România – Ungaria a fost întotdeauna un meci cu încărcătură maximă, indiferent de locul unde s-a disputat sau de competiţia din care a făcut parte. Chiar şi amicalele dintre cele două reprezentative sunt mai mult decât nişte partide de verificare. De ce trebuie să existe această rivalitate? Care este, până la urmă, scopul ei şi ce câştig avem noi, românii, sau ei, ungurii, din acest „război”? Se vor lua şi de această dată măsuri speciale de securitate la partida de sâmbătă seara, pentru a nu se repeta incidentele de anul trecut, când mai mulţi suporteri români şi maghiari s-au bătut în Centrul Vechi. Şi UEFA va urmări cu mare atenţie acest joc, urmând să trimită un observator „special” pe Naţional Arena. Toate acestea se întâmplă între două ţări care se pretind a fi civilizate şi în care fotbalul tinde să se apropie cât mai mult de cel european, din care, de fapt, face parte.
Meciul România – Ungaria este, probabil, cel mai aşteptat meci al anului atât pentru fanii români, cât şi pentru cei unguri, chiar dacă miza nu este niciun trofeu. Nici măcar calificarea nu se decide în urma rezultatului din acest meci.
Şi noi, dar şi ei ar fi trebuit să învăţăm ceva din evenimentele neplăcute petrecute la partidele anterioare. Actele de rasism ar trebui să dispară, iar partida de sâmbătă ar fi trebuit să nu fie una de risc maxim. Până la urmă, orice act de huliganism al suporterilor români sau al celor maghiari poate atrage după sine sancţiuni drastice din partea forului european, chiar şi o viitoare dispută cu porţile închise pentru ambele echipe.
Înainte de toate, ne dorim să vedem un fotbal de calitate, nu huliganism în tribune. Haideţi să facem din România – Ungaria un meci plin de fair-play atât pe teren, cât şi în tribune. Vrem să vedem fotbal, nu război.
Vrem fotbal, nu război!
