea mai gravă criză de apă din ultimele decenii. Paradoxal, de vreme ce autoritățile s-au spălat pe mâini, se pare că acestea nu au resimțit problema uriașă câtuși de puțin. Apărut deloc din senin, nici din vina consumatorilor care și-au udat straturile de legume, așa cum dregeau busuiocul reprezentanții Companiei de Apă Someș SA, acest dezastru a afectat, pe timp de caniculă, mii de gospodării și apartamente, cauza principală a găurii apărute în conducta principală fiind vechimea de decenii, țevoiul ruginit cedând din cauza presiunii apei având în vedere faptul că, în cel mai firesc mod posibil, pe timp de caniculă consumul de apă crește. N-am să vă ofer datele obositoare și inutile care, timp de o oră, ne-au fost livrate la o zi după incident, de reprezentanții companiei. Oamenii aceștia nu au înțeles un lucru elementar, acela că pe nimeni nu interesează dimensiunea țevii, compoziția materialului din care este confecționată, mecanismul prin care s-a produs spărtura, cum s-a acționat și cu ce aparate de sudură etc., lucruri care, pe lângă că nu interesau pe nimeni, nu aveau niciun aport în rezolvarea situației. Deși vineri se anunța că această problemă majoră a fost rezolvată încă de joi noaptea, tot atunci începând și pomparea apei pe conductă, criza de apă s-a întins până duminică seara, fiind dublată de o altă defecțiune apărută duminică la prânz, în Brădet. Timpul lung necesar umplerii bazinelor, mai ales în cartierele înalte aflate la ieșirea din municipiu, a făcut ca cetățenii să fie în pragul unei epidemii, pentru că mulți nu doar că nu au avut cu ce să se spele, însă nu au avut apă suficientă pentru toalete. Dincolo de aceste consecințe venite în urma marii găuri din conducta cea putredă, ceea ce i-a scos din minți pe oameni a fost lipsa totală de implicare a autorităților în gestionarea situației. Bătrânii fără ajutor, cei imobilizați, cei fără puteri? Oamenii care au mers la vot, crezând că, în caz de ceva rău, sunt sprijiniți, înțeleși? Toți au fost lăsați în voia sorții, zero sprijin zero implicare, că doar nu ei sunt prioritatea, nu? În loc să se fi activat pe loc o celulă de criză, în care să fie implicate toate autoritățile județului care să pună, în comun, un plan de acțiune eficient și rapid, în loc să-i vedem pe toți cei pe care i-am ales că ne explică, că sunt alături de noi, că bat cu bidoane cu apă la porțile celor aflați în situații speciale, în loc să vedem în sfârșit ce și pe cine am ales, am asistat la aplauze și laude politice în care se vorbea despre un Sălaj al dezvoltării și progresului, ca într-un film SF, în timp ce noi stăteam de trei zile fără un strop de apă. Ceva mai jos de Sălaj, în Alba, casele erau luate pe sus de ape, iar la Zalău suna în boxele aleșilor „Vântul bate, apa trece, pietrele rămân”.

Revenind la problema Zalăului și comunelor învecinate, totul a picat pe spinarea directorului companiei, el fiind unica țintă a înjurăturilor și criticilor venite din partea cetățenilor – reacții cât se poate de firești, până la urmă, când vezi că într-o astfel de nenorocire autoritățile sunt imune dar zâmbesc larg pe la evenimente politice, fără să le pese că la câțiva metri de ei oamenii stau fără apă! Directorul companiei, deși nu era principalul vinovat în fondul problemei, a reușit și el, părăsit de tact, să-i înfurie pe cetățenii lăsați fără apă pe o caniculă soră cu deșertul, spunând, printre altele, că o parte consistentă din vină aparține chiar consumatorilor. Oamenii care stau la case în oraș, dar și gospodarii din comune, au fost atenționați asupra faptului că își udă grădinile, gazonul și se bălăcesc prin piscine, iar acesta ar fi unul din motivele pentru care conducta a bubuit. O fi adevărat și acest lucru însă Compania de Apă furnizează apă cetățenilor care plătesc pentru fiecare picătură folosită. Cum să vii în fața oamenilor și să-i urechezi că și-au udat cinci straturi de ardei și roșii? Asta găsești de cuviință să spui când oamenii mai aveau puțin și ajungeau la boli nervoase? Să muncească o primăvară întreagă și să se uite la culturi cum se usucă? Iar dacă am piscină, care este problema ta, totuși? Câți dintre zălăuani or avea piscine, câteva zeci?

