Vrem înțelepciune, de apă facem rost. Amin!

Căldura asta m-a tâmpit de tot. Ne tot plângem că e greu, dar zălăuanii se întrec în a-și posta vacanțele de vis pe Facebook. Prietene, eu cred că nu e criză, e doar mult bâlci și manipulare cât cuprinde. Sunt mii de bătrâni în județul ăsta pentru care televizorul a ajuns un sfânt, iar Facebook e judecătorul suprem. Da, sunt vârstnici dependenți de emisiuni cu mirese, mame, morți și măicuțe, de rețele de socializare. Pe rețeaua de socializare își duc viața, acolo își pun speranța, îi ajută să nu fie singuri, dar e și locul în care cred că pot fi ascultați după o viață în care nu i-a băgat nimeni în seamă. Primesc un mesaj privat de la un astfel de vârstnic. Îmi spune să distribui imaginea unui porumbel ținut în mână de un fel de preot, de la ceva mănăstire din munți, n-am înțeles exact de unde. Același mesaj îmi spunea că voi avea ghinion dacă nu trimit mesajul și altor prieteni, că familiei mele îi va merge rău, că mesajul face minuni dacă îl distribui. Mi s-a umflat chelia, eram gata să pușc, iar mâinile îmi tremurau. Cea care mi-a trimis mesajul e o fostă angajată într-o instituție, terminase facultatea pe vremea când se făcea școală. Aveam pretenții de la ea. Curiozitatea m-a făcut să intru pe pagina de unde venea fotografia cu mesajul. Era un fel de cont ce părea fals și avea în prim plan o biserică, niște călugări și multe maici făcătoare de minuni. Oameni buni, postările de pe pagină aveau mii de aprecieri, au fost distribuite de mii de oameni care chiar credeau că vor scăpa de necazuri dacă trimit acele mesaje și altora. Postarea care a ajuns la mine avea zeci de mii de aprecieri și tot atâtea mesaje cu expresia „Amin”. Am rămas năucit. Oamenii aceștia chiar au devenit niște oi ce pot fi conduse mai ușor ca oricând, în orice direcție. I-am explicat celei care mi-a trimis mesajul că e o tâmpenie, că e un cont fals, că aia, că cealaltă. Nu mi-a mai răspuns, probabil s-a enervat pe mine. Nu seceta, nu războaiele, nu foamea și nu boala sunt problemele noastre, ale oamenilor. Altul e baiul, prostia, involuția, incultura, lăcomia, ura, toate astea ne toacă pe noi mărunt, adânc și sigur. Mama prostiei fată fără încetare. Stați liniștiți, nici eu n-am scăpat, printre proști mă număr chiar și eu. Doamne, dă-ne înțelepciune. Amin!