Toate acestea în condițiile în care nu sufli o vorbă despre faptul că această aducțiune de la Vârșolț este un colos ruginit în care timp de aproape 40 de ani nu s-a făcut mai nimic, în afara unor peticeli pe ici pe colo, atunci când conducta a pușcat de vreo 700 de ori în ultimii ani. Cum să nu spui nimic despre starea dezastruoasă a acestei conducte uriașe și să îi pui pe cetățeni în capul listei vinovaților, făcându-te că plouă atunci când vine vorba de stat, cel care, lacom și parșiv cum îl știm, n-a investit un leu în această aducțiune timp de o jumătate de viață de om. Bun, deci după ce directorul companiei a încasat toți pumnii, deși ar fi fost normal să se așeze la zidul infamiei și celelalte instituții acționar-responsabile, adică cei care chiar ne conduc, prin alte instituții s-a așternut tăcerea.

Puțini știu că la această companie sunt acționari și Consiliul Județean, dar și toate primăriile de orașe, inclusiv cea din municipiu. Așadar, răspund! Consiliul Județean Sălaj are 2.000 de acțiuni) Primăria Zalău, prin Consiliul Local Zalău vântură și ea vreo 200 de acțiuni. Celelalte orașe din județ au câte 50 de acțiuni fiecare. Mai citim în ultimul raport de activitate al companiei că aceasta „asigură un management performant, cu o înaltă eficiență cost/beneficiu”, dar și că a primit premii de diamant, prin țări străine, pentru serviciile de înaltă calitate, mai ales cele ce se referă la mediu. Ceea ce vreau să subliniez, fără să disculp sucursala zălăuană, este faptul că niciuna dintre instituțiile sus-menționate nu a suflat o vorbă în acest incident major nicăieri! Toate aceste instituții au fost moarte de joi și până în prezent, fiind profund preocupate cu alte lucruri care, chiar și în condiții de normalitate, nu prea îi interesau pe cetățeni. Autoritățile județene și-au văzut de grupurile de înalți oaspeți și de alegeri politice. Că fix asta ne doare pe noi, să ascultăm poveștile nemuritoare ale lui Rareș Bogdan sau să o vedem pe Violeta Alexandru cum aplaudă. Municipalitatea, murită-moartă și ea, s-a trezit într-un final duminică cu un anunț de maxim interes despre un concert de fanfară în Parcul central. Citind anunțul acesta m-am întrebat dacă cineva din primărie n-o fi căzut și o fi dat cu capul de bordură înainte să dea undă verde acestui anunț pe pagina de Facebook a instituției. Mai mult, conducerea municipiului nu a suflat o vorbă despre faptul că și Municipiul este acționar și răspunde inclusiv de anumite investiții în acest segment, aruncând cu pietre tot în gardul Companiei. Mai aflăm dintr-un comunicat remis ieri presei că Primăria Zalău ar fi știut despre situația gravă a rețelei (vezi cea de-a doua defecțiune, cea din Brădet, de duminică) municipalității fiindu-i prezentat, încă din 2019, un raport detaliat despre starea rețelei în acest loc, solicitând și materiale pentru a se face reparație. Mai mult, s-a semnat, in 2019, un protocol în acest sens.

De atunci și până când a pocnit și căminul din Brădet, nimeni, nimic! Bonus, am primit și un crater în asfaltul abia turnat zilele trecute, sus, în Brădet. Că așa e la Zalău ce turnăm, stricăm a doua zi. Nu, domnilor, nu sunt oamenii de vină pentru faptul că au rămas fără un serviciu (scumpit recent!) de apă pentru care plătesc lunar de se usucă! Desigur, trebuie să facem economie și să știm permanent că sursa de apă nu este ceva inepuizabil, să avem grijă să nu risipim. Însă faptul că aceștia și-au mai udat grădinile nu poate fi calificat drept risipă și oricum nu poate fi îmbrâncită în scena circului ca vină principală într-o atare situație! De vină este acest stat, putred precum conducta care a bubuit și care cu siguranță va mai exploda cât de curând; de vină sunt cei care ne conduc și care reprezintă statul (prefecturi, consilii județene, primării etc.) și nu se implică niciodată cu adevărat atunci când ceva arde. De vină sunt imixtiunile politice, numirile asemenea, delăsarea, incompetența, toate crescute la sânul sau sub oblăduirea unui stat care știe mereu să ia cu două mâini, dar să nu dea nimic atunci când vine vorba de sclavii care îl susțin permanent! Nu există scuză, justificare, nu există niciun alt eveniment care să se pună, prin importanța lui în fața unui asemenea dezastru. Totuși, a fost exact invers. Implicarea, empatia, mâna de ajutor, au lipsit.  Acestea ar fi fost dovada că ești acolo unde și când trebuie, aici îți arăți și îți demonstrezi, de fapt, cu adevărat, puterea de decizie și implicarea. Acestea ar fi constitut proba supremă a promisiunilor îndeplinite, cele făcute atunci când ai întins mâna la cerșit de voturi.